Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B A C Ă U

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 292

ŞEDINŢA PUBLICĂ D(...)U. 2008

PREŞEDINTE - (...) (...) – judecător

- (...) (...) – judecător

- (...) (...) – judecător GREFIER - N. POLITIC

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluţionare recursul civil promovat de recurentul-reclamant E. J., împotriva sentinţei civile nr. 1655/D din 04 decembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, dosarul fiind lăsat la a doua strigare, la sfârşitul şedinţei de judecată se prezintă avocat T. E. T. pentru intimata-pârâtă Sucursala F. E., lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, învederând instanţei că s-a depus la dosarul cauzei, prin Compartiment Arhivă, la data de 20.03.2008, întâmpinare de către intimata-chemat în garanţie S.C. U. S.A., precum şi întâmpinare de către intimata-pârâtă Sucursala F. E., după care :

Avocat T. E. T. pentru intimata-pârâtă Sucursala F. E. depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială, chitanţă reprezentând contravaloare factura nr. 00074/24.03.2008 şi înscrisuri. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Nemaifiind chestiuni prealabile, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Avocat T. E. T. având cuvântul pe fond pentru intimata-pârâtă Sucursala F. E. solicită respingerea ca nefondat a recursului aşa cum a fost formulat şi obligarea recurentului-reclamant E. J. la plata cheltuielilor de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

C U R T E A

- deliberând -

Asupra recursului civil de faţă :

Prin cererea înregistrată sub nr.3263/6.04.2007 la T r i b u n a l u l B a c ă u, reclamantul E. J. a contestat decizia de concediere nr.47/6.03.2007 emisă de Sucursala F. E. din cadrul S.C. U. solicitând :

- constatarea nulităţii clauzei din art. II al contractului de muncă ce prevedea o perioadă de probă de 4 luni;

- reintegrarea în acelaşi loc de muncă deţinut anterior concedierii sub sancţiunea unei amenzi civile de 50 lei/zi;

- obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate şi toate celelalte drepturi prevăzute de art.78 din Codul muncii;

- obligarea angajatorului la plata sumelor de bani prevăzute de art.40 (2) litera f din Codul muncii (contribuţii şi impozite);

- obligarea angajatorului la acordarea concediului de odihnă suplimentar conform prevederilor C.I.M., la suportarea cotei de 75% din preţul abonamentului auto pentru transportul la şi de la locul de muncă pentru 06.11. - 30.11.2006 şi la plata despăgubirilor reprezentând cheltuieli legale de căutarea unui alt loc de muncă;

- efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul său de muncă;

- obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor băneşti în numerar T. în contul său curent personal;

- repunerea părţilor în situaţia anterioară şi,

- obligarea angajatorului la plata daunelor morale 50.000 lei.

Ulterior şi-a precizat acţiunea prin cererea de la filele 39-40 indicând temeiul de drept şi solicitând :

- obligarea angajatorului la acordarea, după reintegrare a concediului de odihnă suplimentar conform art.40 alin.2 litera c din Codul muncii şi art. X din C.I.M.;

- renunţă la capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor legate de găsirea unui nou loc de muncă;

- a solicitat să i se recunoască drept vechime în specialitate perioada cuprinsă între data concedierii şi data reintegrării în muncă;

- relativ la petitul legat de daunele morale a solicitat şi publicarea hotărârii ce se va pronunţa într-un ziar de largă circulaţie pe cheltuiala intimatei.

În motivarea acţiunii a arătat că la data de 01.11.2006 a susţinut concurs şi la 06.11.2006 a fost angajat consilier juridic la Sucursala F. E., cu contract de muncă ce conţinea şi o clauză ilegală – o perioadă de probă obligatorie de 4 luni – contrar prevederilor art.31 alin.1 din Codul muncii, care prevede o perioada de doar 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie cum este şi cea de consilier juridic pe care a deţinut-o; a arătat că la 26.02.2007 i-a fost comunicată notificarea că începând cu 01.03.2007 – îi încetează contractul individual de muncă urmare a nedefinitivării pe post – deşi perioada legală de proba expirase demult şi contractul de muncă era definitivat prin expirarea acestei perioade; a suferit un prejudiciu moral deosebit prin aceasta nelegală concediere.

S-a dispus scoaterea din cauză a S.C. U. S.A. B urmare excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive invocată.

