Cabinet avocat Dreptul muncii

(6697/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1025/R

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) M. (...)

GREFIER - G. E.

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul contestator H. E., împotriva sentinţei civile nr.4680 din 04 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 7476/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect – contestaţie decizie concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul contestator H. E., prin consilier juridic H. N., cu împuternicire de reprezentare juridică nr.6 din 08.01.2009, ataşată la fila 45 dosar, lipsind intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin avocat E. J., cu împuternicire avocaţială în copie ataşată la fila 44 dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care învederează instanţei că intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanţe la data de 18.02.2009.

Avocatul intimatei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, arată că recurentul contestator H. E., critică omisiuni ale sentinţei şi nu aduce critici substanţiale conf.art.304 Cod procedură civilă; invocă excepţia nulităţii recursului având în vedere dispoz. art. 302¹ alin.1 lit.c rap. la art.306 Cod procedură civilă şi solicită admiterea acesteia.

Reprezentantul recurentului contestator H. E., solicită respingerea excepţiei întrucât a motivat în fapt şi drept recursul.

După deliberare, Curtea respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, având în vedere disp.art.304¹ Cod procedură civilă, întrucât motivarea recursului nu este neapărat obligatoriu să fie încadrată în dispoz.art.304 Cod procedură civilă.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepţii de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul recurentului contestator H. E., susţine verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă şi solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Avocatul intimatei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere dispoz.art. 31 alin. (4^1) din Codul muncii, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A ,

Constată că prin sentinţa civilă nr. 4680/04.06.2008 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatorul H. E., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, acţiune prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 129/08.02.2008 de încetare a contractului individual de muncă emisă de intimată; reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior; plata despăgubirilor salariale corespunzătoare şi a celorlalte drepturi ce s-ar fi cuvenit contestatorului; obligarea intimatei la plata de daune morale de 500.000 Euro, precum şi la cheltuieli de judecată.

Contestatorul a declarat recurs, criticând sentinţa precitată, în esenţă, sub următoarele aspecte:

- deşi Tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de contestator, şi anume prezentarea fişei postului şi a evaluărilor lunare din perioada de probă, totuşi nu a solicitat de la intimat depunerea acestor acte, încălcându-se astfel prevederile art. 287 şi 288 din Codul muncii;

- Tribunalul a reţinut că pe perioada de probă contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare, dar nu reţine că această notificare nu a fost înmânată contestatorului şi nici o altă avertizare verbală sau în scris cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu;

- Tribunalul reţine că în contract este prevăzută perioada de probă, dar nu reţine că la art. F din acelaşi contract, la art. 2 din decizia de angajare şi la articolul 17 din Codul muncii este prevăzută întocmirea fişei postului, absolut obligatorie la semnarea contractului individual de muncă, fiind anexa acestuia;

- în acest fel nu s-au respectat normele Organizaţiei Internaţionale a N. (S. nr. 166/1982), s-a încălcat Ordinul nr. 64/2003 al ministrului muncii, precum şi articolul 40 alineatul 1 litera b din Codul muncii;

- decizia de concediere nu respectă prevederile art. 268 alineatul 2 litera e şi f, precum şi articolul 62 alineatul 2 din Codul muncii, neindicând termenul în care decizia poate fi contestată şi instanţa competentă;

- aşa fiind, Tribunalul avea obligaţia să constate nulitatea deciziei, angajatorul neavând nicio scuză pentru că a omis să înscrie cele două menţiuni, dimpotrivă a manifestat neglijenţă şi chiar rea credinţă, aşa cum s-a comportat în timpul celor 2 luni şi 8 zile;

- chiar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 506/2005, a statuat că lipsa unor asemenea precizări atrage nulitatea deciziei de concediere.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului.

Nu s-au propus noi dovezi în cauză.

Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ. şi apreciind că în raport de pretenţiile deduse judecăţii, de probatoriul administrat şi de normele juridice incidente, soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt şi de drept ce vor fi expuse în continuare.

Nici una dintre criticile exprimate în motivarea recursului nu poate fi primită.

Astfel, o primă nemulţumire este cea în sensul că deşi Tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de contestator, şi anume prezentarea fişei postului şi a evaluărilor lunare din perioada de probă, totuşi nu a solicitat de la intimat depunerea acestor acte, încălcându-se astfel prevederile art. 287 şi 288 din Codul muncii.

Aceasta urmează a fi înlăturată, deoarece aşa cum rezultă din încheierea de la termenul din 04.06.2008, când s-au propus probele în cursul judecăţii în primă instanţă, Tribunalul a încuviinţat dovada cu înscrisuri pentru părţi, respectiv actele deja depuse la dosarul cauzei, pe care le-a socotit pertinente şi concludente. Prima instanţă nu a admis prezentarea fişei postului şi a evaluărilor lunare din perioada de probă, neexistând nici o menţiune în acest sens în respectiva încheiere de şedinţă.

De altfel, la acelaşi termen au avut loc şi dezbaterile în fond, recurentul-reclamant neformulând nicio altă cerere în cauză sub aspectul unei eventuale completări a materialului probator.

Ca atare, nu se poate susţine faptul că ar fi fost încălcate prevederile art. 287 şi 288 din Codul muncii, câtă vreme intimata, în calitate de angajator, şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau sub aspect probatoriu, depunând toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate.

