Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 8862/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 2731R

Şedinţa publică de la 27 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) E. A

GREFIER – J. S. N.

Pe rol fiind, soluţionarea recursului formulat de către recurenta N. S. H. împotriva sentinţei civile nr.5946 din data de 29.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata SC I. E. SA, având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, a răspuns recurenta peronal, legitimată în faţa instanţei şi intimata prin delegat N. T. F., ce depune delegaţie la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 17.04.2009, de către intimata, întâmpinare, în dublu exemplar.

Curtea comunică recurentei, copie întâmpinare.

Recurenta N. S. H. arată că în ceea ce priveşte înscrisul de la pagina 45, se înscrie în fals, întrucât nu este semnată de preşedintele societăţii. Această semnătură există şi pe întâmpinare fiind a d-lui E. E. E.. La data de 27.08.2008, nu exista specimentul de semnătură al acestuia la Registrul Comerţului. Această cerere de înscriere în fals a formulat-o şi în faţa instanţei de fond, dar aceasta nu a fost soluţionată. În temeiul art.180-184 Cod procedură civilă, lasă la aprecierea instanţei dacă se suspendă cauza şi înaintarea dosarului la parchet.

Curtea, deliberând, respinge ca neîntemeiată, cererea de înscriere în fals formulată de recurenta N. S. H., apreciind că nu este utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor, cuvântul în susţinerea/combaterea recursului.

Recurenta N. S. H. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că societatea nu a ţinut o evidenţă a salariaţilor şi a pontajului. În consecinţă, solicită anularea deciziei de concediere şi obligarea intimatei la acordarea drepturilor băneşti de la desfacerea contractului de muncă şi până la reintegrare. Fără cheltuieli de judecată.

Intimata SC I. E. SA prin delegat solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 13.08.2008 sub nr.30654/3LM/2008, contestatoarea N. S. H. a solicitat a se dispune anularea deciziei nr.122/9.06.2008 emisă de intimata SC I. Distribution SA, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă şi reintegrarea sa în postul şi funcţia avute anterior, obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de care ar fi beneficiat de la data la care s-a dispus încetarea contractului de muncă şi până la data integrării sale efective, precum şi achitarea obligaţiilor rezultate din contractul de muncă nr.62418/14.05.2008 către bugetul asigurărilor de pensie, sănătate şi şomaj, pentru întreaga perioadă, de la data desfacerii contractului de muncă şi până la data reintegrării sale efective.

Prin sentinţa civilă nr. 5946/29.09.2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins contestaţia formulata de reclamanta N. S. H., în contradictoriu cu intimata SC I. Distribution SA, ca neîntemeiată; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamanta a fost salariata intimatei începând cu data de I9.05.2008, ocupând funcţia de contabil, în baza contractului individual de muncă înregistrat cu nr.62418/4.05.2008. Cu prilejul negocierii condiţiilor de derulare a raporturilor de muncă, părţile au convenit la art.K din contract şi asupra unei perioade de probă de 30 de zile calendaristice.

La data de 26.05.2008 intimata a emis notificarea nr.3403, prin care contestatoarea era înştiinţată că, începând cu data de 26.05.2008, contractul de muncă încetează conform art.31 alin.4¹ din C o d u l m u n c i i.

Prin decizia nr.122/09.06.2008 intimata a constatat încetat contractul individual de muncă încheiat cu contestatoarea, începând cu data de 26.05.2008, în baza art.31 alin.4¹ din c o d u l m u n c i i.

A reţinut instanţa de fond că art.31 alin. 1 din c o d u l m u n c i i instituie posibilitatea părţilor de a stabili la încheierea contractului individual de muncă o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie. A.4¹ al textului legal menţionat prevede posibilitatea încetării contractului individual de muncă, din iniţiativa oricăreia dintre părţi, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, printr-o notificare scrisă.

Astfel, potrivit dispoziţiei legale, singura condiţie ce trebuie îndeplinită pentru a opera încetarea contractului de muncă din iniţiativa unei dintre părţi în perioada de probă este emiterea notificării.

