Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 963

Şedinţa publică de la 03 martie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) E.-(...)

Grefier B. H.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul E. N. împotriva sentinţei civile nr.1342 din 8 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l m e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAŢIONALĂ ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE SA, având ca obiect contestaţie act.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat E. E. pentru recurentul contestator E. N., lipsind intimata Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, instanţa constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepţii de invocat a apreciat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat E. E., pentru recurentul contestator E. N., a susţinut oral motivele de recurs invocate în scris arătând că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de nulitate absolută a deciziei de eliberare din funcţie a contestatorului, a ignorat dispoziţiile art.31, 32, 41, 42 Codul muncii. A depus concluzii scrise şi a solicitat admiterea recursului, modificarea senstinţei în sensul admiterii contestaţiei, fără obligarea la cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă.

Prin sentinţa nr.1342 din 8 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosarul nr(...) s-a respins contestaţia formulată de contestatorul E. N., împotriva Deciziei nr. 278/31.07.2007 emisă de intimata S.N.I.F. SA.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut :

Prin Decizia nr.278/31.07.2007 emisă de Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA, reclamantul angajat al societăţii pârâte în funcţia de director, a fost eliberat din această funcţie, având în vedere rezultatul interviului obţinut de reclamant în vederea definitivării pe postul de director.

Referitor la nulitatea deciziei invocate de reclamant, s-au constatat nefondate excepţiile.

S-a constatat astfel că decizia este motivată în fapt şi în drept, menţionându-se că măsura a fost impusă de rezultatele interviului susţinut în vederea definitivării pe post, deoarece reclamantul a fost numit în funcţia de director prin Decizia ne.122/02.05.2007, cu o perioadă de probă de 90 zile calendaristice.

Au fost invocate de asemenea prevederile Contractului colectiv de muncă şi Hotărârea Consiliului de Administraţie al SNIF SA.

Împrejurarea că în cuprinsul deciziei nu sunt cuprinse menţiunile referitoare la termenul şi instanţa la care decizia poate fi contestată, s-a constatat că lipsa acestor menţiuni nu atrage nulitatea absolută a deciziei, iar prin lipsa lor, reclamantul nu a fost în nici un fel prejudiciat, contestaţia fiind depusă în termen şi la instanţa competentă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, se arată că instanţa de fond a stabilit în mod greşit că decizia nr. 278/31.08.2007 nu este lovită de nulitate absolută, deoarece, susţine recurentul. Au fost încălcate dispoziţiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii. Astfel, decizia contestată nu a fost motivată în fapt şi în drept, decât în mod vag şi general şi nu cuprinde menţiuni cu privire la termenul în care decizia se poate contesta şi instanţa competentă să soluţioneze contestaţia.

Recurentul a mai susţinut că sentinţa recurată este nelegală, deoarece este rezultatul unei aprecieri greşite a probelor, instanţa de fond reţinând greşit că emiterea deciziei a avut la bază evaluarea activităţii contestatorului, realizată prin interviu.

Contractul colectiv de muncă la nivelul societăţii stabileşte la art. 1 din Anexa 15 că un asemenea interviu se susţine la angajarea sau la avansarea în funcţie a personalului, nu la definitivare, aşa cum s-a procedat în cazul de faţă.

Mai mult, recurentul susţine că nu se mai impunea o nouă definitivare pe post, din moment ce prin decizia nr. 387/01.09.2005 fusese deja definitivat pe acest post.

Modalitatea în care a fost organizat interviul a fost nelegală, aceeaşi comisie care a realizat evaluarea iniţială soluţionând şi contestaţiile ulterioare, iar comisia a fost compusă din persoane care nu aveau pregătirea necesară evaluării activităţii directorilor de sucursale, iar criteriile pentru evaluare nu aveau nicio legătură cu atribuţiile de serviciu ale contestatorului.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat şi urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:

Recurentul a fost angajat la societatea intimată la data de 04.04.2005, pe funcţia de inginer pr. II. La data de 15.04.2005, între părţi s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. S.9/12.04.2005. Din cuprinsul contractului individual de muncă rezultă că acesta a fost încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 15.04.2005, contestatorul fiind angajat pe funcţia de director al Sucursalei SNIF Sa M, cu o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

E. pe postul de director de sucursală a intervenit la data de 01.09.2005, fiind emisă în acest sens decizia nr. 387/01.09.2005.