Urmare acestui incident procedural, contestatorul a chemat în garanţie S.C. U. S.A., ca for tutelar solicitând ca în cazul respingerii contestaţiei să fie obligată să-i plătească toate despăgubirile solicitate, inclusiv cheltuielile de judecată.

Intimata Sucursala F. E. a solicitat respingerea contestaţiei.

T r i b u n a l u l B a c ă u, prin sentinţa civilă nr.1655/4 dec. 2007, a respins contestaţia ca nefondată.

A respins şi cererea de chemare în garanţie şi a obligat pe contestator să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele :

La data de 01.11.2006 contestatorul E. J. a promovat concursul organizat pentru ocuparea unui post de consilier juridic la Sucursala F. E. S.A. şi la 06.11.2006 între părţi s-a încheiat contractul individual de muncă – în contract prevăzându-se o perioadă de probă de 4 luni (fila 10 dosar fond).

La 26.02.2007 – intimata notifică pe contestator ca în conformitate cu prevederile art.31 alin.4¹ din Codul muncii – urmare a nedefinitivării pe post – începând cu 01.03.2007 încetează contractul individual de muncă.

La 06.03.2007 (data îndeplinirii celor 4 luni de perioada de probă) intimata emite decizia nr.47 prin care dispune desfacerea contractului individual de muncă începând cu aceeaşi dată 06.03.2007 – în conformitate cu prevederile art.31 alin.4¹ din Legea nr.53/2003 – decizie care a fost contestată şi care face obiectul prezentului dosar – invocându-se ca motiv esenţial nulitatea clauzei referitoare la perioada de proba – nulitate ce a solicitat a fi constatată de instanţa.

Întrucât intimata a invocat tardivitatea formulării acestei cereri – contestatorul a solicitat ca instanţa să constate înlocuirea de drept a clauzei privind perioada de probă stipulată.

Spre deosebire de reglementările din dreptul comun care statuează că nulitatea absolută poate fi invocată oricând – nulitatea absolută a unui contract individual de muncă T. a unei clauze din contractul individual de muncă – nu poate fi invocată decât pe durata existentei acelui contract – în conformitate cu prevederile art.283 alin.1 litera d din Codul muncii şi art.73 pct. b din Legea nr.168/1999 actualizată.

Or, acel contract care ar conţine o clauză lovită de nulitate absolută nu mai este în fiinţă de la data desfiinţării lui prin decizia nr.47/06.03.2007 – şi constatarea nulităţii absolute s-a solicitat după ce contractul a încetat să mai existe.

Este adevărat că fostul angajat a reformulat acest capăt de cerere solicitând ca instanţa să constate înlocuirea de drept a clauzei privind perioada de probă – dar faptul că doar contestatorul îşi manifesta unilateral voinţa în acest sens – nu poate produce efecte juridice – căci în conformitate cu prevederile art.57 alin.6 şi 7 din Codul muncii – constatarea nulităţii şi stabilirea efectelor acestei nulităţi se poate face prin acordul părţilor ( ceea ce în cauză nu s-a întâmplat) – iar dacă părţile nu se înţeleg – nulitatea se pronunţă de către instanţa de judecată.

Or, aşa cum s-a arătat cererea de constatare a nulităţii clauzei privind perioada de proba a fost formulată peste termenul legal – aspect esenţial ce nu poate fi ignorat şi care produce efecte asupra tuturor cererilor formulate de contestator – a căror soluţionare decurge din soluţionarea cererii de constatare a nulităţii clauzei privind perioada de proba.

De altfel, constatarea nulităţii contractului individual de muncă T. a unei clauze a acestuia – produce efecte numai pentru viitor şi nu şi pentru trecut – aceasta pentru că un astfel de contract este unul cu prestaţii succesive constituind o excepţie de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic – astfel că cererile contestatorului pentru acordarea oricăror despăgubiri T. daune – fiind strict legate de naşterea dreptului la acţiune privind constatarea nulităţii – nu pot fi admise.

Cât priveşte cererea de anulare a deciziei nr.47/06.03.2007 de desfacere a contractului individual de muncă – s-a constatat că nulitatea clauzei privind perioada de probă este singurul motiv invocat şi susţinut de contestator – or, despre acest aspect s-a făcut deja vorbire anterior.

Neputând aborda problema nulităţii acelei clauze din contractul individual de muncă pe motivul tardivităţii cererii – nici cererea de anulare a deciziei din acelaşi motiv – nu este admisibilă – astfel că nu pot fi primite nici celelalte cereri legate de anularea deciziei.

