Cabinet avocat Dreptul muncii

DECIZIA CIVILĂ NR.151/2009-R

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009

Preşedinte –– (...) (...) - judecător

- (...) (...) - judecător

- (...) (...) M. - judecător

- D. H. – grefier

Pe rol fiind soluţionarea recursurilor civile formulate de reclamantul M. U. D. domiciliat în O,(...), judeţul B şi pârâta UNIVERSITATEA O, cu sediul în O,(...), judeţul B şi din O,(...), judeţul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, cu sediul în O,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 478/LM din 26 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, în dosar nr(...), având ca obiect: litigiu de muncă-obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi se prezintă pentru recurentul reclamant M. U. D.-personal, reprezentantul său, avocat H. N., în baza împuternicirii avocaţiale din 10.12.2008, eliberată de B a r o u l B i h o r-Societate Civilă profesională de avocaţi, intimata pârâtă Facultatea de Ştiinţe Economice O, prin reprezentantul său, avocat U. D., în baza împuternicirii avocaţiale din 10.12.2008, emisă de B a r o u l B i h o r-Cabinet Individual , lipsă fiind recurenta pârâtă Universitatea O .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum şi faptul că, intimata pârâtă Universitatea O s-a conformat dispoziţiilor instanţei de la termenul anterior, comunicând datele solicitate, prin registratură la data de 22.01.2009, după care:

Reprezentantul recurentului reclamant depune la dosar copia contractului individual de muncă nr.1970 din 31.12.2008, încheiat în baza sentinţei civile nr.478/LM/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r şi decizia nr.58 din 21.01.2009, şi învederează instanţei că a studiat actele comunicate de către intimata pârâtă, însă din lecturarea acestora rezultă că nu este precizată disciplina la care este încadrat recurentul şi anume „Eficienţa investiţiilor”, aspect ce reiese din cuprinsul filelor 94-106 , motiv pentru care solicită în probaţiune a se emite adresă către intimata pârâtă şi a comunica acest aspect, în condiţiile în care aceasta a fost scoasă din statutul de funcţii.

Reprezentantul intimatei pârâte Facultatea de Ştiinţe Economice O, nu se opune probei solicitate de către reprezentantul recurentului reclamant, în condiţiile în care instanţa o va considera ca utilă cauzei.

Reprezentantul recurentului reclamant menţionează că a solicitat această probă, pentru ca recurentului reclamant în cazul reâncadrării, să nu i se comunice că nu mai există această disciplină în statutul de funcţii.

INSTANŢA, respinge cererea în probaţiune ca neutilă cauzei şi lasă cauza la a doua strigare.

La a II-a strigare a cauzei, reprezentantul recurentului reclamant învederează instanţei că nu mai are alte probe şi solicită cuvântul asupra recursurilor.

Nemaifiind excepţii de invocat şi probe de solicitat, instanţa consideră cauza lămurită, închide faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentantul recurentului reclamant susţine recursul reclamantului doar în ceea ce priveşte capătul din recurs referitor la daunele morale,solicită admiterea lui, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul obligării d-nei E. B.-decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice la daune morale în sumă de 10.000 lei, care, la termenele stabilite nu a prezentat documentele de plată a drepturilor salariale ale recurentului pe lunile mai şi iunie 2007, ce au fost sistate în mod abuziv şi nelegal de la plată de d-na decan, prin adresa nr.992/14.06.2007, drepturi ce nu au fost achitate nici până în prezent, cu 500 lei cheltuieli de judecată. În concluzie, solicită a se constata că, reclamantul ocupând funcţia de Lector Universitar Doctor la Universitatea O, Facultatea de Ştiinţe Economice, începând cu data de 1.10.2000, până în prezent nu i s-a încheiat Contract Individual de muncă şi nu a beneficiat de drepturile salariale aferente funcţiei de bază, pe care conform deciziei nr.970/2000, emisă de Rectorul (...) O, a ocupat-o prin concurs.Arată totodată că, recurentul reclamant are lucrări publicate începând cu data de 1.10.2000, iar în urma unei şedinţe a catedrei Finanţe Contabilitate din septembrie 2007, materia „Eficienţa Investiţiilor” i-a fost luată abuziv titularului M. U. D. şi acordată altei persoane din cadrul catedrei, motiv pentru care solicită îndreptarea acestei ilegalităţi, comisă tendenţios şi restituirea disciplinei titularului de drept, pe care a fost titularizat.