Oricum, documentele la care face referire recurentul nu erau utile pentru soluţionarea pricinii, câtă vreme în speţă se punea doar problema legalităţii deciziei de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului, decizie emisă în temeiul art. 31 alineatul 4 indice 1 din Codul muncii, respectiv pe durata perioadei de probă. Or, într-un asemenea caz în care trebuie respectată doar formalitatea emiterii unei notificări de către partea care doreşte încetarea raporturilor de muncă, nu aveau nici o relevanţă înscrisuri precum cele solicitate de recurentul-contestator, căci nu trebuiau examinate chestiuni privitoare la performanţele profesionale ale angajatului ori la modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu prevăzute în fişa postului.

Privitor la cea de-a doua critică, aceea potrivit căreia „Tribunalul a reţinut că pe perioada de probă contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare, dar nu reţine că această notificare nu a fost înmânată contestatorului şi nici o altă avertizare verbală sau în scris cu privire la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu”, trebuie arătat că nici aceasta nu este întemeiată.

Articolul 31 alin. 4/1 din Codul muncii impune condiţia existenţei unei notificări emisă de partea dispusă să înceteze raporturile de muncă, respectiv intimata. În speţă, s-a făcut dovada îndeplinirii acestei cerinţe legale, notificarea la care face trimitere textul precitat fiind depusă la dosar (a se vedea fila 23 din dosarul primei instanţe). Aceasta fiind singura condiţie necesară, înseamnă că era de prisos ca în prealabil să se fi trimis o altă avertizare „verbală sau în scris” privitor la o eventuală neîndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către recurent. Dat fiind modul în care este redactat articolul 31 alineatul 4 indice 1 din Codul muncii, încetarea contractului individual de muncă pe perioada de probă poate avea loc chiar şi în situaţia în care salariatul îşi îndeplineşte corespunzător sarcinile de serviciu.

Iar notificarea nu trebuia neapărat înmânată recurentului-contestator, ci îi putea fi adusă la cunoştinţă pe orice altă cale. Oricum, autorul contestaţiei a fost încunoştiinţat despre intenţia angajatorului de a înceta contractul de muncă, fie şi prin faptul că i s-a comunicat decizia nr. 129/2008.

În plus, această împrejurare a „neînmânării” notificării nu a fost invocată pe parcursul judecăţii în fond, astfel că nu poate fi pusă în discuţia instanţei de recurs, deoarece reprezintă o pretenţie nouă formulată direct în căile de atac, ceea ce este interzis de art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1 C.proc.civ.

Relativ la cel de-al treilea motiv de recurs, având ca obiect neîntocmirea fişei postului de către angajator, se impune a preciza că perfectarea unui asemenea document este un drept al angajatorului, drept ce decurge din conţinutul prevederilor art. 40 alin. 1 lit. b din Codul muncii. Însă, nimeni nu poate fi sancţionat pentru neexercitarea unui drept şi deci nici intimatei din speţă nu-i poate fi aplicat un asemenea tratament.

Neexistând nici o obligaţie legală sau de altă natură a angajatorului din acest punct de vedere, recurentul nu poate invoca nici un drept corelativ, pe baza nerespectării căruia să pretindă desfiinţarea deciziei pe care o contestă.

Cât priveşte art. F din contractul individual de muncă încheiat de părţi, acesta trebuie interpretat în acord cu art. 40 alineatul 1 litera b din Codul muncii, deci nu în sensul impunerii unei obligaţii în sarcina angajatorului de a întocmi fişa postului. Iar art. 17 din Codul muncii nu conţine nicio dispoziţie expresă în sensul că angajatorul ar avea obligaţia de a întocmi fişa postului.

Fără îndoială că emiterea unei atare fişe ar fi utilă, acesta fiind şi sensul Recomandării OIM la care face trimitere recurentul, însă, chiar şi aşa, neîntocmirea fişei postului unui salariat nu poate avea nicio consecinţă păgubitoare pentru angajator şi nu poate justifica anularea deciziei contestate de recurentul-persoană fizică.

În sfârşit, prin ultimul motiv de recurs se invocă faptul că decizia nr. 129/08.02.2008 emisă de intimată trebuia să se conformeze dispoziţiilor art. 268 alin. 2 litera e şi f, precum şi celor ale art. 62 alin. 2 din Codul muncii, în sensul că trebuia să menţioneze termenul în care poate fi contestată şi instanţa competentă, lipsa acestor menţiuni având drept consecinţă constatarea nulităţii deciziei.

Nici aceste susţineri nu sunt întemeiate, deoarece decizia pe care o contestă recurentul nu face parte din categoria celor vizate de art. 62 şi 268 din Codul muncii. Aceste texte se referă la decizii de concediere pentru motivele prevăzute de art. 61 din Codul muncii, respectiv pentru motive care ţin de persoana salariatului.

În cauza de faţă nu avem de a face cu o astfel de decizie, ci cu una emisă în temeiul art. 31 alin. 4/1 din Codul muncii, act juridic total diferit din punctul de vedere al naturii, regimului juridic şi consecinţelor sale. Ca atare, nu există obligaţia pentru angajator de a indica în conţinutul ei termenul în care poate fi contestată şi instanţa competentă, iar lipsa acestor elemente nu poate conduce la constatarea nulităţii deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator H. E., în contradictoriu cu intimata Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, împotriva sentinţei civile nr. 4680/04.06.2008 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 19.02.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. D. E. E. B. F. M. V.

GREFIER

G. E.

TEHNORED/C.D./2 ex./10.03.2009.

Jud.fond: A.E.,M.E..