Cum intimata a emis notificarea la data de 26.05.2008, în timpul perioadei de probă, notificare ce i-a fost comunicată prin e-mail contestatoarei la aceeaşi dată, instanţa de fond a constatat că raporturile de muncă au încetat ca efect al notificării.

Reclamanta a criticat această decizie în sensul că în conţinutul ei nu se precizează motivele de fapt care au determinat desfacerea contractului de muncă, şi nici instanţa competentă teritorial la care ar fi avut dreptul să o conteste, că stabileşte încetarea relaţiilor de muncă retroactiv, de la data de 26.05.2008, deşi este emisă ulterior, precum şi că a fost semnată în numele administratorului E. Priit de către o persoană necunoscută, care nu are calitatea de reprezentant legal al societăţii.

Cu privire la această critică, instanţa de fond a reţinut că încetarea raporturilor de muncă operează ca efect al notificării emisă în perioada de probă, astfel că legea nu impune alte condiţii, respectiv nu este necesară emiterea unei decizii, ca în cazul concedierii, instituţie care este reglementată de art.58 şi următoarele din c o d u l m u n c i i. Condiţia inserării în decizie a motivelor de fapt şi de drept, a termenului în care poate fi contestată şi a instanţei judecătoreşti competente este impusă de art.62 din c o d u l m u n c i i în situaţia deciziei de concediere, însă în nu este vorba despre concediere. Contractul de muncă dintre părţi a încetat la data comunicării notificării, astfel că decizia contestată nu are relevanţă din punct de vedere juridic dacă a fost emisă ulterior acestei date, de vreme ce angajatorul nu are obligaţia de a emite decizie în acest caz. Pentru aceste considerente, împrejurarea că semnătura aplicată pe decizie nu aparţine administratorului societăţii, astfel cum este menţionat în cuprinsul acesteia nu prezintă relevanţă, de vreme ce raporturile de muncă nu au încetat ca efect al deciziei, ci ca efect al notificării.

Astfel, considerând că decizia emisă de intimată constată încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului in perioada de probă, care a operat la data notificării, în temeiul dispoziţiilor legale incidente, instanţa de fond a respins contestaţia, şi pe cale de consecinţă , celelalte cereri cu caracter accesoriu.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat recurenta-reclamantă N. S. H., recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.7,9, 304¹ şi 312 Cod procedură civilă, criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

- Sentinţa cuprinde motive contradictorii, este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în speţă art.31 alin.4¹ din c o d u l m u n c i i.

Sintagma "notificare scrisa", implica fara niciun echivoc obligaţia emitentului notificării sa intre in posesia unei dovezi ca a comunicat cu adevărat notificarea celeilalte parti, iar dovada sa fie opozabila părţii adverse.

Ori, o "notificare scrisa" nu poate fi comunicata decât prin înmânare directa, prin posta - cu scrisoare recomandata si confirmare de primire sau prin executor judecătoresc. Daca legiuitorul ar fi considerat admisibila comunicarea notificării si prin mijloace electronice - de tip e-mail - atunci ar fi precizat aceasta explicit in textul legii, impreuna cu condiţiile in care un astfel de mesaj ar putea fi considerat ca fiind cu adevărat "comunicat" - recepţionat de către cealaltă parte.

Atâta vreme cat textul legii inca nu conţine o astfel de precizare, "comunicarea" unei notificări prin e-mail ramane inadmisbila in fata instanţelor judecătoreşti din România.

Chiar si daca un asemenea mesaj ar fi fost trimis, iar in attachments s-ar fi găsit "Notificarea", recurenta susţine că nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoştinţa de o informaţie trimisa in eter, către o adresa de e-mail pe care intimata pretinde ca a preluat-o dintr-un document anonim, nesemnat nici de către recurentă şi nici de către intimată.

Sentinţa pronunţată de instanţa de fond a reţinut numai una si cea mai precara dintre cele doua pretinse dovezi de comunicare a notificării, omiţând sa se pronunţe asupra scrisorii pe care intimata pretinde că i-ar fi trimis-o "prin societatea de curierat cu care lucrează in mod obişnuit (afiliata intimatei), si care a făcut eforturi..etc" evident lipsite de orice şansa de succes, atâta vreme cat intimata a trimis prin D., un plic la o adresa diferita de adresa de domiciliu.

