Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 493/R

Şedinţa publică de la 24 Iunie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE J. J.

JUDECĂTOR E. G.

JUDECĂTOR E. G.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta S.C. T. SRL G, cu sediul în G,(...), bloc – Hala 8B, jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 1184/26.06.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul O. E. E., domiciliat în G,(...), (...) 1, . 1, . 22, având ca obiect „DREPTURI BĂNEŞTI”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 23.06.2008, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la 24.06.2008 când a pronunţat următoarea decizie:

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1184/26.06.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul O. E.-E. în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL G.

S-a constatat că în perioada 01.08.2006 – 01.10.2006 reclamantul a desfăşurat activitate în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

A fost obligată pârâta să încheie contract individual de muncă pe durată nedeterminată reclamantului începând cu data de 01.01.2007.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata bonurilor de masă pentru lunile august şi septembrie 2006 şi începând cu 01.01.2007 şi până la zi, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a orelor suplimentare (4 ore) efectuate în zilele de sâmbătă pe perioada 01.08.2006 – 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 şi până la zi, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 1880/121/28.02.2007 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, reclamantul O. E.-E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL G obligarea acesteia la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.08.2007, plata contravalorii bonurilor de masă pe lunile august, septembrie şi începând cu 01.01.2007 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă, pe perioada 01.08.2006 – 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi drepturile salariale începând cu 01.02.2007 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt cererea,a arătat că începând cu data de 01.08.2006 a fost angajat pe postul de conducător auto, administratorul societăţii pârâte aducându-i la cunoştinţă verbal că va fi în perioada de probă de 30 de zile.

A precizat reclamantul că raporturile de muncă au continuat până la 31.01.2007, dată la care angajatorul i-a interzis să se prezinte la locul de muncă motivând că i-a încheiat un contract de muncă pe o durată determinată de 3 luni, respectiv 01.10.2006 – 31.12.2006.

A considerat reclamantul că angajatorul a încălcat dispoziţiile legale că nu i-a încheiat contract de muncă începând cu data de 01.08.2006, dată de la care a prestat efectiv activitate.

A precizat că în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. 2, în situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice mijloc de probă.

În acest sens, a arătat că prestarea activităţii şi după 31.12.2006 (fapt dovedit cu factura fiscală nr. (...)/24.01.2007) duce la concluzia că raporturile de muncă au fost încheiate pe durată nedeterminată.

S-a mai susţinut că deşi a fost angajat în meseria de conducător auto, a prestat activitate de agent vânzări fiind obligat să lucreze în zilele de sâmbătă, zile pentru care nu a primit drepturile cuvenite.

De asemenea, a motivat că faţă de obiectul de activitate, a fost în imposibilitate de a-i acorda cu libere plătite în temeiul dispoziţiilor art. 119 alin. 1 din Codul muncii, pârâta fiind obligată în temeiul dispoziţiilor art. 120 alin. 2 coroborat cu dispoziţiile art. 40 alin. 1 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional să-i plătească sporul pentru munca suplimentară.

În dovedirea acţiunii s-a folosit cu proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

În drept a invocat dispoziţiile art. 16, 17, 109, 112 Codul muncii, dispoziţiile art. 40 alin. 1 lit. c din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.

Pârâta SC T. SRL G a formulat întâmpinare prin care a făcut următoarele precizări:

Reclamantul O. E. a fost salarial al pârâtei pe o perioadă de probă de 20 de zile pentru a se vedea dacă este potrivit pentru activitatea ce urma să o desfăşoare în societate.

În perioada arătată i s-au cerut actele necesare înregistrării contractului de muncă, pe care le-a adus târziu, de la 01.10.2006 a avut posibilitatea de a-i înregistra contractul de muncă la Camera de Muncă pe o perioadă determinată de 3 luni.

