Cabinet avocat Dreptul muncii

(7131/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1073R

Şedinţa publică din 20.02.2009

Curtea compusă din :

PREŞEDINTE –(...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) I

JUDECĂTOR –(...) (...) H.

GREFIER – E. N.

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta N. E., împotriva sentinţei civile nr.4510 din data de 28.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.31784/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC E.(...) Gaz România.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta, prin avocat H. D., cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.74/2009, şi intimata, prin avocat E. S., cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...)/2009.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se învederează faptul că intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 17.02.2009, întâmpinare în 2 exemplare.

Se comunică recurentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.

Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susţinerea şi combaterea motivelor de recurs.

Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei civile în sensul admiterii acţiunii, arătând că s-a încheiat un act adiţional la contractul de muncă dar care nu a fost comunicat cu 15 zile înainte de a semna. Instanţa de fond a considerat că s-a luat cunoştinţă de actul adiţional la data semnării, disp.art.17 alin.4 Codul muncii nu au fost respectate şi nici aplicate. Prin notificare au fost făcut afirmaţii denigratoare la adresa recurentei motiv pentru care a solicitat daune morale. Depune concluzii scrise,cu cheltuieli de judecată.

Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, menţinerea sentinţei civile ca temeinică şi legală, arătând că în cauză sunt aplicabile art.17 alin.¹ Codul muncii, decizia fiind legală deoarece a intervenit pe perioada de probă, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă civile nr.4510 din data de 28.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.31784/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâta SC E.(...) Gaz România SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin actul adiţional nr.1 din 02.07.2007, la contractul individual de muncă nr.1849 X din 07.05.2007, părţile au convenit ca reclamanta să deţină funcţia de Director Departament Juridic, pe o perioadă de probă de 90 de zile, începând cu data de 02 iulie 2007, în cadrul F. Gaz România.

Prin notificarea din 29.08.2007, angajatorul a adus la cunoştinţa salariatei, încetarea raporturilor de muncă, conform art.31 alin 4¹ CM, iar prin notificarea din 31.08.2007 s-a menţionat că încetarea raporturilor de muncă îşi va produce efectele de la data încetării cauzei de suspendare a contractului de muncă.

La data de 15.10.2007 s-a emis decizia de încetare a raporturilor de muncă, în temeiul art.31 alin 4¹ CM, ţinându-se seama de perioada de suspendare de drept a contractului individual de muncă.

Potrivit art.31 alin 4¹ CM, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi.

S-a constatat că nu s-a putut reţine neîndeplinirea obligaţiei de informare a salariatei, cu privire la perioada de probă, ceea ce ar conduce la decăderea angajatorului din dreptul de a mai verifica aptitudinile salariatului în acest mod şi implicit de a denunţa unilateral contractul de muncă, întrucât adiţionalul la contractul de muncă poartă semnătura reclamantei şi conţine clauza referitoare la perioada de probă. Potrivit art.17 alin.1¹ CM, obligaţia de informare a persoanei selectate în vederea angajării se consideră îndeplinită la momentul semnării contractului de muncă sau a actului adiţional, după caz.

Art.17 alin.4 CM invocat de reclamanta are în vederea obligativitatea încheierii actului adiţional, la cel mult 15 zile de la încunoştinţarea în scris a salariatului, cu privire la modificarea oricărui element al contractului de muncă. Textul nu impune informarea cu 15 zile înainte de încheierea contractului, ci încheierea contractului în 15 zile de la informare, ceea ce presupune că poate fi încheiat în aceeaşi zi în care i se aduce la cunoştinţă angajatului modificarea privind unul din elementele contractului. Raţiunea articolului menţionat o constituie acordarea posibilităţii salariatului de a-şi manifesta consimţământul cu privire la modificare, apărându-l de o eventuală schimbare a elementelor contractului individual de muncă din voinţa exclusivă a angajatorului.

În aceste condiţii , actul adiţional la contractul individual de muncă este valabil încheiat, instanţa neputând reţine nulitatea clauzei care stabileşte perioada de probă. De altfel, sancţiunea nerespectării obligaţiei de informare o constituie plata de despăgubiri, în condiţiile art.19 CM.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta N. E..

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.4 şi 9 recurenta a arătat că

prin care solicit admiterea recursului promovat împotriva sentinţei civile nr.4510 / 28 mai 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VII-a pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...) , modificarea sentinţei şi schimbarea în tot a soluţiei în sensul admiterii acţiunii, cu cheltuieli de judecată la fond şi în recurs.

