Format vechi nr.3523/2009 R O M Â N I A CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIA CIVILĂ NR.5250/R Şedinţa publică de la 30 septembrie 2009 Curtea compusă din : PREŞEDINTE - (...) (...) (...) JUDECĂTOR - (...) (...) JUDECĂTOR - (...) M. GREFIER - E. N. ***************** Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul Spitalul Clinic de Urgenţă „S J.”, împotriva sentinţei civile nr.2105 din data de 12.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.49922/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul E. E., având ca obiect: contestaţie deciziei de concediere. La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul Spitalul Clinic de Urgenţă „S J.”, prin consilier juridic (...) E. E. în baza delegaţiei de reprezentare nr.11430 din 02.07.2009 depusă la dosar-fila 19 şi intimatul E. E., prin avocat E. J. în baza împuternicirii avocaţiale nr.40303 din 30.06.2009 depusă la dosar-fila 8. Procedura de citarea legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, Părţile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat. Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părţilor cuvântul în susţinerea şi combaterea cererii de recurs. Recurentul Spitalul Clinic de Urgenţă „S J.”, prin consilier juridic (...) E. E., având cuvântul, susţine oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, în mod greşit a reţinut data scoaterii la concurs a postului deţinut de intimat, având în vedere că acesta îşi desfăşura activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată de 90 de zile, potrivit dispoziţiilor art.80 alin.2 din Codul muncii, contractul individual de muncă pe durată determinată se poate încheia numai în formă scrisă cu precizarea expresă a duratei pentru care se încheie şi astfel a făcut o interpretare greşită a textului de lege mai sus menţionat, chiar dacă durata contractului s-a suprapus cu termenul legal de 90 de zile. Mai mult decât atât, instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, a ignorat voinţa angajatorului cât şi a angajatului care cunoştea foarte bine condiţiile şi termenul contractului, atunci când a susţinut să durata contractului reprezintă data scoaterii la concurs a postului ocupat de intimat şi fără a avea în vedere prevederile art.31 alin.4 din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin care se stipulează că pe perioada sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul de muncă poate înceta numai printr-o decizie. Faţă de această împrejurare, apreciază că instanţa de fond a pronunţată o hotărâre fără a cerceta litigiul dedus judecăţii şi a tratat cu superficialitate înscrisurile depuse la dosar prin care s-a făcut dovada că intimatul, în cauză, este salariat. Având în vedere cele susţinute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, modificarea sentinţei civile recurate în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată formulată de intimatul E. E., depunând la dosar concluzii scrise. Intimatul E. E., prin avocat E. J., având cuvântul, solicită a se observa că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, reţinând în mod corect că, contractul individual de muncă al intimatului a fost încheiat pe o perioadă determinată, şi că decizia emisă de recurent prin care s-a dispus încetarea contractului sub aspectul expirării duratei pentru care a fost încheiat este nelegală şi nu produce efecte juridice faţă de părţi, dat fiind faptul că intimatul, în cauză, a fost angajat în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, până la organizarea concursului de ocupare a postului deţinut nu acesta. Mai mult decât atât, instanţa de fond, prin hotărârea pronunţată, în mod corect a apreciat că durata contractului individual de muncă nu are nicio legătură cu perioada de probă de 90 de zile, ci durata contractului este determinată până la organizarea unui concurs în vederea ocupării postului. Cu privire la această perioadă de probă, intimatul, prin avocat, arată că, chiar dacă s-ar reţine că perioada de probă este de 90 de zile, trebuie avut în vedere data încheierii contractului, respectiv data de 25.12.2008 şi nu data de 08.12.2008 când s-a dispus încetarea contractului de muncă prin decizia emisă de recurent şi pe care instanţa de fond în mod corect a apreciat-o ca fiind nelegală. În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind temeinică şi legală. Cu cheltuieli de judecată ce vor fi solicitate pe cale separată. Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile şi reţine cauza în pronunţare. C U R T E A, Prin sentinţa civilă nr.2105 din data de 12.03.2009, pronunţată de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, contestaţia formulată de contestatorul E. E., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. J. B, s-a anulat decizia nr.904/08.12.2008, emisă de intimată şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior emiterii. Prin aceeaşi sentinţă, s-a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă şi s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia sub celelalte aspecte. Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, între părţi a fost încheiat contractul individual de muncă, înregistrat cu nr.326/25.09.2008, prin care contestatorul a fost angajat în postul de inginer sef serviciu la Serviciul Aprovizionare, Contractări, B. Publice, până la ocuparea postului prin concurs, fiind prevăzută şi o perioadă de probă de cel mult 90 de zile. S-a constatat că, în temeiul art.56 lit.j Codul muncii şi art.55 lit.a Codul muncii, prin decizia nr.904/8.12.2008, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului. S-au avut în vedere dispoziţiile art.55 lit.a Codul muncii, care stipulează când un contract de muncă poate înceta de drept, una dintre situaţiile în care poate avea loc încetarea contractului de drept fiind conform art.56 lit.j Codul muncii, la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată. S-a considerat că, în speţă, contractul de muncă al contestatorului a fost încheiat până la ocuparea postului prin concurs, iar intimata nu a făcut vreo dovadă în sensul că postul a fost ocupat sau că a fost organizat un astfel de concurs. De asemenea, s-a arătat că, intimata a menţionat în întâmpinare alte motive care ar fi fost avute în vedere, şi anume faptul că salariatul nu avea capacitatea şi abilităţile pentru ocuparea unui astfel de post, iar pe durata perioadei de probă contractul poate fi denunţat unilateral. Astfel, perioada de probă nu constituie un termen la împlinirea căruia contractul :poate înceta, mai mult, pe tot parcursul ori la sfârşitul perioadei de probă contractul poate înceta numai la iniţiativa uneia dintre părţi, iar nu de drept. Împrejurarea că în contractul individual de muncă figurează o perioada de probă nu înseamnă că aplicarea acesteia este obligatorie, angajatorul putând înceta contractul şi pentru alte motive, cum a făcut şi intimata, însă, în acest caz, are obligaţia să respecte prevederile legale aplicabile, iar nu să Ie eludeze sub acoperirea dreptului de a denunţa contractul pe durata perioadei de probă, în caz contrar, salariatul nu s-ar putea apăra împotriva unei posibile conduite abuzive din partea angajatorului. Prima instanţă a mai arătat că intimata nu a emis decizia cu respectarea dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i, care sunt obligatorii sub aspectul cazurilor de încetare a contractului şi a condiţiilor ce trebuie îndeplinite. În ceea ce priveşte cererea de daune morale, instanţa a respins-o, întrucât nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert, şi că, simpla afirmaţie de lezare a reputaţiei şi demnităţii nu sunt suficiente pentru a atrage răspunderea civilă. De asemenea, nici încetarea contractului de muncă, deşi este de natura să producă o stare de tensiune, nu dovedeşte prin ea însăşi prejudiciul moral suferit de contestator care trebuie reparat prin acordarea de despăgubiri, iar considerarea acestor împrejurări ca determinante ar echivala cu prezumarea prejudiciului, ceea ce nu este posibil, şi, drept consecinţă, s-a apreciat că restabilirea legalităţii şi anularea deciziei este suficientă pentru compensarea stării de stres provocată de pârâtă. În fine, s-a apreciat de către instanţa de fond în legătură cu încheierea contractului de muncă pentru postul de director administrativ, că această cerere este neîntemeiată, deoarece, între părţi nu a existat o asemenea convenţie referitoare la încadrarea salariatului pe un alt post. Acestuia i-au fost date atribuţii specifice postului în cauză, incluse în atribuţiile pe care Ie avea pentru postul ce figurează în contractul de muncă. Însă, un contract de muncă este o convenţie care presupune îndeplinirea mai multor condiţii, în principal, consimţământul neechivoc al părţilor asupra elementelor acesteia. Or, între contestator şi intimata nu a existat un astfel de acord, ci există numai o voinţă unilaterala a angajatorului de a-i da salariatului şi atribuţii aferente altui post, iar denumirea utilizată nu este relevantă în ce priveşte aprecierea existenţei sau nu a unui contract de muncă cu atât mai mult cu cât decizia nr.892 face directă referire la postul de şef serviciu. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimatul Spitalul Clinic de Urgenţă S J. B, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului s-a arătat că intimatul a ignorat cu desăvârşire prevederile legislaţiei muncii şi indicaţiile angajatorului, întrucât nu a depus certificat medical, copia cărţii de muncă şi nici acordul unităţii unde exercita norma de bază. S-a susţinut că intimatul nu a dovedit că deţine capacitatea şi abilităţile profesionale necesare ocupării funcţiei de şef serviciu aprovizionare, fiind depăşit de sarcinile de serviciu. S-a arătat că un alt argument legal de desfacere a contractului individual de muncă îl reprezintă împlinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, respectiv cel de 90 de zile. S-a învederat că părţile au înţeles ca perioada determinată a contractului este cea de 90 de zile, perioadă care constituie totodată şi perioadă de probă. S-a menţionat că în contract s-a prevăzut posibilitatea ca înăuntrul intervalului de 90 de zile se poate organiza concurs pentru ocuparea postului în cauză. S-a mai susţinut că instanţa de fond s-a pronunţat extra