Reprezentantul intimatei pârâte Facultatea de Ştiinţe Economice O solicită admiterea recursului formulat de Universitatea O, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la T r i b u n a l u l B i h o r, iar pe fond, modificarea sentinţei în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantului, solicitând a se constata că s-a solicitat şi suspendarea executării hotărârii recurate, până la soluţionarea recursului, cu cheltuieli de judecată în recurs,justificate prin Ordinul de plată nr.(...). În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantul M. U. D., solicită respingerea acestuia ca inadmisibil ,în ceea ce priveşte capetele noi din recurs ce nu au făcut obiectul cercetării în fond a cauzei, mai puţin capătul din recurs privind daunele morale, care solicită a fi respins ca neântemeiat, pentru considerentele din întâmpinare. În esenţă solicită a se constata că, sentinţa civilă nr.478/LM/2008 este lovită de nulitate absolută, în condiţiile în care, judecarea în fond a acţiunii s-a făcut în contradictoriu, atât cu Universitatea din O cât şi cu Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul (...) O, instanţa obligând ambele pârâte la încheierea contractului individual de muncă cu reclamantul şi pe pârâta Facultatea de Ştiinţe Economice la plata drepturilor băneşti în favoarea acestuia, aceasta în condiţiile în care, pârâta anterior menţionată este o instituţie fără personalitate juridică şi prin urmare fără capacitate de folosinţă şi exerciţiu şi fără calitate procesuală pasivă, ea nu beneficiază de buget propriu, nu are calitate de ordonator de credite şi nu achită salariile personalului didactic, toate aceste atribuţii revenind universităţii, astfel, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale şi a obligaţiilor aferente către recurentul reclamant este contra legii, invocând Legea nr.84/1995.

Reprezentantul recurentului reclamant solicită a se constata că cererea de suspendare a executării sentinţei formulată de recurenta pârâtă a rămasă fără obiect, iar în ceea ce priveşte recursul, solicită respingerea recursului formulat de către pârâta Universitatea din O ca nefondat, cu precizarea că, reclamantul era titular al postului, nu asociat , l-a obţinut prin participare la concurs, confirmându-i-se câştigarea acestui concurs şi a profesat pe postul în discuţie.

CURTEA DE APEL

D E L I B E R Â N D:

Asupra recursurilor civile de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.478/LM din 26 mai 2008, T r i b u n a l u l B i h o r a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta Universitatea O.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M. D. U. în contradictoriu cu pârâţii Universitatea O şi Facultatea de Ştiinţe Economice şi în consecinţă:

A obligat pârâţii la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă în baza Deciziei nr.970/6.11.2000 a Rectorului (...) O, începând cu data de 1.10.2000 şi la plata obligaţiilor bugetare aferente salariului cuvenit.

A obligat pârâta Facultatea de Ştiinţe Economice la plata în favoarea reclamantului a drepturilor băneşti pe perioada mai – iunie 2007 indexate cu indicele de inflaţie.

A respins capătul de cerere privind plata daunelor morale.

A obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin dec.nr.970/6.11.2000 emisă de rectorul (...) O, reclamantul M. U. D. a fost numit în funcţia de şef lucrări la disciplinele Eficienţa Investiţiilor – D. de Finanţe Contabilitate din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice cu începere de la data de 1.10.2000. De la această dată reclamantul şi-a desfăşurat activitatea ca şi cadru didactic în cadrul pârâtei fiind salarizat în acest sens, fapt recunoscut de ambele părţi aflate în litigiu, însă, deşi reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în funcţia pentru care a participat la concurs pârâta a omis încheierea unui contract individual de muncă în favoarea reclamantului. Conform art. 16 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor în formă scrisă în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Susţinerile pârâtei conform cărora neîncheierea contractului de muncă în formă scrisă nu le este imputabilă, întrucât reclamantul trebuia să depună la unitatea pârâtă carnetul de muncă, nu au fost reţinute de instanţa de fond, întrucât în conformitate cu art. 4 din D 92/76 unitatea angajatoare avea obligaţia să ceară de la angajat depunerea carnetului de muncă. Ori, din probele de la dosar pârâta a fost în imposibilitate de a face dovada solicitării făcute salariatului pentru depunerea acestui carnet de muncă.

Faţă de aceste considerente şi văzând în drept disp.art.16 Codul muncii, instanţa de fond a constatat că neîncheierea în formă scrisă a contractului individual de muncă în favoarea reclamantului se datorează culpei exclusive a angajatorului respectiv a unităţii pârâte şi în consecinţă a obligat pârâtele să încheie în favoarea reclamantului un contract individual de muncă în formă scrisă în baza dec.nr.970/6.11.2000 a lectorului (...) O începând cu data de 1.10.2000.

Conform art. 40 al.2.lit f din Codul muncii, angajatorului îi revine obligaţia să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi în condiţiile legii. Faţă de aceste dispoziţii legale prima instanţă a obligat pârâţii să plătească obligaţiile bugetare aferente salariului cuvenit începând cu data încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă respectiv 1.10.2000.

Referitor la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale aferente perioadei mai – iunie 2007, instanţa de fond i-a pus în vedere unităţii pârâte să facă dovada plăţii acestor drepturi, pârâtele neconformându-se obligaţiilor impuse de instanţă, astfel încât în conformitate art. 287 Codul muncii, conform cărora sarcina probei în conflicte de muncă revine angajatorului, tribunalul a dispus obligarea pârâtelor la plata în favoarea reclamantului şi a drepturilor salariale aferente perioadei lucrate în cadrul pârâtelor respectiv mai – iunie 2007, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind plata daunelor morale, instanţa de fond a constatat că prin neîncheierea contractului individual de muncă în formă scrisă pârâtele nu i-au cauzat reclamantului un prejudiciu moral care să justifice acordarea daunelor morale şi în consecinţă a respins ca nefondat acest capăt de cerere.

Referitor la excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune prima instanţă constatat că obiectul dedus judecăţii nu se circumscrie situaţiilor prev. la art. 283 Codul muncii, întrucât între părţile litigante a existat un contract individual de muncă care însă nu a fost încheiat în formă scrisă. Ori, obiectul litigiului îl constituie însăşi materializarea în formă scrisă a acestui contract individual de muncă şi nu dovedirea de către părţi a existenţei sau inexistenţei prestaţiilor efectuate în urma emiterii deciziei nr.970/6.11.2000 a rectorului (...) O, ambele părţi recunoscând efectuarea prestaţiilor specifice raportului de muncă, punctul aflat în divergenţă constituindu-l obligativitatea încheierii în formă scrisă a contactului individual de muncă. Prin urmare, s-a apreciat de către tribunal că, acţiunea reclamantului este imprescriptibilă astfel încât a fost respinsă ca nefondată excepţia prescripţiei invocate.

Ca o consecinţă a admiterii acţiunii formulate, prin prisma art. 274 Cod procedură civilă,au fost obligaţi pârâţii la plata în favoarea reclamantului a sumei de 500 RON cheltuieli de judecată, constând în plata onorariului de avocat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs reclamantul M. U. D., solicitând admiterea acestuia, clarificarea capetelor de cerere privind obligarea pârâţilor la încheierea contractului individual de muncă din 1.10.2000, plata drepturilor salariale cuvenite, a daunelor morale de 10.000 lei de către E. B., decan al Facultăţii de Ştiinţe Economice, acordarea disciplinei de Eficienţă a investiţiilor şi pârâta Universitatea O, solicitând admiterea acestuia, suspendarea executării sentinţei până la soluţionarea recursului, modificarea sentinţei în sensul anulării obligaţiei sale de-a încheia contract de muncă cu reclamantul începând cu 1.10.2000, a plăţii obligaţiei bugetare aferente salariului cuvenit, a drepturilor băneşti, în perioada mai-iunie 2007, a cheltuielilor de judecată.