Arată recurenta că asa zisa Notificare depusa la dosar de către intimata si reţinuta ca proba de către instanţa de fond, chiar daca ar fi fost emisa, nu i-a fost comunicata niciodată.

-Intimata a falsificat nu numai probatoriul, ci si circumstanţele in care pretinde ca a decis sa înceteze raporturile de munca cu recurenta, uzând de o asa zisa cerere de concediu a sa, pe care ar fi inregistrat-o la secretariatul societăţii in data de 23.05.2008 si care "nu a fost aprobata" dupa care nu s-a mai prezentat la serviciu , pana in data de 18.07.2008.

În realitate, recurenta susţine că nu a depus niciodată o astfel de cerere la secretariat, documentul depus de intimată la dosar nu conţine nici un fel de apostila a Administratorului societăţii, fie ea de aprobare sau de respingere.

În perioada 26.05- 18.07.2008 recurenta arată că şi-a desfăşurat activitatea în condiţii normale, nu a primit niciun semnal negativ din partea societăţii, si cu atat mai puţin niciun fel de notificare de incetare a raporturilor de munca insa, ca urmare a antedatării notificării, în aceasta perioada nu a mai fost retribuita de catre intimata.

- Sentinţa recurata este lipsita de temei legal, deoarece in realitate societatea intimata nu a emis niciun fel de notificare in vederea încetării raporturilor de munca cu recurenta.

Documentul numit Notificare si depus de catre intimata la dosarul de fond, nu este semnat de catre Administratorul societăţii intimate Priit E., al cărui specimen de semnătura furnizat de catre Registrul Comerţului nu a fost identificat, documentul fiind semnat în fals de catre o alta persoana ce activează in departamentul de vânzări al societăţii intimate si care nu are calitatea de reprezentant legal al intimatei, numitul E. E..

Faţă de această situaţie expusă, recurenta solicită să se constate că intimata a prezentat in proba un document falsificat si nu a respectat condiţiile legale de încetare a relaţiilor de munca cu aceasta, motiv pentru care solicită admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei civile recurate.

La data de 17.04.2009, prin fax şi apoi la data de 21.04.2009, prin Serviciul Registratură al Curţii, a depus întâmpinare intimata-pârâtă SC I. Distribution SA, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile recurate.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.

In perioada de proba de 30 de zile stabilita prin contractul individual de munca incheiat intre parti, intimata a comunicat recurentei reclamante o notificare privind incetarea contractului. Dupa cum a retinut in mod corect prima instanta, singura conditie prevazuta de c o d u l m u n c i i, in art. 34 alin. 4¹ este ca aceasta notificare sa imbrace forma scrisa. Nici o alta conditie nu este necesara a fi indeplinita, oricare dintre partile semnatare ale contractului individual de munca avand posibilitatea sa notifice celeilate parti intentia sa de incetare a raporturilor de munca.

Primul aspect care urmeaza a fi analizat este daca notificarea comunicata recurentei prin e-mail indeplineste aceasta cerinta, de a imbraca forma scrisa.

Curtea apreciaza ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art 34 alin. 4¹ din c o d u l m u n c i i, intrucat ratiunea legiuitorului, avuta in vedere la edictarea acestei dispozitii legale, a fost aceea de a se putea dovedi, fara echivoc, intentia partii privind incetarea contractului individual de munca si data certa.

Or, o astfel de intentie a fost dovedita in cauza, iar mijloacele informatice de comunicare a textului asigura posibilitatea dovedirii imprejurarii ca recurenta a primit aceasta notificare, precum si data exacta.

Faptul ca notificarea a fost transmisa prin posta electronica nu inseamna ca aceasta nu imbraca forma scrisa, cat timp este compusa din caractere grafice specifice, ci doar mijlocul de transmitere este diferit, prin comparatie cu textele imprimate pe suport de hartie.

Mai mult, acest mijloc de comunicare este chiar mai transparent decat cel prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, intrucat la rubrica „subiect” din e-mail-ul transmis recurentei, parata a inscris chiar esenta comunicarii, si anume „notificare incetare activitate la S.C. I. Distribution S.A.” In cazul in care aceasta notificare ar fi fost trimisa prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, mijloc pe care recurenta il apreciaza ca indeplineste cerintele C o d u l u i m u n c i i, simpla fotocopie a confirmarii de primire nu ar fi fost in masura sa dovedeasca ce anume inscris s-a expediat in aceasta maniera.

Utilizarea tehnologiei informatiei pentru transmiterea de date asigura dovezi mult mai puternice decat in cazul mijloacelor traditionale. B. in vedere sustinerea recurentei, precum ca notifcarea ar fi fost antedatata, context in care Curtea noteaza ca mai curand poate fi antedatata o notificare scrisa pe suport de hartie, decat una transmisa prin posta electronica. Din inscrisul de la fila 51 din dosarul de fond rezulta ca notificarea a fost comunicata prin e-mail la data de 26.05.2008, astfel ca vor fi inlaturate toate consideratiile recurentei referitoare la acest aspect.

Nu poate fi retinuta sustinerea recurentei, in sensul ca nu s-a dovedit trimiterea, odata cu e-mail-ul respectiv, a atasamentului care sa contina notificarea propriu-zisa, cat timp, dupa cum s-a aratat mai sus, chiar in subiectul mesajului s-a inscris esenta comunicarii, astfel ca recurenta a fost instiintata in mod corespunzator despre intentia paratei de incetare a contractului de munca.

Este neintemeiata si sustinerea conform careia e-mailul ar fi fost transmis la o adresa de posta electronica inexistenta, intrucat din inscrisul depus la dosarul de fond, la fila 52, rezulta ca recurenta a aplicat pentru acest post pe site-ul www.ejobs.ro, unde si-a inscris ca adresa valida de mail, la data de 14.04.2008 (cu o luna si 12 zile inainte de comunicarea notificarii), exact adresa (...).net.ro, la care parata i-a comunicat incetarea contractului individual de munca.

Odata retinute aceste aspecte, se constata ca sunt lipsite de relevanta sustinerile recurentei privind trimiterea notificarii, prin curierat, la o alta adresa de domiciliu decat cea corecta, intrucat Curtea apreciaza ca trimiterea notificarii prin posta electronica indeplineste conditiile prevazute de art 34 alin. 4¹ din c o d u l m u n c i i.

De asemenea, nu mai necesita o analiza separata criticile recurentei referitoare la semnarea notificarii de catre o alta persoana decat reprezentantul legal al societatii, cat timp intentia paratei de incetare a contractului individual de munca incheiat cu recurenta a fost confirmata prin pozitia procesuala adoptata in cadrul litigiului de fata. Prin urmare, indiferent cine ar fi semnat aceasta notificare, reprezentantul legal al societatii parate sau alta persoana, efectele au fost confirmate, ratificate, insusite ulterior de catre societatea parata.

Nu intereseaza in speta motivele care au stat la baza emiterii notificarii de incetare a raporturilor de munca, angajatorul avand dreptul, pe intreaga perioada de proba, sa aiba initiativa incetarii contractului, fara sa justifice in niciun fel masura luata. Prin urmare, toate apararile recurentei, precum ca nu ar fi inaintat nicio cerere de concediu la data de 23.05.2008 (atitudine care l-ar fi determinat pe angajator sa ii comunice respectiva notificare), nu necesita niciun fel de analiza.

Singurele conditii care trebuie intrunite pentru ca masura luata impotriva recurentei sa fie legala sunt ca recurenta sa fi fost in perioada de proba si notificarea sa ii fi fost comunicata in scris. Avand in vedere ca aceste conditii sunt indeplinite, conform consideratiilor mai sus expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă N. S. H. împotriva sentinţei civile nr.5946/29.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.30654/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata SC I. E. SA.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 aprilie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. E. T. H. J. E. A D.

GREFIER

J. S. N.

Red.: S.G.I.

Dact: Z.G.

2 ex.

13.05.2009

Jud.fond: C.G.D.

D.F.