petita, încălcând principiul disponibilităţii, atunci când a reţinut că angajatorul nu a respectat condiţiile obligatorii de încetare a contractului de muncă. În fine, s-a susţinut că hotărârea recurată este lipsită de fundament juridic şi dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.80 alin.2 C.muncii, art.55 lit.a şi 56 lit.j C.muncii, instanţa de fond apreciind eronat probele administrate, aplicând un text de lege străin unei situaţii de fapt convenite de către părţi. Prin întâmpinare, intimatul E. E., a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.6, 8 şi 9 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele: Părţile au încheiat contract individual de muncă pe perioadă determinată, cu începere din data de 25.09.2008 până la data organizării concursului pentru ocuparea postului de şef serviciu aprovizionare achiziţii publice. Prin decizia nr.904/8.12.2008 contestată prin cererea dedusă judecăţii, recurentul intimat Spitalul Clinic de urgenţă Sf. J. B a dispus încetarea contractului de muncă pe durată determinată al intimatului contestator E. E., şef serviciu aprovizionare achiziţii publice, cu începere din data de 10.12.2008, în temeiul prevederilor art.55 lit.a coroborat cu art.56 lit.j C.muncii, Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniu sănătăţii. Prima instanţă a constatat judicios faptul că prin decizia amintită, în mod nelegal, s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.56 lit.j C.muncii, de vreme ce termenul contractului pe perioadă determinată încheiat de către părţi nu era expirat la data emiterii deciziei contestate, în cauză nefiind probat faptul că a fost organizat concurs pentru ocuparea postului de şef serviciu aprovizionare achiziţii publice. Apărările recurentei prin care se susţine că salariatul nu avea capacitatea şi abilităţile necesare pentru ocuparea postului de şef serviciu aprovizionare achiziţii publice şi că a intervenit denunţarea contractului pe perioada duratei de probă, nu pot fi primite de către C, întrucât contractul individual de muncă nu a încetat în temeiul prevederilor art.61 lit.d C.muncii or în baza art.31 alin.41 C.muncii, în cauză examinarea legalităţii şi temeiniciei deciziei atacate fiind limitată doar la temeiul de drept indicat în cuprinsul deciziei criticate, respectiv art.56 lit.j C.muncii. Fără îndoială că pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, potrivit art.31 alin.41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi. Însă, în speţă, contractul individual de muncă al contestatorului nu a încetat la iniţiativa recurentei, în temeiul prevederilor art.31 alin.41 Codul muncii, atâta timp cât intimatul contestator nu a fost notificat în scris de către angajator cu privire la o astfel de denunţare unilaterală a contractului. Este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că intimatul contestator nu a respectat prevederile art.27 C.muncii sau dispoziţiile art.35 C.muncii, având în vedere faptul că instanţa de fond nu a învestită să constate nulitatea contractului individual de muncă pentru nerespectarea condiţiilor de formă la încheierea contractului. Curtea nu poate primi susţinerea recurentei, în sensul că părţile au înţeles să stabilească că perioadă determinată a contractului individual de muncă este de 90 de zile, de vreme ce o astfel de convenţie nu rezultă din probele administrate în cauză, iar în cuprinsul contractului a fost indicat în mod clar atât termenul contractului (până la încheierea concursului pentru ocuparea postului de şef serviciu aprovizionare), cât şi perioada de probă (90 de zile). Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.6 C.pr.civ. este nefondat, întrucât prin hotărârea recurată nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, instanţa de fond soluţionând toate capetele de cerere cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art.129 alin.6 C.pr.civ., fără a încălca în vreun fel principiul disponibilităţii. Este nefondat şi motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ., în condiţiile în care din probele dosarului rezultă că prima instanţa a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii, fără a schimba în vreun fel natura or înţelesul vădit neîndoielnic ala acestuia. De asemenea, Curtea apreciază ca fiind nefondat şi motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., de vreme ce prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile legale aplicabile în cauză. Faţă de cele mai sus arătate, Curtea, în temeiul art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Spitalul Clinic de Urgenţă „S J.”, împotriva sentinţei civile nr.2105 din data de 12.03.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.49922/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul E. E.. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 30.09.2009. PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR (...) (...) (...) (...) M. (...) (...) GREFIER N. E. Red.: F.G.R. Dact.: A.C./2ex. 30.10.2009 Jud. fond.: E. F.; M. D.
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. 5250R din data 2009-09-30
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti