Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2358/R/2008

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) E.- vicepreşedinte instanţă

GREFIER : O. O.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă S.C. S. H. COM S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1213 din 23 iunie 2008 pronunţată în dosar nr(...) al T r i b u n a l u l u i C l u j, privind şi pe reclamanta intimată F. P. M., având ca obiect litigiu de muncă – calcul drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanta intimată personal şi reprezentantul pârâtei recurente – avocat P. E..

Procedura de citare este realizată.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care

Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar procesul-verbal încheiat în 27 noiembrie 2008 când reclamanta a fost convocată să se prezinte pentru a semna contractul de muncă, prezentându-se avocatul reclamantei care a solicitat un exemplar al contractului de muncă pentru studiul cuprinsului acestuia. Totodată depune reprezentantul recurentei 1 exemplar al contractului de muncă pe care reclamanta arată că nu este de acord să îl semneze în forma în care acesta este încheiat.

Arată reprezentantul recurentei şi reclamanta că nu mai au de formulat cereri în probaţiune.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanţa declară închisă cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost declarat, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe pentru completarea probatoriului. Depune la dosar concluzii scrise şi chitanţa privind cheltuielile de judecată pe care le solicită. Susţine oral motivele de recurs şi concluziile scrise, arătând în esenţă că reclamanta însăşi a recunoscut prin interogatoriul luat de instanţa de fond, că a primit drepturile salariale.

Reclamanta P. M. solicită respingerea recursului ca nefondat, precizează că domiciliul său este în C N, dar având un copil bolnav este plecată cu acesta la B unde îl tratează şi solicită cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei reprezentând contravaloarea transportului la trei termene de judecată pe ruta B – C N.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Asupra recursului declarat:

Prin sentinţa civilă nr.1213/23 iunie 2008, T r i b u n a l u l C l u j a admis acţiunea reclamantei F. P. M. împotriva pârâtei SC S. H. SRL B şi în consecinţă, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale pentru perioada 1 dec.2007 – 23 iunie 2008, echivalentul a 232 de ore suplimentare şi indemnizaţia de concediu de odihnă neefectuat.

Pârâta a fost obligată să încheie cu reclamanta contract individual de muncă, începând cu luna mai 2007, să efectueze viramentele legale către bugetul asigurărilor sociale de stat şi să efectueze menţiunile în cartea de muncă a reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut, în fapt, următoarele:

Incepând cu luna mai 2007, reclamanta a lucrat la punctul de lucru din C-N(...) aparţinând societăţii pârâte, în calitate de casier. Până în luna octombrie a lucrat în ture, în intervalul orar 9-20. În perioada mai 2007 – ianuarie 2008, reclamanta a lucrat şi sâmbăta şi duminica între orele 9-18, respectiv 9-14. Şi în afara orelor de program, reclamanta se prezenta la punctul de lucru pentru supravegherea celorlalţi angajaţi.

Reclamantei nu i s-a încheiat contract de muncă. Din luna ianuarie reclamantei i s-a interzis accesul şi desfăşurarea activităţii în societate.

S-a reţinut – în temeiul art.16 din C.muncii – obligaţia angajatorului de a încheia contract de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, ceea ce între părţi nu s-a realizat.

Pe de altă parte, în lipsa unui act scris, contractul de muncă se prezumă a fi încheiat pe perioadă nedeterminată, părţile putând face dovada prestaţiilor reciproce, prin orice mijloc de probă.

Întrucât s-a făcut dovada prestării activităţii de casier de către reclamantă, s-a admis capătul de acţiune vizând obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă, începând cu luna mai 2007 şi capătul de acţiune pentru obligarea pârâtei la plata contribuţiilor la asigurări sociale.

Întrucât societatea pârâtă a refuzat accesul reclamantei în incintă, aceasta a fost obligată la plata salariului pentru perioada 1 dec. 2007 – 23 iunie 2008.

Pentru cele 232 ore suplimentare prestate, pârâta a fost obligată la plată, în temeiul art.120 alin.2 din C.muncii, în procent de 75% din salariu şi la compensarea concediului de odihnă neefectuat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, solicitând casarea ei şi rejudecarea cauzei, pe fond.

În motivele aflate la f.2-6 s-au arătat, în esenţă, următoarele:

Reclamanta nu are domiciliul în C N, prin urmare, T r i b u n a l u l C l u j nu este competent – teritorial - să judece cauza.

Cu privire la temeinicia hotărârii s-a arătat că, întrucât instanţa nu a administrat toate probele necesare aflării adevărului, şi-a încălcat obligaţiile ce-i revin în temeiul art.129 alin.4 C.proc.civ.