Acest contract individual de muncă a rămas în fiinţă, fiind modificat doar sub aspectul cuantumului salariului, prin actul adiţional din data de 02.05.2007.

În urma reorganizării societăţii angajatoare, ca urmare a programului de restructurare aprobat prin Hotărârea nr. 9/08.12.2005, în perioada 03.01.2006-01.05.2007, recurentul a rămas pe funcţia de director al sucursalei.

Prin decizia nr. 122/02.05.2007, unitatea intimată a dispus eliberarea contestatorului din funcţia de director la Sucursala SNIF SA – centrul zonal coordonator M, cu aceeaşi dată fiind numit în funcţia de director la Sucursala SNIF SA M, menţionându-se în cuprinsul deciziei o nouă perioadă de probă de 90 de zile calendaristice.

Prin decizia nr. 278/31.07.2007, angajatorul a dispus eliberarea contestatorului din funcţia de director, începând cu data de 01.08.2007 şi încadrarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale.

Decizia nu a fost întemeiată în drept, fiind menţionat în cuprinsul său faptul că, la baza deciziei a stat procesul-verbal din data de 31.07.2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaţilor.

Potrivit art. 31 alin.(1) din Codul muncii, pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcţiile de conducere, iar conform art. 31 alin. (4¹) pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi.

Potrivit art. 32 din Codul muncii, pe durata executării unui contract individual de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă, iar prin excepţie, salariatul poate fi supus la o nouă perioadă de probă în situaţia în care acesta debutează la acelaşi angajator într-o nouă funcţie sau profesie ori urmează să presteze activitatea într-un loc de muncă cu condiţii grele, vătămătoare sau periculoase.

Curtea constată că, în cazul contestatorului, perioada de probă a fost stabilită la debutul în funcţia de director de sucursală, adică începând cu data 15.04.2005, stabilirea unei noi perioade de probă pentru aceeaşi funcţie fiind prohibită de dispoziţiile art. 32 din Codul muncii.

Prin urmare, decizia nr. 278/31.07.2007 nu putea fi emisă în temeiul art. 31 alin. (4¹) din Codul muncii.

Din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă decât faptul că acesta are la bază un proces-verbal din de 31.07.2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaţilor.

În condiţiile în care prin decizia contestată s-a dispus eliberarea din funcţie a contestatorului, funcţie pentru care avea încheiat contract individual de muncă pe durată nedeterminată, fără acordul salariatului şi fără a se încheia un alt contract individual de muncă pentru altă funcţie, măsura dispusă reprezintă practic o concediere pentru necorespundere profesională, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii, potrivit cărora decizia trebuie să fie motivată în fapt şi în drept.

În lipsa motivării exprese în fapt şi în drept a deciziei, aceasta este afectată de nulitate .

Constatând că în cuprinsul deciziei contestate nu se regăseşte decât o motivare sumară în fapt, cu trimitere la procesul-verbal din de 31.07.2007 al Comisiei de verificare a aptitudinilor salariaţilor, că decizia nu a fost motivată în drept, Curtea urmează să admită recursul, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă , să constate nulitatea deciziei şi să dispună reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior emiterii deciziei, în baza art. 78 alin. 2 din Codul muncii.

Consecinţă a constatării nulităţii, în temeiul dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din Codul muncii, intimatul va fi obligat la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul începând cu data eliberării din funcţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de contestatorul E. N. împotriva sentinţei civile nr.1342 din 8 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l m e h e d i n ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA NAŢIONALĂ ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE SA, având ca obiect contestaţie act.

Constată nulitatea deciziei şi dispune reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei.

Obligă intimatul la plata drepturilor băneşti corespunzătoare, potrivit cu art. 78 Codul muncii.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la data de 03 martie 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.-(...)

Grefier

B. H.

27.03.2008

Red. Jud.M.P.P.

Tehn.I.C./Ex.3

J.F./L. T. şi

L.E.