Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 6085/2009)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr.486R

Şedinţa publică din data de 29.01.2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) F.

GREFIER – M. O. H.

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr.1138 din 10.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n - Secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata E. E. N. – moştenitor al defunctului E. H., având ca obiect „despăgubire – restituire sumă”.

La apelarea cauzelor pe lista de amânări fără discuţii au răspuns: recurenta prin avocat E. G cu împuternicire avocaţială, la fila 6 dosar, şi intimata prin avocat E. J. ce depune la dosar împuternicire avocaţială nr.698/2009.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că intimata E. E. N. a depus la dosar întâmpinare la data de 15.01.2010, prin serviciul registratură al acestei secţii.

Se procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către avocatul recurentei.

Recurenta, prin avocat, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

Intimata, prin avocat, arată că întâmpinarea cuprinde aspecte cunoscute de recurentă şi solicită pe cale de consecinţă respingerea cererii de amânare.

Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare având în vedere că întâmpinarea nu este însoţită de nici un alt înscris şi a fost depusă la dosar la data de 15.01.2010, dată de la care recurenta a avut suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul său. Dispune lăsarea cauzei la ordine.

La apelarea cauzelor la ordine, au răspuns: recurenta prin avocat E. G cu împuternicire avocaţială la fila 6 dosar, şi intimata prin avocat E. J. cu împuternicire avocaţială la fila 17 dosar.

Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea şi respectiv combaterea motivelor de recurs.

Recurenta S.C. B. S.R.L., prin avocat, susţine verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat şi casarea sentinţei civile recurate. Cu cheltuieli de judecată conform chitanţei pe care o depune la dosar.

Intimata E. E. N., prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile recurate ca fiind temeinică şi legală, pentru motivele dezvoltate în întâmpinare şi în notele scrise pe care înţelege să le depună la dosar.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1138 din 10.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n - Secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr(...), a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de reclamanta E. E. N., în calitate de moştenitor al defunctului E. H., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a fost obligată pârâta să declare la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă Judeţean T, accidentul de muncă din data de 24.12.2005, privind decesul numitului E. H., precum şi să plătească reclamantei despăgubiri de deces în cuantum de patru salarii medii brute pe economie în anul 2006 precum şi la plata unei prestaţii periodice în cuantum de o treime din salariul minim pe economie începând cu 31.12.2005, până la 31 iulie 2009 şi la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale şi a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, defunctul E. H. era salariatul pârâtei SC B. SRL - aşa cum arată şi aceasta prin întâmpinare, fiind încadrat ca agent pază în cadrul firmei - fără forme legale - nu avea contract individual de muncă încheiat - în conformitate cu dispoziţiile art.16 (1) Codul muncii - Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română - Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.

Angajatorul SC B. SRL nu a respectat nici dispoziţiile art.17 (1) Codul muncii - anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă angajatorul are obligaţia de a informa persoana selectată în vederea angajării, ori, după caz, salariatul cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice.

Instanţa nu a reţinut apărarea pârâtului SC B. SRL, precum că defunctul E. H. era în căutarea unui loc de muncă şi se afla în perioada de probă. În cazul angajării neîndeplinirea obligaţiei de informare este consecinţa neîncheierii în scris a contractului individual de muncă iar această faptă constituie contravenţie prevăzută şi sancţionată de art.276 alin.1 lit.c Codul muncii.

În conformitate cu dispoziţiile art.31 (1) Codul muncii - pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 30 de zile calendaristice, pentru funcţiile de execuţie.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.31 (5) Codul muncii, pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în contractul colectiv de muncă , în regulamentul intern, precum şi în contractul individual de muncă.

Perioada de probă nu se prezumă şi nici nu constituie un act unilateral al angajatorului (aşa cum acesta încearcă să se apere, depunând la dosar o decizie respectiv nr.53/2.12.2005, neînregistrată la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă T, şi care putea fi întocmită oricând , cu atât mai mult cu cât în cauză neavând contract individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă defunctul presta o aşa numită muncă „la negru" fără forme legale ), ci trebuie prevăzută expres în contractul individual de muncă - art.17 alin.2 lit.m coroborat cu art.17 alin.3 din Codul muncii - în acest sens şi literatura de specialitate - Ş. E.; I.T.Ş. - Perioada de probă în reglementarea C o d u l u i M u n c i i în Dreptul nr.8/2003.

Ca o consecinţă că salariatul trebuie să-şi desfăşoare activitatea în baza unui contract individual de muncă legal încheiat, perioada respectivă constituie vechime în muncă.

