• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Conflict de competenta. Fond

Hotararea nr. 1/F/M din data 2008-03-14
Pronuntata de Curtea de Apel Brasov

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

 

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1/F/M

Şedinţa Camerei de Consiliu din 14 Martie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Grefier şef sectie B. H.

 

     

Pentru astăzi fiind luat în discuţie conflictul negativ de competenţă ivit în soluţionarea litigiului de muncă înregistrat la T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar (...) , promovat de reclamanta (...) G. Trans SRL împotriva pârâtului F. B. F. , având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială

Procedura fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care

     

C U R T E A

 

 

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1362/M/2007 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v a fost declinată în favoarea J u d e c ă t o r i e i B r a ş o v competenţa de soluţionare a primelor două capete de cerere disjunse la data de 27 noiembrie 2007 din acţiunea reclamantei (...) G. Trans SRL în contradictoriu cu pârâtul F. B. F. , petite ce au ca obiect obligarea pârâtului la predarea actelor autotractorului Volvo şi ale semiremorcii T. sub sancţiunea plăţii unor daune de 2200 euro pe săptămână.

Pentru a pronunţa această hotărâre , T r i b u n a l u l B r a ş o v a reţinut următoarele.

G. de obiectul şi motivarea in fapt, cele două petite disjunse reprezintă un litigiu civil şi nu un conflict de muncă, în sensul dispoziţiilor art.5 raportat la art.67 din Legea 168/1999, precum şi a dispoziţiilor art.281 şi art.282 din Codul muncii.

Reclamanta susţine că pretenţiile disjunse derivă din calitatea de salariat a pârâtului şi că între reclamantă şi pârât există raporturi de muncă.

Instanţa apreciază că acest fapt nu este de natură a califica prezentul litigiu ca fiind de dreptul muncii întrucât în speţă nu sunt aplicabile normele de dreptul muncii ci dreptul civil. În speţă ,instanţa nu a fost investită cu o cerere prin care în care să se discute aspecte legate de încheierea , executarea sau modificarea unui contract de muncă, situaţie în care în mod evident ar fi incidente dispoziţiile art.281 din Codul muncii ci cu o cerere prin care se solicită ca pârâtul să-i restituie anumite documente, caz în care sunt incidente dispoziţiile din legislaţia civilă.

Simplul fapt că pârâtul este angajat al societăţii reclamante nu-i conferă litigiului caracterul de litigiu de muncă, fiind necesar ca pretenţiile deduse judecăţii şi implicit temeiul juridic al acţiunii să fie dispoziţiile înscrise în Codul muncii sau legislaţia muncii.

In atare condiţii potrivit disp.art.1 pct.1 C.proc.civ. competenta de a soluţiona aceasta cauza in prima instanţa revine judecătoriei ca instanţă cu plenitudine de competenta in dreptul civil si nu sunt aplicabile disp. art.2 pct.1 lit.c C.proc.civ. care stabilesc in competenta tribunalului soluţionarea in prima a conflictelor de munca.

J u d e c ă t o r i a B r a ş o v , prin sentinţa civilă nr. 2262/2008 a declinat la rândul său , în favoarea T r i b u n a l u l u i B r a ş o v , competenţa de soluţionare a aceleiaşi acţiuni pentru următoarele considerente:

Între pârâtul F. B. F. şi reclamanta (...) G. Trans SRL , s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 4/30536 , înregistrat la ITM B , sub nr. 21541 din 17.04.2007 , astfel cum rezultă din susţinerile ambelor părţi.

J u d e c ă t o r i a B r a ş o v a apreciat că importanţa sub aspectul competenţei materiale a soluţionării cauzei , il are faptul dacă prejudiciul pretind de către reclamantă a fost cauzat de pârât în desfăşurarea contractului individual de muncă , respectiv pentru pagubele materiale produse acesteia din vina şi în legătură cu munca celui din urmă.

Atâta vreme cât la data cauzării pretinsului prejudiciu , pârâtul avea calitatea de salariat la reclamantei , calitate în care îi incumba obligaţia de a-şi îndeplini cu bună credinţă atribuţiile de serviciu , respectiv obligaţiile care îi reveneau în executarea contractului individual de muncă , inclusiv aceea de a preda angajatorului documentele şi cheile autovehiculelor care se aflau sub paza sa materială, aşa încât acesta să nu fie pus în situaţia de a nu putea folosi bunurile aflate în posesia sa legală, instanţa apreciază că raporturile contractuale dintre cele două părţi sunt guvernate de dreptul muncii , iar nu de dreptul civil.

J u d e c ă t o r i a B r a ş o v a constatat că a intervenit un conflict negativ de competenţă , iar în baza art. 21 şi art. 22 Cod procedură civilă a înaintat dosarul Curţii de A p e l B r a ş o v ca instanţă superioară comună instanţelor aflate în conflict.