S-a mai precizat că la sfârşitul lunii decembrie 2006 a avut intenţia de a renunţa la serviciile lui însă, avându-se în vedere că perioada 23.12.2006 – 08.01.2007 societatea a fost în concediu, nu a dorit să-i afecteze sărbătorile de iarnă.

A învederat pârâta că reclamantul şi-a însuşit 50 RON din încasările unui card având la 31.12.2006 plătit în avans o parte din salariul pe ianuarie 2007.

De asemenea, a menţionat că şoferii delegaţi ai societăţii au obligaţia de a semna exemplarul E. al facturii fiscale pentru a confirma că au preluat marfa, conform cu factura şi pentru a putea răspunde de predarea mărfii la client; reclamantul nu a semnat exemplarul E. al facturii, nu a predat exemplarul roşu al facturii semnată şi ştampilată de client, nu a făcut chitanţă pe suma respectivă din factură, nu a predat banii nici marfa înapoi la firmă.

În probatoriu a depus înscrisuri.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul O. E.-E. a fost salariat al societăţii pârâte SC T. SRL G în funcţie de conducător auto, potrivit copiei contractului individual de muncă.

Deoarece a apreciat că pe perioada derulării raporturilor de muncă pârâta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale reclamantul a promovat prezenta acţiune.

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 Codul muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română.

Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

În cauză, între reclamantul O. E.-E. şi pârâta SC T. SRL G a intervenit un contract individual de muncă încheiat pe durată determinată de 3 luni, înregistrat sub nr. 33593/19.10.2006.

Ulterior, reclamantul a prestat activitate în cadrul pârâtei şi după 31.12.2006, fapt recunoscut de aceasta prin întâmpinare şi probat de reclamant prin factura fiscală nr. (...) din 24.01.2007, aşa încât, prin prelungirea prestaţiilor efectuate, ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 16 alin. 2 din Codul muncii, potrivit căreia, în situaţia în care contractul de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Din declaraţia martorului audiat în cauză rezultă că reclamantul a început să lucreze în cadrul unităţii pârâte începând cu data de 01.08.2006 fără însă ca pârâta să fi încheiat contract de muncă în formă scrisă.

Astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din Codul muncii şi în ce priveşte perioada cuprinsă între 01.08.2006 – 01.10.2006.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea bonurilor de masă instanţa, din declaraţia martorului,a reţinut că toţi salariaţii unităţii beneficiau de aceste bonuri de masă.

Faptul că reclamantului nu i s-au acordat bonuri de masă în lunile august, septembrie 2006 şi după 01.01.2007, constituie o încălcare a principiului consacrat de art. 6 alin. 2 din Codul muncii potrivit căruia tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală pentru muncă egală.

În ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă, instanţa a reţinut că potrivit foilor colective de prezenţă depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul presta 4 ore peste durata normală a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână, cum pârâta nu a făcut dovada că a compensat prin ore libere plătite munca suplimentară, instanţa a obligat pârâta la plata a câte 4 ore suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă în perioada 01.08.2006 – 31.01.2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 163 din Codul muncii, plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.

În speţă, pârâta nu a făcut dovada plăţii salariului cuvenit reclamantului începând cu data de 01.02.2007.

Faţă de aceste considerente instanţa a constatat că în perioada 01.08.2006 – 01.10.2006, reclamantul a desfăşurat activitate în temeiul unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

A obligat pârâta să încheie contract individual de muncă pe durată nedeterminată reclamantului începând cu data de 01.01.2007.

A obligat pârâta la plata către reclamant a contravalorii bonurilor de masă pentru lunile august şi septembrie 2006 şi începând cu 01.01.2007 şi până la zi, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A obligat pârâta la plata către reclamant a orelor suplimentare (4 ore) efectuate în zilele de sâmbătă pe perioada 01.08.2006 – 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 şi până la zi, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.

A respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâta SC T. SRL G solicitându-se admiterea acestuia şi modificarea în tot a hotărârii judecătoreşti în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată.