Aşa fiind, perioada de probă redevine o clauză de dezicere (de denunţare, de desistare) a contractului individual de muncă.

La data de 24.12.2005, defunctul E. H. executa serviciul de pază în U. de după amiază, într-o încăpere încălzită cu un godin care funcţiona cu rumeguş.

Instanţa nu a reţinut apărarea pârâtului cum că în conformitate cu graficul de lucru, defunctul E. H. era liber, şi că, de situaţia schimbului de tură nu a luat cunoştinţă.

Într-adevăr la dosarul cauzei s-a depus în copie xerox un grafic de lucru - dar aceasta nu este înregistrată oficial la societate şi nu există semnăturile angajaţilor de luare la cunoştinţă de acest grafic de lucru, existând suspiciunea că el putea fi oricând întocmit.

A încercat pârâtul să dovedească că există un grafic de lucru, de care toţi angajaţii cunoşteau şi prin depoziţia martorului H. E. considerând-o net subiectivă.

Astfel martorul H. E., şi-a adus aminte cu precizie, deşi faţă de data producerii evenimentului au trecut 4 ani, că în data de 23.12.2005, la ora 14,00 s-a întâlnit cu E. H., care deşi era băut de la E. porcului, a consumat în continuare băuturi alcoolice - inducând ideea că acesta era beat - dar nu şi-a adus aminte ce a făcut cu o zi înainte de data audierii la - data de 5 mai 2009 - aşa cum a fost întrebat de preşedintele completului de judecată tocmai pentru a se verifica acuitatea cu care martorul prezintă evenimentele, precizia şi plasarea acestor evenimente în spaţiul vizual temporal.

Întrucât era frig - defunctul E. H. a aprins focul în sobă - şi este probabil să fi adormit.

A depus pârâtul o adresă emisă de Administraţia Naţională de Meteorologie şi prin care se stabileşte pentru perioada 23-25 decembrie 2005, o temperatură cuprinsă între -2, 2 grade C şi 0,6 grade C, şi stabilind că din punct de vedere meteorologic expresia de „vreme geroasă" desemnează în mod convenţional intervale cu temperaturi mai mici de -10 grade C.

Oricum, temperatura înregistrată în această perioadă -2, 2 grade C şi 0,6 grade C nu exclude lipsa mijloacelor de încălzire în spaţiile în care se execută serviciul - sau în cele cu destinaţii de locuinţă - nu înseamnă, că, trebuie să fie aşteptată o temperatură de -10 grade C, sau mai mult pentru a se folosi mijloacele de încălzire.

Este puţin probabil ca la sediul SC B. SRL , ceilalţi angajaţi să aştepte ca temperatura să scadă sub -10 grade C, ca să folosească în birouri sau în alte spaţii, mijloace de încălzire.

Afirmaţia pârâtei din concluziile scrise, cum că defunctul E. H. - adăpostindu-se şi dormind a încălcat grav obligaţiile de serviciu nu poate fi reţinută atâta timp cât nu s-a depus la dosarul cauzei fişa postului, semnată de ambele părţi , şi prin care să se probeze că acesta avea clar stabilite atribuţiile de serviciu, cu atât mai mult cu cât nu avea încheiat un contract de muncă.

A doua zi, respectiv la 24.12.2005 a fost găsit în stare de inconştienţă şi transportat la Spitalul T M - unde a fost internat cu diagnosticul „stare comatoasă de etiologie neprecizată" - comă de gradul II, la data de 24.12.2005, fiind trimis la data de 25.12.2005, către Spitalul de urgenţă I. B.

Pe perioada internării aşa cum rezultă din fişele de observaţie nu s-a putut stabili natura stării comatoase, ea fiind înregistrată ca „origine etiologică neprecizată".

Numitul E. H. a decedat la Spitalul de Urgenţă G. B, la data de 3.01.2006 - eliberându-se certificatul medical constatator al decesului nr.2146/3.01.2006 - la rubrica cauzele decesului stabilindu-se „insuficienţă cardio respiratorie acută; bronhopneumonie intoxicaţie acută cu monoxid de carbon.

De altfel, şi Institutul Naţional de Medicină Legală „N. Minovici" comunică prin adresa A(...) că în urma examenelor medico-legale şi acelor de laborator, moartea numitului E. H. , a fost violentă , ca urmare a expunerii prelungite în atmosferă viciată şi posibil monoxid de carbon -, neputându-se face determinări toxicologice - având în vedere supravieţuirea îndelungată.

