Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 326/R

Şedinţa publică de la 12 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE N. COINACEL

JUDECĂTOR E. G.

JUDECĂTOR J. J.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul N. E.-U., domiciliat în F, str. (...) nr. 2, (...) . 1, . 7, jud. V, împotriva sentinţei civile nr. 129/14.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC V. SRL B, cu sediul în B, sector 2,(...), (...) 2, . 30, având ca obiect „CONTESTAŢIE DECIZIE DE CONCEDIERE” împotriva deciziei numărul 12121 E din 16.04.2007 emisă de societatea intimată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: pentru recurentul contestator N. E.-U. avocat T. D., lipsă fiind intimata SC V. SRL B.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat şi este scutit de taxă judiciară de timbru; intimata a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă şi xerocopia adresei nr. (...) din 13.02.2008 a Secţiei 10 Poliţie – Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului B - Poliţia sector 3 din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative comunicată societăţii intimate; s-a ataşat procesul-verbal încheiat cu ocazia modificării compunerii completului de judecată, după care:

Curtea pune în discuţie apărătorului recurentului conţinutul adresei nr. (...) din 13.02.2008 a Secţiei 10 a Poliţiei sectorului 3 B depusă de societatea intimată şi faţă de aceasta, cererea de suspendare a cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă solicitată de intimata SC V. SRL B.

Apărătorul recurentului solicită respingerea cererii de suspendare formulată de societatea intimată ca nefondată arătând că la fila 104 dosar fond societatea intimată a mai depus această adresă şi că cercetarea care se desfăşoară la Poliţia sectorului 3 B nu ar avea nici o înrâurire asupra cauzei de faţă. Apreciază că dacă în cauză se constată nelegalitatea deciziei de concediere prin admiterea recursului, decizia din recurs ar influenţa mersul anchetei desfăşurată la acest moment.

Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare formulată de intimata SC V. SRL B în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că nu sunt întrunite condiţiile de suspendare întrucât motivul pentru care s-a dispus urmărirea penală, respectiv refuzul contestatorului de a preda o unitate H. luată pe inventar, nu vizează aspecte ce ar duce la nulitatea sau anularea unei decizii de desfacere disciplinară a contractului de muncă, respectiv a unei decizii de concediere.

Apărătorul recurentului învederează instanţei că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepţii de invocat sau înscrisuri noi de ataşat solicitând cuvântul în susţinerea motivelor de recurs.

Curtea, constată cauza în stare de judecată şi, acordă cuvântul părţilor prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, pe fond admiterea contestaţiei cu consecinţa legală a constatării nulităţii deciziei contestate. Solicită reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior şi obligarea societăţii intimate să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie.

Apreciază nelegală măsura luată de societatea intimată privind încetarea contractului de muncă al contestatorului fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Măsura a fost luată faţă de contestator fără ca acesta să fie convocat pentru a-şi formula apărările. De asemenea, decizia de concediere nu descrie fapta, motivele pentru care nu s-a efectuat cercetarea prealabilă fiind prevăzută de nulitate absolută.

Deşi instanţa de fond a apreciat că de fapt contestatorului i s-a emis doar o notificare pentru că acesta se afla în probă, decizia comunicată nu reprezintă o notificare, ea fiind chiar decizia de concediere. Chiar în perioada de probă contestatorul avea calitatea de salariat şi acesta a depus certificatul medical de 2 zile dar societatea a refuzat practic incapacitatea de muncă temporară a contestatorului.

Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului cu toate capetele de cerere formulate, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului înregistrat sub nr(...) din 20.03.2008 la Curtea de A P E L G A L A Ţ I Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.129/14.02.2008 t r i b u n a l u l G a l a ţ i a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul N. E. U. în contradictoriu cu intimata SC V. SRL B.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.269/18.06.2007 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr.3975/R din 22.11.2007 a Curţii de A P E L G A L A Ţ I s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei formulată de N. E. U. împotriva deciziei nr.12121 E din 16 aprilie 2007 emisă de SC V. SRL B, în favoarea T r i b u n a l u l u i V r a n c e a, unde, aceasta a fost înregistrată la nr(...).

În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr.12121 E din 16 aprilie 2007 s-a dispus de către intimata SC V. SRL B încetarea contractului individual de muncă încheiat cu el şi înregistrat sub nr.1719/20.03.2006 la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B, invocându-se dispoziţiile art.61 lit.a c o d u l m u n c i i. Întrucât această decizie a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art.276 al.1 c o d u l m u n c i i nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară şi a fost dată fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, a solicitat admiterea contestaţiei, anularea deciziei, reîncadrarea sa pe funcţia avută anterior şi plata drepturilor băneşti, cu cheltuieli de judecată.

În dovedirea acţiunii sale a depus la dosar acte.

Pârâta SC V. SRL B a depus la dosar întâmpinare însoţită de documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei contestată de N. E. U. şi a solicitat respingerea acţiunii formulată de acesta motivând că reclamantul se afla în perioada de probă de 90 zile, timp în care a lipsit nejustificat de la locul de muncă mai multe zile. A mai arătat de asemenea că potrivit dispoziţiilor legale, în perioada de probă, contractul de muncă poate înceta printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi, care nu trebuie motivată şi fără a fi necesar vreun preaviz sau o altă procedură.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Reclamantul N. E. –U. a fost angajat la data de 01.03.2007 de către societatea pârâtă în funcţia de ,, şef proiect site acquisition” încheindu-se în acest sens contractul de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă sub nr.1719/20.03.2007.

Din conţinutul acestui contract de muncă rezultă că s-a stabilit de comun acord o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, avându-se în vedere că funcţia ocupată de reclamant era o funcţie de conducere precum şi dispoziţiile art.31 pct.1 c o d u l m u n c i i.

Până la expirarea perioadei de probă, angajatorul a emis decizia nr.12121 E din 16.04.2007 care, deşi reţine în sarcina contestatorului o faptă culpabilă, nu are caracterul unei decizii de desfacere a contractului de muncă din motive disciplinare ci are caracterul unei notificări în sensul disp.art.31 pct.4 c o d u l m u n c i i.

Astfel, potrivit acestui text, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi. De aceea şi decizia comunicată contestatorului foloseşte termenul de ,,încetare” şi nu de desfacere disciplinară a contractului de muncă.

Pentru aceste considerente cercetarea motivelor invocate de contestator referitoare la nerespectarea condiţiilor de formă şi neefectuarea cercetării disciplinare prealabile nu se impune, întrucât, aşa cum am relevat mai sus nu ne aflăm în situaţia desfacerii disciplinare a contractului de muncă.

În perioada de probă angajatorul are dreptul de a verifica aptitudinile profesionale şi personale ale persoanei angajate, lucru pe care de altfel pârâta din prezenta cauză l-a şi făcut, constatând că salariatul său a încălcat în mod deliberat normele de disciplină a muncii, lipsind de la locul de muncă mai multe zile în mod nejustificat, deşi, potrivit art.31 pct.5 din c o d u l m u n c i i pe toată durata perioadei de probă acesta avea toate drepturile dar şi obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern precum şi în contractul individual de muncă, deci, implicit, avea obligaţia de a respecta programul de lucru, obligaţii pe care însă le-a ignorat, deşi se afla în perioada de probă.

Pentru aceste considerente, contestaţia formulată de petentul N. E.-U. apare ca nefondată, şi a fost respinsă ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul N. E. U. considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

În mod eronat instanţa de fond a reţinut că decizia reprezintă o notificare în sensul prev. art. 31 alin.4 din c o d u l m u n c i i motivat de faptul că salariatul se afla în perioada de probă şi de faptul că în decizia comunicată se foloseşte termenul de încetare şi nu de desfacere disciplinară a contractului de muncă.

Instanţa de fond a reţinut faptul că salariatul a încălcat în mod deliberat normele de disciplină a muncii, lipsind de la locul de muncă mai multe zile în mod nejustificat fără a lua în considerare certificatul medical depus la dosar şi din care reiese că nu s-a putut prezenta la serviciu datorită incapacităţii temporare de muncă pe motive medicale.

În drept, a invocat disp. art. 249 – 316 Cod procedură civilă.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept în conf. cu disp. art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În perioada 1.03.2007 – 17.04.2007 recurentul contestator a fost angajat de către societatea intimată în funcţia de şef proiect site acquisition încheindu-se în acest sens contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1719/20.03.2007 la ITM.