Analizând cele două hotărâri de declinare a competenţei , curtea reţine următoarele :

Pretenţiile reclamantei din acţiunea dedusă judecăţii derivă din raportul juridic de muncă dintre aceasta şi pârât , între cele două părţi existând încheiat contractul individual de muncă nr. 21541/17.04.2007 în baza căruia pârâtul îndeplineşte funcţia de şofer.

Astfel, după cum rezultă din acţiune , pârâtul a lucrat pe autotractorul (...) cu semiremorca BV – 15- G. , efectuând curse în Ungaria de 2 ori pe săptămână. După achiziţionarea unui nou autotractor repartizat pârâtului , acesta din urmă a predat vechiul vehicul , ocazie cu care societatea a constatat o serie de defecţiuni. De asemenea, pârâtul a refuzat să predea şi actele maşinii astfel încât angajatorul a iniţiat un proces având ca obiect obligarea salariatului la predarea actelor vehiculului sub sancţiunea de daune constând în folosul nerealizat precum şi obligarea la plata contravalorii defecţiunilor constatate.

T r i b u n a l u l B r a ş o v ca instanţă iniţial sesizată a disjuns cele două pretenţii principale pe considerentul că prima cerere este de competenţa altei instanţe . Curtea nu este învestită cu controlul judiciar al acestei încheieri de disjungere astfel încât se va limita doar la analiza competenţei după materie a petitului privind obligarea angajatului de a preda actele autovehiculului sub sancţiunea de daune pentru întârziere. După cum se observă , pretenţiile reclamantei sunt formulate în virtutea calităţii sale de angajator şi derivă din raporturile de muncă ale pârâtului , respectiv au la bază neîndeplinirea corespunzătoare a unor obligaţii ce derivă din raportul de muncă al părţilor, pretenţiile fiind , de altfel , întemeiate pe dispoziţiile art. 270 Codul muncii

Argumentul tribunalului potrivit căruia „ în speţă nu sunt aplicabile normele de dreptul muncii ci de dreptul civil” sunt superficiale şi au la bază o înţelegere eronată a relaţiei dintre dreptul material , substanţial aplicabil în cauză , pe de o parte şi dreptul procesual pe de altă parte.

Astfel, dreptul muncii este o ramură desprinsă din dreptul civil iar normele speciale care reglementează această materie cum sunt cele cuprinse în Codul muncii se completează, se întregesc cu dispoziţiile legislaţiei civile în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă( art. 295 Codul muncii) În acest sens, răspunderea patrimonială a angajatului pentru faptele acestuia constituie o transpunere pe tărâmul dreptului muncii a normelor comune din materia răspunderii civile delictuale. Prin urmare, deşi art. 270 din Codul muncii nu face decât să enunţe acest tip de răspundere, este evident că aceste prevederi speciale se completează cu cele din Codul civil în ceea ce priveşte analiza condiţiilor răspunderii patrimoniale ( prejudiciu, faptă, raport de cauzalitate, vinovăţie)

Faptul că într-o speţă sunt incidente atât norme juridice speciale de drept substanţial cât şi norme juridice comune este tocmai cel care face ca din punct de vedere procesual , competenţa instanţelor să fie dată de norma specială, iar nu de cea generală.

În concluzie, în mod corect judecătoria a reţinut că pretenţiile deduse judecăţii îşi au izvorul în raporturile de muncă ale părţilor , constituind un conflict de drepturi în sensul art. 5 din Legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă , ceea ce atrage competenţa tribunalului conform art. 2 lit. C Cod procedură civilă.

Faţă de aceste considerente , în baza art 22 Cod procedură civilă , curtea hotărăşte că acţiunea dedusă judecăţii este de competenţa tribunalului în completul specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

 

H O T Ă R Ă Ş T E

 

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei înregistrată la T r i b u n a l u l B r a ş o v sub nr. (...) în favoarea T r i b u n a l u l u i B r a ş o v.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 14.03.2008.

  

Preşedinte,

(...) (...)

 

Grefier şef sectie,

B. H.

 

 

 

   

Red CŞ 14.03.08

Dact AG 17.03.2008/ 4 EX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. 269 /64/2008

 

 

18.03.2008

 

 

 

CĂTRE

T R I B U N A L U L B R A Ş O V

 

  • secţia civilă –

  • complet specializat conflicte de muncă -

 

Conform dispoziţiilor sentinţei civile nr. 1/F/M/14.03.2008 , pronunţată de Curtea de A p e l B r a ş o v , vă înaintăm alăturat dosarul (...) al Curţii de A p e l B r a ş o v , spre competentă soluţionare.

Dosarul conţine 4 file şi are ataşate dosarele (...) al J u d e c ă t o r i e i B r a ş o v şi (...) al T r i b u n a l u l u i B r a ş o v .

Preşedinte

(...) (...)

 

 

Grefier şef secţie

B. H.

 

Toate spetele


Sus ↑