În conformitate cu prevederile art.24 alin.1 din legea 90/1996 republicată în Monitorul Oficial nr.47/29.01.2001 - în conformitate cu prevederile art.24 alin.1 privind protecţia muncii, prin accident de muncă se înţelege: vătămarea violentă a organismului , precum şi intoxicaţia acută profesională care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile , invaliditate ori deces.

În conformitate cu dispoziţiile art.25 alin.2, art.31 şi următoarele din Legea 90/1996, pârâtului îi revenea obligaţia să comunice Inspectoratului t e r i t o r i a l d e Muncă T, producerea accidentului de muncă şi să procedeze la declararea sa, obligaţie pe care acesta nu a îndeplinit-o.

Art.26 din Legea nr.319/2006, prevede că orice eveniment va fi comunicat deîndată angajatorului de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea acestuia.

La rândul său, angajatorul trebuie să comunice evenimentul astfel : a) inspectoratelor teritoriale de muncă, b) asigurătorului potrivit Legii 346/2002 şi c) organelor de urmărire penală după caz.

Cum angajatorul SC B. SRL nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, instanţa va obliga pârâtul să declare la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă T accidentul de muncă din data de 24.12.2005 privind decesul numitului E. H..

În conformitate cu dispoziţiile art.46 din legea nr.346/2002, în cazul decesului asiguratului ca urmare a unor accidente de muncă , reclamanta beneficiază de o despăgubire egală cu 4 salarii medii brute pe economia naţională.

În conformitate cu dispoziţiile art.16 (1) Codul muncii - în situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată.

Defunctul E. H., nu a avut încheiat contract individual de muncă, dar a prestat muncă la pârât, aşa cum acesta aşi recunoscut ca agent de pază până la producerea decesului.

În conformitate cu dispoziţiile art.46 din Legea nr.346/2002, în cazul decesului asiguratului, ca urmare a unui accident de muncă, reclamanta urma să beneficieze de o despăgubire egală cu 4 salarii medii brute pe economia naţională.

Asigurarea este obligatorie pentru toţi cei care utilizează forţă de muncă angajată cu contract individual de muncă - art.3 lit.a din Legea 346/2002.

Astfel încât în considerentele de mai sus , pârâta va fi obligată să plătească reclamantei despăgubiri de deces în cuantum de 4 salarii medii brute pe economie în anul 2006, precum şi la plata unei prestaţii periodice în cuantum de 1/3 din salariul minim pe economie începând cu 31.12.2005 până la 31.07.2009, întrucât reclamanta este studentă a Universităţii din E., Facultatea de G., Ştiinţe Politice & Economie, St. N. s D. fiind lipsită de ajutorul financiar pe care îl primea lunar de la tatăl său până la terminarea studiilor - 31.07.2009.

Pârâtei îi va reveni obligaţia şi de a plăti către reclamantă daune morale, ca urmare a suferinţei psihice cauzate ca urmare a pierderii tatălui, morale dar şi materiale, cu atât mai mult cu cât este studentă a unei universităţi de prestigiu din Europa - daune pe care instanţa le cuantifică la 10.000 lei, urmând a admite şi acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de înmormântare, a fost respins, întrucât reclamanta nu l-a dovedit cu acte şi nici cu martori.

Astfel din declaraţia martorului E. G, a reieşit că acesta nu a ajutat cu bani la înmormântare şi nici pe reclamantă nu a ajutat-o.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta SC B. SRL,, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.pr.civ., recurenta a arătat că, sentinţa a fost data cu încălcarea legii, defunctul E. H.,tatal reclamantei E. E. N., neavând la data pretinsului accident de munca calitatea de angajat, respectiv salariat, pentru a putea beneficia de prevederile din Codul muncii, deoarece la data începerii perioadei de proba si nici ulterior, defunctul E. H.,nu a înţeles sa se prezinte la examenul medical obligatoriu in vederea încheierii contractului individual de munca, deşi recurenta, prin administrator a solicitat acest lucru in repetate rânduri.

În aceste împrejurări, susţine recurenta, in raport de disp.art.27 al.1 şi 2 Codul muncii, se poate constata nulitatea contractului individual de munca,cu toate consecinţele, inclusiv lipsa calităţii de angajat,respectiv salariat,a defunctului, astfel încât nefiind un litigiu de muncă, fata de pretenţiile reclamantei,competenta aparţine J u d e c ă t o r i e i T u r n u M ă g u r e l e judeţul T.