Prin motivele de recurs, reclamantul a invocat că ocupă funcţia de lector din 1.10.2000, nu i s-a încheiat în acest sens contract individual de muncă, nu a beneficiat de drepturile salariale aferente funcţiei ocupate în baza deciziei nr.970 din 6.11.2000 emisă de rector, urmare a concursului. Drepturile salariale au fost încasate în regim de plată cu ora sau prin cumul, ori, el nu a depăşit numărul de ore aferente celor două norme didactice ci a fost plătit pentru activitatea didactică aferentă unei singure norme didactice.

Referitor la daunele morale, nu s-au prezentat documentele de plată a drepturilor salariale la termenele stabilite, pentru lunile mai-iunie 2007, ce au fost sistate abuziv de d-na decan E. B., ceea ce constituie un abuz, fiindu-i grav afectată imaginea de persoană morală în faţa colegilor, studenţilor şi prietenilor.

A ocupat prin concurs postul de titular al disciplinei Eficienţa investiţiilor, are lucrări publicate din 1.10.2000, iar din 2007 materia a fost luată abuziv şi acordată altei persoane, impunându-se a-i fi restituită disciplina.

Nu s-a motivat în drept recursul.

Prin motivele de recurs, pârâta Universitatea O a invocat că operează excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în baza art.283 alin.2 Codul muncii, trecând 3 ani de la naşterea dreptului, excepţie eronat respinsă cu motivarea că a existat un contract individual de muncă, dar nu în formă scrisă. Nu s-a contestat prestaţia de natură didactică în baza deciziei nr.970/2000, dar s-a efectuat în baza unor raporturi juridice cu caracter special –Legea nr.128/1997 ce derogă de la Codul muncii. Reclamantul a fost titularizat ca şef de lucrări la catedra de Finanţe-Contabilitate din 1.10.2000 în baza acestei decizii, nefiind încheiat contract de muncă în sensul clasic reglementat de Codul muncii, întrucât legislaţia aplicabilă nu permitea acest lucru. La data titularizării, acesta era angajat al Curţii de conturi cu contract de muncă, funcţie ce o exercită şi în prezent, dată la care, vechiul cod al muncii nu permitea cumulul de funcţii, încheierea contractului presupunea renunţarea la funcţia deţinută la Curtea de Conturi ori, neoperând a devenit postul vacant, iar el a avut statut de cadru didactic asociat conform art.53, 65 din Legea nr.128/1997, iar plata s-a făcut cu ora.

Odată cu intrarea în vigoare a actualului cod al muncii, din 1 martie 2003, reclamantul putea solicita pârâtei încheierea unui contract în formă scrisă, obligaţie neândeplinită. Au trecut mai mult de 7 ani de la obţinerea dreptului de a fi titularizat astfel că s-a acceptat tacit situaţia, iar dispoziţiile instanţei eludând reglementările legale valabile la data emiterii deciziei.

Nu a fost o omisiune încheierea contractului individual de muncă, reclamantul a obţinut prin concurs dreptul de titularizare, iar încadrarea se făcea conform Legii nr.128/1997, a fost numit şef de lucrări fiind finalizată prima etapă însă, încheierea contractului individual de muncă nu s-a realizat din motivele invocate mai sus, nerenunţând la funcţia deţinută la Curtea de Conturi.