A motivat faptul că prima instanţă nu a finalizat cercetarea judecătorească prin administrarea probei cu interogatoriu pentru lămurirea situaţiei de fapt, soluţionând cauza în lipsa sa.

S-a încălcat principiul rolului activ prin audierea martorului propus de reclamant fără a se verifica accesul acestuia la informaţiile cauzei.

A arătat că raporturile de muncă au început la data de 01.10.2006 conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă G în termen legal, şi au încetat la data de 31.12.2006 conform aceluiaşi contract.

Intimatul-reclamant şi-a însuşit suma de 50 lei cu titlu de avans pe luna ianuarie 2007 deşi durata contractului său de muncă a încetat la data de 31.12.2006, suma nefiind recuperată.

În perioada 23.12.2006 – 08.01.2007 pe durata sărbătorilor de iarnă nu s-a desfăşurat activitate iar contractul de muncă stipula explicit finalizarea sa la data de 31.12.2006.

Cu privire la tichetele de masă a invocat faptul că prin contractul individual de muncă nu s-a prevăzut acordarea obligatorie a acestora, că pe durata desfăşurării raporturilor de muncă 01.10.2006 – 31.12.2006 reclamantul le-a primit pentru motivarea activităţii sale, dovedind că nu se poate integra în colectiv.

A mai invocat greşita interpretare şi aplicare a legii precum şi a probelor administrate, contractul individual de muncă fiind încheiat pe durată determinată, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără obiecţiuni iar solicitările reclamantului exced clauzelor contractuale cuvenite şi însuşite de părţi.

Pe durata derulării contractului reclamantului-intimat i-au fost pontate şi plătite orele suplimentare efectuate conform pontajelor iar instanţa nu putea acorda drepturi salariale în afara limitelor contractuale.

Nu a desfăşurat nici o activitate profesională începând cu data de 01.01.2007 iar dispozitivul hotărârii nu poate fi îndeplinit.

În drept, şi-a întemeiat recursul invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 9 Cod procedură civilă, art. 16 Codul muncii şi alineatul 6 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007 – 2010.

Intimatul-reclamant O. E.-E. prin apărător a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 304¹ Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă intimatul-reclamant O. E.-E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T. SRL G:

- să se dispună încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu 01.08.2006;

- plata contravalorii bonurilor de masă pe lunile august, septembrie şi începând cu 01.01.2007 şi până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- plata orelor suplimentare efectuate în zilele de sâmbătă pe perioada 01.08.2006 – 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- plata drepturilor salariale începând cu data de 01.02.2007 până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond, deşi constată existenţa unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată între părţi, cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, reţine că voinţa părţilor s-a întâlnit în scopul încheierii unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 33593/19.10.2006 părţile au convenit asupra duratei determinate a raporturilor de muncă, pe perioada de 3 luni cuprinsă între 01.10.2006 – 31.12.2006 intimatul-reclamant exercitând funcţia de conducător autoturisme şi camionete între punctele de lucru ale societăţii.

Aceasta a fost manifestarea de voinţă a părţilor, inclusiv sub aspectul condiţiilor de desfăşurare a raporturilor juridice de muncă.

Contractul de muncă are caracter consensual iar întocmirea sa în formă scrisă este tocmai în scopul asigurării unui mijloc de probă privind includerea şi conţinutul acestuia.

Este adevărat că dispoziţiile art. 16 alin. 2 Codul muncii prevăd faptul că, în situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost întocmit în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

Însă, în speţă, există contractul individual de muncă încheiat în formă scrisă şi care dovedeşte voinţa reală a părţilor care l-au încheiat, nefiind incidente dispoziţiile art. 16 alin. 2 Codul muncii.

De asemenea, foile colective de prezenţă fac dovada activităţii desfăşurate de intimatul-reclamant pe perioadă determinată, cuprinsă între lunile octombrie – decembrie 2006.