Am criticat sentinţa ca nelegală în baza art.304 pct.9 C.pr.civ. raportat la art.17 alin.4 şi art.32 alin.3 din Codul muncii întrucât prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit aceste texte de lege atunci când ne-a respins cererea.

Referitor la primul capăt de cerere prin care am solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzei privind perioada de probă cuprinsă în actul adiţional din 2 iulie 2007 , considerăm că instanţa de fond trebuia să-1 admită în temeiul art.17 alin.4 si art.32 alin.3 din Codul muncii.

Trebuie observat că la momentul încheierii actului adiţional din 2 iulie 2007 , recurenta reclamantă era deja angajată la intimată şi avea încheiat un contract individual de muncă cu aceasta.

Intr-o astfel de situaţie , anterior semnării actului adiţional la contractul individual de muncă , recurenta reclamantă trebuia să primească în scris oferta angajatorului privind conţinutul acestui act adiţional.

Instanţa de fond a considerat eronat că nu poate fi reţinută neîndeplinirea obligaţiei de informare a recurentei reclamante cu privire la perioada de probă deoarece actul adiţional la contractul individual de muncă poartă semnătura acesteia şi conţine clauza referitoare la perioada de probă.

Totodată reţine instanţa de fond că potrivit art.17 alin.l¹ Cm. , obligaţia de informare se consideră îndeplinită la momentul semnării contractului de muncă sau a actului adiţional după caz.

Dacă analizăm logic şi gramatical art.17 alin.l din Codul muncii, observăm că acesta precizează clar faptul că anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă , angajatorul are obligaţia de a informa salariatul cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

Tocmai de aceea dispoziţiile art.17 alin.4 din Codul muncii vin şi detaliază prevederile art.17 alin.l si art.17 alin.l ind.l , în sensul că arată că modificarea contractului de munca se face printr-un act adiţional la contract în termen de 15 zile de la data încunoştiinţării în scris a salariatului.

Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art.17 alin.4 Cm. atunci când a reţinut că acest text de lege nu ar impune informarea angajatului cu 15 zile înainte de încheierea contractului individual de muncă , ci doar încheierea contractului în 15 zile de la informare , ceea ce ar presupune că acel contract ar putea fi încheiat şi în ziua în care i s-ar aduce la cunoştinţă angajatului despre modificarea unuia dintre elementele contractului.

Textul de lege invocat este destul de explicit şi nu creează nici un dubiu , stabilind că înainte de semnarea actului adiţional , cu cel puţin 15 zile înainte angajatorul trebuie să-i comunice salariatului în scris oferta sa (adică tot ceea ce conţine acel act adiţional , inclusiv clauza privind perioada de probă ). Doar procedându-se de această manieră este respectată obligaţia de informare a angajatului cu privire la perioada de proba.

Intimata trebuia să probeze în faţa instanţei faptul că ne-a înştiinţat în scris, anterior actului adiţional din 2 iulie 2007 cu 15 zile , despre clauza privind perioada de proba , în caz contrar fiind încălcate dispoziţiile art.17 alin.l si 4 din Cm. şi vor fi aplicabile dispoziţiile art.32 alin.3 Cm.

Art.32 alin.3 din Cm. precizează clar faptul că neinformarea salariatului anterior încheierii sau modificării contractului individual de munca cu privire la perioada de probă, în termenul prevăzut de art.17 alin.4, duce la DECĂDEREA angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate.

Instanţa de fond greşeşte şi atunci când reţine că sancţiunea nerespectării obligaţiei de informare o constituie plata de despăgubiri în condiţiile art.19 din Cm., întrucât în cazul nerespectării obligaţiei de informare cu privire la perioada de probă ( adică obiectul litigiului de faţă ) sancţiunea este alta , respectiv decăderea angajatorului din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate - art.32 alin.3 Cm.

Recurenta reclamantă nu ar fi fost niciodată de acord cu o asemenea clauză raportat la funcţia deţinută anterior , la pregătirea sa profesională şi la experienţa pe care o avea în domeniu .

Nu recurenta reclamantă s-a dus la intimata parată să solicite angajarea, ci pârâta a insistat ca reclamanta să plece din E., de la un loc de muncă foarte bine plătit, şi să vină pe acest post în Tg-M. Dacă nu ar fi cunoscut pregătirea profesională şi experienţa în acest domeniu a recurentei reclamante , intimata pârâtă nu i-ar fi oferit postul acesteia.