Chiar dacă s-a invocat ca temei de drept al cererii de anulare al deciziei atacate art.76 din Codul muncii – privind nulitatea concedierilor nelegale – contestatorul nu a invocat motive de nelegalitate T. netemeinicie a procedurii urmate de angajator la desfacerea contractului individual de muncă – iar prin probele administrate în cauză contestatorul nu a dovedit astfel de motive.

Cu privire la cererea de chemare în garanţie a S.C. U. S.A. s-a reţinut că nu există un raport juridic între aceasta şi contestator. Chemata în garanţie este forul tutelar al intimatei şi căreia i-a delegat competenţe şi împuterniciri de reprezentare – inclusiv directorilor de sucursale – dreptul de angajare, promovare şi concediere a personalului sucursale, negocierea şi semnarea contractelor colective de muncă, a contractelor individuale de muncă.

Contestatorul a promovat recurs, solicitând în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei în fond şi admiterea contestaţiei, invocând ca temei de drept art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive :

- interpretând greşit probele administrate, nelegal instanţa a soluţionat cauza pe excepţia tardivităţii şi nu pe lipsa de temei legal a deciziei de concediere. Astfel, susţine că urmare revocării notificării, pe 1 martie 2007 a devenit definitiv pe post, şi nemaiexistând perioada de probă contractul putea înceta din iniţiativa angajatorului numai în cazurile şi cu procedura prevăzută expres în Codul muncii;

- instanţa nu s-a pronunţat pe capătul de cerere privind înlocuirea perioadei de probă de 4 luni cu perioada legală de 30 de zile;

- nu s-a pronunţat prin dispozitiv cu privire la procedura negocierii;

- nu s-a realizat încercarea de împăcare a părţilor;

- greşit s-a admis lipsa calităţii procesuale pasive a S.C. U. S.A., precum şi cererea de chemare în garanţie;

- nu s-a pronunţat asupra lipsei acordului sindicatului cu privire la concediu;

- nu se cunoaşte data pronunţării 4 dec. T. 14 dec. 2007, ambele fiind trecute cu această semnificaţie.

S-a solicitat judecata în lipsă.

S.C. U. S.A. B şi Sucursala F. E. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Curtea, examinând criticile formulate, în raport de lucrările dosarului le constată neîntemeiate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Aşa cum rezultă din conţinutul acţiunii introductive, temeiul principal al anulării deciziei de concediere, invocat de contestatorul recurent este nulitatea clauzei din contract privind perioada de probă de 4 luni.

Ori, în raport de dispoziţiile art. 283 alin.(1) lit.d din Codul muncii, cererea având ca obiect nulitatea unei clauze din contract se poate face, pe toată durata existenţei contractului.

În raport de aceste dispoziţii legale, în mod corect prima instanţă a reţinut tardivitatea acestei cereri, şi care evident, soluţionarea ei influenţa în mod automat şi cererile adiacente cuprinse în acţiune, şi care nu s-au mai impus a fi anaalizate.

Prin urmare, nu era necesar pronunţarea expres prin dispozitiv, asupra înlocuirii perioadei de probă.

Este eronată susţinerea recurentului că la 1.03.2007, a devenit definitiv pe post, deoarece rezultă fără putinţă de tăgadă că perioada de 4 luni de zile expira la 6.03.2007 (contract individual de muncă – filele 10-11 fond semnat de părţi).

Faţă de modalitatea contractului pe durată limitată, nu se poate reţine ca imperativă necesitatea procedurii de împăcare a părţilor cum susţine recurentul.

Şi cu privire la acordul sindicatului sunt valabile aceleaşi considerente , însă mai mult nu a făcut dovada calităţii de membru de sindicat.

În mod corect a reţinut lipsa calităţii procesuale pasive a S.C. U. B, contractul fiind încheiat şi semnat de intimata Sucursala F. E., în baza delegărilor de atribuţii primite de la forul tutelar.

Şi cererea de chemare în garanţie a primit o soluţionare legală, în lipsa unui raport juridic direct între contestator şi S.C. U..

Pentru argumentele expuse, Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurentul-reclamant E. J., împotriva sentinţei civile nr. 1655/D din 04 decembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă Sucursala F. E. şi intimata-chemată în garanţie S.C. „U.” S.A.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

(...) (...) (...) (...)

(...) (...)

GREFIER,

N. POLITIC

Red.s.N. P.M./T. A.

Red.d.r.E.P.

Tehnored.M.P./2 ex.

14/17.04.2008