Din conţinutul acestui contract rezultă că s-a stabilit de comun acord o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, avându-se în vedere că funcţia ocupată de recurent era o funcţie de conducere precum şi disp. art. 31 pct. 1 c o d u l m u n c i i.

Până la expirarea perioadei de probă, intimata a emis Decizia nr. 12121E din 16.04.2007 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. a din c o d u l m u n c i i reţinându-se în sarcina contestatorului că ar fi săvârşit abateri grave de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.

Este adevărat că art. 31 din c o d u l m u n c i i reglementează perioada de probă ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului, facultative sau obligatorii, după caz.

Pe durata perioadei de probă – prevede art.31 alin.5 din c o d u l m u n c i i – salariatul de bucură de toate drepturile şi toate obligaţiile prevăzute din legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

Aşadar, potrivit acestui text, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă la iniţiativa oricăreia dintre părţi (art. 31 alin.4).

Aşa fiind perioada de probă redevine o clauză de dezicere (de denunţare, de desistare) a contractului individual de muncă.

Ori, aşa cum rezultă din conţinutul deciziei nr. 12121 E/16.04.2007, contractul individual de muncă a încetat în temeiul disp. art. 61 lit.a din c o d u l m u n c i i pentru abateri disciplinare şi nu în baza disp. art. 31 alin.4 aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Argumentarea potrivit căreia decizia foloseşte termenul de încetare şi nu pe cel de concediere este eronată deoarece prin coroborarea art. 58 din c o d u l m u n c i i cu art. 61 lit.a din acelaşi act normativ reiese că încetarea pentru motive disciplinare a contractului individual de muncă este un caz de concediere, iar potrivit art. 58 din c o d u l m u n c i i termenul folosit este de „încetare” şi nu „desfacere”.

Este adevărat că la momentul emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă recurentul – contestator se afla în perioada de probă, dar angajatorul avea posibilitatea să dispună încetarea contractului în baza disp. art. 31 alin.4 din c o d u l m u n c i i însă acesta a înţeles să-l sancţioneze disciplinar pentru săvârşirea unei abateri grave cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Conform prev. art. 31 alin.4 din c o d u l m u n c i i, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare scrisă la iniţiativa oricăreia dintre părţi şi nicidecum notificarea nu poate îmbrăca forma unei decizii având ca temei legal art. 61 lit.a din c o d u l m u n c i i situaţie în care ar fi aplicabile prev. art.267 din c o d u l m u n c i i.

Prin urmare, instanţa reţine că încetarea contractului individual de muncă s-a realizat cu încălcarea disp. art. 31 al.4 din c o d u l m u n c i i ceea ce conduce la nulitatea absolută a deciziei.

În conformitate cu disp.art. 78 (al. 1 şi 2) din c o d u l m u n c i i va dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă actualizate cu indicele de inflaţie.

Pentru aceste considerente şi văzând şi disp. art. 312 al. 1 şi 2 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de contestatorul N. E. U..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

A D M I T E recursul declarat de contestatorul N. E.-U., domiciliat în F, str. (...) nr. 2, (...) . 1, . 7, jud. V, împotriva sentinţei civile nr. 129/14.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l V r a n c e a în dosarul nr(...).

M o d i f i c ă în t o t sentinţa civilă nr. 129/14.02.2008 a T r i b u n a l u l u i V r a n c e a şi, în rejudecare:

A D M I T E contestaţia formulată de contestatorul N. E.-U. în contradictoriu cu intimata SC V. SRL B, cu sediul în B, sector 2,(...), (...) 2, . 30.

C o n s t a t ă nulitatea absolută a deciziei nr. 12121 E din 16.04.2007 emisă de societatea intimată.

D I S P U N E reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior.

O B L I G Ă pe intimată să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie.

I R E VO C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 12 Mai 2008.

Pt. Preşedinte, Pt. Judecător, Judecător,

N. D. E. G. J. J.

aflat în CO, conf.art.261 al.2 aflat în CO, conf.art.261 al.2

c.p.c. semnează Vicepreşedinte c.p.c. semnează Vicepreşedinte

J. B. E. J. B. E.

Grefier,

E. E. M.

S.: N. D./27.05.2008

U.: V.L./2 ex/10.07.2008

Fond: S.S./V.N.

Asistenţi judiciari:S.C.T./C-tin J.