Practic , intimata pârâtă cunoştea foarte bine pregătirea profesională şi experienţa recurentei reclamante atunci când a angajat-o şi nu s-a discutat niciodată problema vreunei perioade de probă , pentru că altfel reclamanta nu ar fi plecat niciodată din B (lucru cert) pentru Tg-M (lucru incert).

Considerăm că din moment ce clauza privind perioada de probă trebuia comunicată în scris salariatului în termenul prevăzut de art.17 alin.4 Cm. ( adică înainte cu 15 zile de actul adiţional din 2 iulie 2007 ce conţine o asemenea clauză) , evident că nu a fost îndeplinita obligaţia de informare şi nu sunt aplicabile dispoziţiile art.17 alin.l¹ Cm.

Legiuitorul a dorit astfel să protejeze salariatul de abuzurile angajatorului care l-ar pune pe salariat să semneze ceva despre care nu 1-a informat anterior şi să-i fie astfel prejudiciate grav interesele.

Tocmai de aceea angajatorul este decăzut de legiuitor din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului prin perioada de proba , dacă nu l-a informat anterior cu 15 zile despre această clauză.

Referitor la cine trebuia să dovedească faptul că a fost sau nu îndeplinită obligaţia de informare cu 15 zile înainte de semnarea actului adiţional , în materia conflictelor de muncă sarcina probei aparţine angajatorului, adică intimatei pârâte.

In condiţiile lipsei informării cu privire la perioada de probă , această clauză este lovită de nulitate , iar intimata pârâtă nu mai putea dispune încetarea raporturilor de muncă printr-o simpla notificare cum este cea din 3 sept.2007.

Fiind decăzută din dreptul de a verifica aptitudinile recurentei reclamante prin perioada de probă , intimata pârâtă a procedat nelegal notificând încetarea raporturilor de muncă dintre părţi.

Din moment ce măsura încetării raporturilor de muncă prin notificare (adică o încetare unilaterală a contractului de muncă ) nu este legală , părţile trebuie repuse în situaţia anterioară cu tot ceea ce implică acest lucru - revenirea pe funcţia deţinută anterior şi plata drepturilor salariale restante.

In ceea ce priveşte ultimul capăt din cererea de chemare în judecată ( care oricum nu a fost analizat de instanţă ) , menţionăm că noi am solicitat daunele morale nu pentru că a fost încălcată obligaţia de informare , ci pentru denunţarea unilaterală a contractului de muncă şi pentru afirmaţiile denigratoare făcute de intimata pârâtă în notificare cu privire la competenţa profesională a recurentei reclamante , afirmaţii care i-au afectat grav reputaţia şi imaginea.

Dacă intimata pârâtă era absolut sigură că a procedat legal în ceea ce o priveşte pe recurenta reclamantă , adică ar fi informat-o anterior actului adiţional din 2 iulie despre perioada de probă sau că se află în situaţia de a putea denunţa unilateral contractul de munca prin notificarea din 3 sept.2007 , nu înţelegem de ce a mai fost nevoie să se facă afirmaţii denigratoare în conţinutul notificării cu privire la necorespunderea profesională a reclamantei şi de ce s-a mai emis ulterior decizia nr.2/2007 de încetare a contractului de muncă.

Acest lucru se explică atât prin necunoaşterea legii de către intimata pârâtă, cât şi prin faptul că aceasta ştia că nu şi-a îndeplinit obligaţia de informare şi a încercat şi o variantă secundară de încetare a contractului de muncă , de data aceasta pe necorespundere profesională.

In acest ultim caz , procedura încetării contractului individual de muncă nu a fost respectată de intimata pârâtă şi , în consecinţă , decizia nr.2/2007 este nelegală.

Pentru aceste considerente , vă rugăm să admiteţi recursul , să modificaţi sentinţa în tot şi să admiteti acţiunea cu precizarea ulterioară , cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată .

Prin întâmpinare intimata SC E.(...) Gaz România, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor invocate şi ţinând seama de dispoziţiile art.304¹ C.pr.civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Drept consecinţă, văzând şi dispoziţiile art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta N. E., împotriva sentinţei civile nr.4510 din data de 28.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr.31784/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC E.(...) Gaz România.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20.02.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. B. E. I D. H.

T. E. D.

GREFIER

N. E.

Red. Z.P.I.

Dact. A.C./2ex

10.03.2009

Jud. fond: B. E. U.; Dalina P.