S-a mai arătat că, nu s-a încheiat contractul individual de muncă datorită lipsei actelor de stare civilă, de şedere legală în ţară, de studii şi medicale, fără care nu se puteau perfecta relaţiile de muncă.

Pentru perioada cât a lucrat, a fost plătită, inclusiv pentru luna decembrie 2007, aşa cum rezultă din interogatoriul luat reclamantei, recunoaştere de care prima instanţă nu a ţinut seama. Aceeaşi împrejurare s-a confirmat şi cu declaraţia martorului B. B., care a arătat că reclamanta a primit toate sumele datorate pentru activitatea desfăşurată, inclusiv pentru orele suplimentare .

În legătură cu perioada începând cu luna ianuarie 2008, reclamanta nu a mai prestat activitate, conform dorinţei acesteia, manifestată după inventar, în prezenţa fraţilor săi. Apoi, începând din 28 februarie 2008, punctul de lucru a fost închis.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei care a pronunţat hotărârea, aceasta este nefondată, din dosar rezultând că reclamanta locuieşte în C-N, Calea G. nr.79, adresă la care, de altfel, a fost notificată chiar de către societatea pârâtă la data de 30 oct.2008 (f.58).

În ceea ce priveşte criticile vizând netemeinicia hotărârii, acestea sunt întemeiate, urmând a admite recursul, a casa hotărârea şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.129 alin.5 C.proc.civ., judecătorii au obligaţia de a stărui, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, ei putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.

Prima instanţă a administrat probe testimoniale (martorii D. N. f.23 şi B. B. f.24) care însă, nu au lămurit starea de fapt, depoziţiile lor fiind insuficiente pentru aflarea adevărului.

Astfel, prin hotărâre, instanţa obligă societatea comercială pârâtă să încheie contract individual de muncă cu reclamanta pentru perioada începând cu luna mai 2007, omiţând a stabili condiţiile în care se va încheia acel contract, cel puţin în ceea ce priveşte elementul esenţial şi negociabil – salariul.

În acelaşi timp, instanţa nu are în vedere faptul că există o vădită contradicţie între susţinerea reclamantei, în sensul că din ianuarie 2008 nu a fost lăsată să lucreze în societate şi declaraţia martorului B. B. care afirmă că reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu (la magazin) din luna ianuarie şi că mai apoi, din luna februarie magazinul nici nu a mai funcţionat, împrejurare care de asemenea, rezultă din probe.

Deşi contradicţia mai sus expusă putea fi lămurită cu administrarea altor probe testimoniale, în şedinţa din 29 mai 2008 fiind dispusă audierea şi a altor martori, dar în şedinţa din 19 iunie 2008 instanţa consemnează renunţarea la audierea martorilor, deşi audierea lor putea fi făcută chiar şi în opoziţia părţilor, dacă se dovedea necesară.

Or, cel puţin în ceea ce îl priveşte pe martorul Al O. E. H., audierea lui se impune, atât pentru lămurirea întinderii perioadei cât reclamanta a prestat activitate, cât şi cu privire la pretenţiile salariale ale acesteia, având în vedere că reclamanta a recunoscut achitarea în luna decembrie a „toţi banii ce se cuveneau pentru activitatea prestată” de către pârâtă, în prezenţa martorului (f.22) de mai sus şi a lui B. B..

Recursul este întemeiat şi în ceea ce priveşte netemeinicia hotărârii de obligare a pârâtei la plata „contravalorii” a 232 ore suplimentare, număr stabilit în mod aleatoriu, fără nici o probă în acest sens şi fără a exista o determinare a salariului la care se raportează echivalentul atât al acestor ore cât şi a concediului neefectuat.

În lipsa probelor care să justifice hotărârea pronunţată, aceasta este neîntemeiată, privită prin prisma dispoziţiilor art.304 pct.7 C.proc.civ.

Întrucât se impune completarea probatoriului, ce nu poate fi realizată de instanţa de recurs, în temeiul art.312 alin.3 teza 2 C.proc.civ., se va casa hotărârea şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.

Instanţa va completa probatoriul pentru a stabili condiţiile şi perioada în care reclamanta a prestat activitate în favoarea societăţii pârâte, salariul cuvenit, eventualele ore suplimentare efectuate, dacă acestea au fost sau nu compensate conform art.119 – 120 C.muncii.

Se va verifica, în raport de datele de mai sus, dreptul reclamantei la concediu de odihnă – aferent timpului lucrat şi compensarea lui – raportat la salariul la care era îndreptăţită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâta SC S. SRL B împotriva sentinţei civile nr. 1213 din 23 iunie 2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o casează în întregime şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru o nouă judecată.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

GREFIER

O. O.

Red.GP
Dact.T./3ex.

30.01.2009