A achitat, începând cu anul 2000, toate cheltuielile şi contribuţiile financiare legale aferente obligaţiei de plată cu ora, ori, pentru perioada mai-iunie 2007, în urma sesizării reprezentantului studenţilor din anul II asupra neefectuării activităţii didactice, consiliul a înaintat Comisiei de Cercetare Disciplinară referatul cu propunerea de sancţionare ce l-a sancţionat cu observaţie scrisă şi neacordarea drepturilor băneşti pentru această perioadă.

Este nejustificată acordarea cheltuielilor de judecată, raportat la considerentele expuse, invocându-se în drept art.304/1 Cod procedură civilă.

Intimata pârâtă Facultatea de Ştiinţe Economice din cadrul (...) O, a solicitat admiterea recursului formulat de către pârâta Universitatea O şi respingerea recursului formulat de către reclamantul M. U. D., cu cheltuieli de judecată.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs constată următoarele:

În anul 2000, când contestatorul M. U. D., în urma unui concurs organizat de intimată a fost numit în funcţia de şef lucrări (lector universitar) titular disciplina Eficienţa investiţiile, D. Finanţe-Contabilitate din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economie, era în vigoare Legea nr.10/1972 (vechiul cod al muncii) şi Decretul nr.92/1976, potrivit cărora nu exista posibilitatea să se încheie două sau mai multe contracte de muncă, decât unul singur pentru că, toate menţiunile se operau în carnetul de muncă ce se afla la unitatea la care era angajată persoana fizică şi care nu se putea înmâna acesteia decât în cazul în care se transfera la alt loc de muncă ori îşi înceta activitatea.

Ori în condiţiile date, atât timp cât contestatorul la vremea respectivă era angajat cu contract de muncă la Curtea de Conturi şi nu şi-a încetat raporturile de muncă nici prin transfer şi nici în alt mod prevăzut de lege cu acest angajator, nu exista posibilitatea încheierii a încă unui contract de muncă cu Universitatea O, astfel că singura modalitate de reglementare a raporturilor între contestator şi intimată în condiţiile în care ambele părţi îşi doreau colaborarea, era cea reglementată de prevederile art.53 alin.2 şi 4 din Legea nr.128/1997, respectiv personal didactic asociat.

Începând cu intrarea în vigoare a noului Cod al muncii prin Legea nr.53/2003 s-a instituit posibilitatea „cumulării de funcţii, în baza unor contracte individual de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Salariaţii care cumulează mai multe funcţii sunt obligaţi să declare fiecărui angajator locul unde exercită funcţia pe care o consideră de bază” (art.35 alin.1 şi 2 din Codul muncii).

Ori, singura adresă înaintată de contestator (...), în care ridică problema încheierii unui contract de muncă cu Universitatea, e înregistrată la intimată sub nr.14448 din 8 decembrie 2006. De la această dată obligaţia de-a încheia în formă scrisă contractul de muncă incumba angajatorului conform art.16 din Codul muncii (Legea nr.53/2003).

Dar, fiind vorba de funcţia de cadru didactic, pentru care există şi alte forme de remunerare, nu doar în baza unui contract de muncă, ci şi plata cu ora sau prin cumul de funcţii, era esenţial formularea cererii scrise pentru încheierea contractului de muncă şi nu opera prezumţia că s-a încheiat contract de muncă pe durată nedeterminată, astfel că doar de la data formulării cererii scrise acţiunea contestatorului este întemeiată, critica recurentei Universitatea O fiind fondată în această privinţă.

În atari condiţii, în mod greşit instanţa de fond a obligat intimatele Universitatea O şi Facultatea de Ştiinţe Economice O la încheierea contractului de muncă individual cu contestatorul începând cu data de 1 octombrie 2000, nefiind incidente prevederile art.16 Codul muncii, decât începând cu data de 8 decembrie 2006.

În mod corect însă a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, întrucât capătul principal de acţiune, a se constata existenţa raporturilor contractuale de muncă derulate între părţi şi materializarea lor prin încheierea retroactivă a unui contract scris, este imprescriptibil.