Martorul N. N.-T. a declarat că reclamantul a început să lucreze în societate de la 1 august 2006 timp de 6 luni însă un asemenea mijloc de probă trebuie coroborat cu manifestarea nemijlocită de voinţă a părţilor cu ocazia încheierii contractului individual de muncă.

De altfel, şi martorul declară că nu cunoaşte până când a fost angajat reclamantul întrucât din luna septembrie 2006 martorul nu mai lucrează la această societate.

Factura fiscală nr. (...)/24.01.2007 în care este înregistrat la rubrica numele delegatului O. E. este în contradicţie cu prevederile contractului individual de muncă analizat şi nu face dovada de netăgăduit a desfăşurării în mod permanent şi continuu a raporturilor de muncă.

În concluzie, instanţa de recurs reţine că acordul părţilor s-a manifestat doar în sensul unor raporturi juridice de muncă având caracter determinat, pe perioada 01.10.2006 – 31.12.2006, neputându-se substitui voinţei exprese a acestora.

În consecinţă, va fi modificată în parte sentinţa civilă recurată în sensul respingerii ca nefondate a capetelor de cerere privind constatarea desfăşurării activităţii în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în cadrul perioadei 01.08.2006 – 01.10.2006, obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu 01.01.2007, obligarea pârâtei la contravaloarea bonurilor de masă pentru perioada august – septembrie 2006 începând cu 01.01.2007 – la zi în forma actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii, obligării pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 şi până la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, precum şi obligării pârâtei la plata sumelor suplimentare pentru perioada 01.08.2006 – 30.09.2006 şi de la 01.01.2007 la 31.01.2007, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Vor fi menţinute dispoziţiile sentinţei civile recurate numai în ceea ce priveşte plata orelor suplimentare pe perioada 01.10.2006 – 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii, corespunzător menţiunilor înscrise în foile colective de prezenţă (filele 9 – 11 dosar fond), care confirmă efectuarea orelor suplimentare pe perioada desfăşurării raporturilor juridice de muncă dintre părţi.

Va fi menţinută şi dispoziţia instanţei de fond referitoare la respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

A D M I T E recursul declarat de pârâta S.C. T. SRL G, cu sediul în G,(...), bloc – Hala 8B, jud. G, împotriva sentinţei civile nr. 1184/26.06.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamantul O. E. E., domiciliat în G,(...), (...) 1, . 1, . 22.

M o d i f i c ă în p a r t e sentinţa civilă nr. 1184/26.06.2007 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i şi în rejudecare:

R E S P I N G E ca n e f o n d a t e capetele de cerere privind:

- constatarea desfăşurării activităţii în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, în cadrul perioadei 01.08.2006 – 01.10.2006;

- obligarea pârâtei la încheierea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată începând cu 01.01.2007;

- obligarea pârâtei la plata contravalorii bonurilor de masă pentru lunile august – septembrie 2006 şi începând cu 01.07.2007 la zi, în formă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.02.2007 şi până la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

- obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare pentru perioada 01.08.2006 – 30.09.2006 şi de la 01.01.2007 – 31.01.2007 actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii;

Menţine dispoziţiile sentinţei civile recurată numai în ceea ce priveşte plata orelor suplimentare pe perioada 01.10.2006 – 31.12.2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii şi a dispoziţiei privind respingerea capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 24 Iunie 2008.

Preşedinte, pt. Judecător, pt. Judecător,

J. J. E. G. E. G.,

aflat în C.O. aflat în C.O.

cf. art. 261 al.2 C.p.c. cf. art. 261 al. 2 C.p.c.

PREŞEDINTE, PREŞEDINTE,

Dr. N.A H. Dr. N.A H.

Grefier,

E.-E. M.

S.: (...) (...)

U.: 2 ex.V.L./01 August 2008

Fond: M.O./A.T.

Asistenţi judiciari: C.V.N./A.E.