Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILA NR. 100/R/2009

Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE :(...) (...) JUDECĂTORI : (...) (...)

: (...) (...) D.

GREFIER : S. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul N. E. împotriva sentinţei civile nr. 2527 din 27 octombrie 2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j, pronunţată în dosar nr(...), privind şi pe pârâta SC”E. J.”SRL, având ca obiect litigiu de muncă – calcul drepturi salariale - plata drepturilor salariale.

La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent şi numitul E. E. în calitate de administrator al pârâtei intimate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat şi motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate, şi este scutit de taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 ianuarie 2009 prin registratura instanţei, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită suma de 50.000 EURO reprezentând pretenţii şi pe care instanţa o consideră ca o cerere în recurs.

Reclamantul recurent depune la dosar note scrise.

Curtea, după deliberare respinge cererea formulată în scris de pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar ca fiind o cerere nouă formulată în recurs.

Reclamantul recurent şi reprezentantul pârâtei intimate arată că nu mai sunt alte cereri.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului arătând că a lucrat fără contract de muncă şi că nu se poate face o încadrare fără o cerere, motiv pentru care cere 250lei/zi ca diurnă, cu cheltuieli de judecată, şi ziua pentru martorii audiaţi.

Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului arătând că reclamantul recurent a primit suma de 11.000.000 lei vechi, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial pentru fondul cauzei şi deplasarea de la Z la C pentru acest termen de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A :

Prin sentinţa civilă nr. 2527 din data de 27 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j în dosarul nr(...), s-a respins ca nefondată acţiunea reclamantului N. E. împotriva pârâtei SC E. J. SRL prin administrator E. E. pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000.000. lei vechi.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că, potrivit prevederilor art. 154( 1) şi ( 2) din Codul muncii ,, Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.

Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”

Din economia acestuia text reiese faptul că pentru a putea pretinde plata unor drepturi salariale trebuie să existe încheiat un contract individual de muncă.

Încheierea acestuia revine într-adevăr angajatorului dar cu condiţia ca angajatul să depună actele necesare prevăzute de lege.

În acest sens instanţa reţine faptul că potrivit prevederile art.27 din Codul muncii o persoană poate fi angajată în muncă numai în baza unui certificat medical, care constată faptul că cel în cauză este pentru prestarea acelei munci nedepunerea unui astfel de certificat atrăgând nulitatea contractului individual de muncă.

Pârâta a arătat faptul că i-a solicitat reclamantului actele necesare încheierii contractului individual de muncă dar acestea nu i-au fost prezentate. Acest aspect nu a fost infirmat de declaraţia martorului E. E. deoarece acesta a declarat că nu cunoaşte aspectul ca reclamantului să i se fi solicitat acte în vederea angajării.

Având în vedere aceste aspecte instanţa constată că drepturile băneşti solicitate de reclamant nu pot constitui drepturi salariale ce pot fi solicitate în cadrul unui litigiu de muncă ci eventuale pretenţii băneşti ce pot fi solicitate potrivit dreptului comun şi în consecinţă va respinge cererea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul legal, reclamantul N. E. solicitând modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii.

În motivarea recursului reclamantul a arătat că a demonstrat că nu a fost retribuit în luna iunie nici cu salariul şi nici cu diurna, iar firma nu trebuia să primească muncitori pe şantier fără certificat medical.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reţine următoarele :

Din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză şi chiar din recunoaşterea reprezentantului intimatei în sensul că i-a plătit recurentului anumite sume de bani (fila 8), Curtea reţine că reclamantul a prestat activitate cu caracter de permanenţă în beneficiul SC E. J. SRL, ceea ce denotă că anterior părţile şi-au exprimat implicit consimţământul în vederea perfectării unui contract individual de muncă.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, deşi art. 16 din Codul muncii prevede încheierea în formă scrisă, această dispoziţie nu transformă contractul individual de muncă într-un contract solemn, forma scrisă nefiind reglementată ca o condiţie de validitate (ad validitatem), ci ca un mijloc de a proba încheierea şi conţinutul contractului (ad probationem).

Apărarea intimatei reţinută de tribunal în sensul că nu s-a încheiat contractul individual de muncă întrucât nu s-a depus de către recurent certificatul medical, aşa cum prevede art. 27 din Codul muncii, pe lângă faptul că nu s-a dovedit, este irelevantă în condiţiile în care intimata avea obligaţia să încheie contractul individual de muncă în formă scrisă (art.16 alin. 1 din Codul muncii) şi să nu permită ca o persoană fără certificat medical (care să teste că este aptă pentru desfăşurarea activităţii) să presteze muncă în favoarea sa. Or, intimata nu poate să îşi invoce propria culpă.

De altfel, nulitatea determinată de lipsa certificatului medical la angajare este remediabilă conform art. 27 alin. (3) din Codul muncii prin depunerea ulterioară a certificatului medical, iar art. 57 alin. (5) din Codul muncii prevede în mod expres că persoana care a prestat munca în temeiul unui contract nul are dreptul la remunerarea acesteia.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că între părţi

s-a încheiat un contract individual de muncă (în sens de negotium) în temeiul căruia recurentul avea dreptul să fie remunerat, inclusiv pentru luna iunie 2008, cu suma de 650 lei (conform solicitării reclamantului care se coroborează cu depoziţia martorului T. B. M. fila 21 dosar fond) . Deşi a afirmat prin întâmpinarea depusă în recurs că a plătit recurentului anumite sume de bani, reprezentantul intimatei nu a dovedit acest aspect, cu atât mai mult cu cât plata salariului se dovedeşte conform art. 163 alin. (1) din Codul muncii prin semnarea statelor de plată şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii de către salariatul îndreptăţit.

Referitor la plata diurnei, Curtea reţine că în cauză nu s-a dovedit că angajatorul a modificat unilateral locul muncii stabilit iniţial în contractul individual de muncă cu recurentul, astfel încât acesta să fie îndrituit să primească indemnizaţia de delegare sau de detaşare prevăzute de art. 44 alin (2) sau 46 alin. (4) din Codul muncii. De asemenea, nu s-a dovedit că angajatorul s-ar fi obligat să plătească vreo sumă de bani cu titlu de diurnă.

Deşi a solicitat cheltuieli de judecată, recurentul nu a dovedit efectuarea şi cuantumul acestora.

În consecinţă, reţinând că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile legale menţionate anterior, ( art. 304 pct. 9 fiind incident în cauză), în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior, a art. 304¹ şi 312 alin. (1) şi (3) Cod procedură civilă se va admite în parte recursul declarat de reclamantul N. E. împotriva sentinţei civile nr. 2527 din 27.10.2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j pronunţată în dosar nr(...), care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte acţiunea reclamantului N. E. în contradictoriu cu pârâta SC E. J. SRL pe care o va obliga să plătească reclamantului suma de 650 lei, reprezentând drepturi salariale. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate referitoare la respingerea petitului privind acordarea diurnei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite în parte recursul declarat de reclamantul N. E. împotriva sentinţei civile nr. 2527 din 27.10.2008 a T r i b u n a l u l u i S ă l a j pronunţată în dosar nr(...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acţiunea reclamantului N. E. în contradictoriu cu pârâta SC E. J. SRL pe care o obligă să plătească reclamantului suma de 650 lei, reprezentând drepturi salariale.

Menţine celelalte dispoziţii.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 21.01.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D. S. N.

RED. L.D.

DACT. D.M.

3 EX/20.02.2009.

JUD. FOND : C.N.D., P.E..