În privinţa obligării intimatei Facultatea de Ştiinţe Economice la plata drepturilor băneşti pe perioada mai-iunie 2007, se reţine din probele administrate că recurentul contestator nu şi-a respectat obligaţia de a ţine orele respective, astfel că în mod just nu i s-au achitat drepturi băneşti pentru orele neţinute în lunile mai-iunie 2007, deci şi această critică a recurentei Universitatea O este fondată.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatelor la achitarea obligaţiilor bugetare aferente salariului cuvenit, se constată pe de-o parte că raporturile dintre părţi până la data de 8 decembrie 2006 nu au fost guvernate de existenţa vreunui contract individual de muncă, iar pe de altă parte, în privinţa faptului că nu s-ar fi respectat prevederile Ordinului 680/2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, se constată că acest ordin a intrat în vigoare abia în luna august 2007, dată de la care, în urma executării dispoziţiilor din prezenta hotărâre bineînţeles că se va proceda de către intimate şi la respectarea acestor prevederi legale.

Ca atare, faţă de toate considerentele expuse urmează ca în baza prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă să fie admis recursul intimatei Universitatea O şi să fie modificată în parte sentinţa recurată în sensul că obligarea intimatelor la încheierea unui contract de muncă în formă scrisă cu contestatorul va opera doar începând cu data de 8 decembrie 2006, iar drepturile băneşti pentru lunile mai-iunie 2007 la care au fost obligate intimatele în favoarea contestatorului vor fi înlăturate; se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte recursul contestatorului, instanţa constată pe de o parte că acesta cuprinde capete noi de cerere, care nu au făcut obiectul cercetării în faţa primei instanţe şi că potrivit prevederilor art.294 raportat la art.316 Cod procedură civilă, sunt inadmisibile direct în recurs.

Pe de altă parte, critica referitoare la neacordarea daunelor morale solicitate, nu poate fi reţinută, întrucât nu s-a făcut dovada că derularea raporturilor între părţi în baza altor reglementări legale decât în prezenţa unui contract individual de muncă, au fost de natură a-i aduce vreo atingere, astfel că în mod corect instanţa de fond le-a respins şi ca atare va fi respins ca nefondat recursul formulat de contestator în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă.

În fine, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Facultatea de Ştiinţe Economice din O, pe considerentul lipsei capacităţii de exerciţiu şi deci a personalităţii juridice, nu este nici ea fondată şi va fi respinsă faţă de prevederile art.41 Cod procedură civilă care stipulează că persoanele care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere, iar Facultatea are organe proprii de conducere.

Cum recursul contestatorului va fi respins, instanţa făcând aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă, va obliga contestatorul M. U. D. în favoarea intimatei Facultatea de Ştiinţe Economice O la cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 1190 lei, reprezentând onorariu avocaţial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Facultăţii de Ştiinţe Economice O.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinţei recurate.

În baza art.312 ain.1 combinat cu art.296 şi 316 Cod procedură civilă,

ADMITE ca fondat recursul civil introdus de UNIVERSITATEA O, cu sediul în O,(...), judeţul B şi din O,(...), judeţul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. U. D. domiciliat în O,(...), judeţul B şi intimata pârâtă FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE, cu sediul în O,(...), judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 478/LM din 26 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o modifică în parte în sensul că:

Obligă pârâţii la încheierea contractului individual de muncă în formă scrisă în baza deciziei nr.970 din 6 noiembrie 2000 a Rectorului (...) O începând cu data de 8 decembrie 2006 pentru disciplina –Eficienţa investiţiilor.

Respinge capătul de cerere privind plata drepturilor băneşti pe perioada mai-iunie 2007.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Respinge ca nefondat recursul formulat de M. U. D., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Obligă partea recurentă M. U. D. să plătească părţii intimate Facultatea de Ştiinţe Economice O suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică din 29 ianuarie 2009..

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) M. D. H.

Red.concept decizie (...) D.

Data:2.02.2009

Jud.fond E. D./N. Fl.

Dact.C.G.

Data:4.02.2009

2 ex.