S-a mai susţinut şi faptul că sentinţa criticata este nelegala si din punct de vedere al soluţionării fondului, deoarece situaţia de fapt este alta, decât aceea reţinuta de instanţa de fond in sentinţa criticata,iar apărările făcute de recurent prin întimpinare, cât si oral in fata instanţei, au fost ignorate, iar probele solicitate,respectiv proba testimoniala a fost restricţionată la un singur martor, însă chiar si aşa, martorul recurentei, numitul H. E., după ce a declarat ca defunctul obişnuia sa se prezinte beat la serviciu, in noaptea de 23/24Decembrie 2005,s-a culcat in timpul efectuării serviciului de paza,etc. a fost oprit de instanţa si întrebat aspecte,care nu au legătura cu cauza dedusa judecăţii şi, deşi, prin Intimpinare, recurenta a solicitat audierea mai multor martori, esenţiali in vederea dezlegării pricinii, proba a fost restricţionată de Instanţa fără nici o motivare.

S-a mai arătat incidentul nu a fost calificat nici de Parchet,ca fiind un accident de munca,care sa cada sub incidenţa Legii numărul 90/1996rep.-Legea Protecţiei N.,astfel incit prin Rezoluţia Parchetului T in Dosarul 20/P/2006,s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar instanţa, admiţând capătul de cerere privind obligarea de a declara incidentul produs, ca accident de munca la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă-T, avea obligaţia ca in timpul dezbaterilor, fata si de cererea reclamantei,sa introducă in cauza această instituţie.

Cu privire la daunele morale, in cuantum de 10.000 lei, la care societatea a fost obligată, s-a considerat aceasta cerere ca fiind nelegală, deoarece reclamanta, nu a făcut nici o minima proba,care sa justifice acest capăt de cerere, iar instanţa in mod greşit, apreciază un înscris depus de reclamanta ca atestând calitatea de student a acesteia la o Universitate de prestigiu. Acest înscris, nu conţine date explicite privind antetul Universităţii in cauza, număr de înregistrare, etc. dar nici nu este certificat de autorităţile emitente,nu este semnat si nici stampilat.

Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât şi din oficiu, conform art.304¹ C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Criticile vizând lipsa calităţii de angajat a defunctului E. H., precum şi soluţionarea litigiului pe fond, de către instanţă necompetentă, vor fi înlăturate, deoarece chiar dacă autorul reclamantei nu avea încheiat un contract individual de muncă în condiţiile art.16 alin.1 din Codul muncii, obligaţia de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă îi revenea angajatorului şi chiar dacă defunctul se afla în perioada de probă potrivit art.31 din Codul muncii, pe durata perioadei de probă salariatul de bucură de toate drepturile şi are toate obligaţiile prevăzute în legislaţia muncii, în Contractul colectiv de muncă, în Regulamentul Intern, precum şi în contractul individual de muncă

Cum pretenţiile reclamantului în calitate de moştenitoare a tatălui său E. H. izvorăsc din raportul juridic de muncă al autorului său cu societatea recurentă, în speţă, este vorba despre un litigiu de muncă ce atrage competenţa de soluţionare în primă instanţă, în favoarea tribunalului, potrivit art.284 Codul muncii, raportat la art.2 alin.1 lit.c C.pr.civ.

Pe fondul cauzei, Curtea apreciază criticile recruentei ca fiind întemeiate din următoarele considerente:

Potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996, „în sensul prezentei legi, prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces”.

În speţă, însă, coroborând probatoriul administrat în cauză, constând în declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată şi înscrisuri, rezultă că în noaptea de 23/24 decembrie 2005, defunctul E. H. nu era de serviciu (astfel cum rezultă din graficul de lucru pe luna decembrie 2005), însă, fără a anunţa conducerea societăţii, a făcut schimb de tură cu martorul H. E., şi, fiind frig, a aprins focul şi s-a culcat într-o încăpere din incinta societăţii.

Din declaraţia martorului H. E. rezultă că în ziua de 23.12.2005, a consumat băuturi alcoolice cu autorul reclamantei şi în prealabil întâlnirii cu acesta defunctul avea comportamentul unui om băut, deoarece „fusese la E. porcului”.

Procedând în acest mod, adăpostindu-se şi adormind în timpul cât trebuia să-şi facă rondul de pază, defunctul şi-a încălcat obligaţiile de serviciu, astfel încât nu se poate susţine că intoxicaţia cu monoxid de carbon provenită de la soba din încăperea în care acesta s-a culcat, a avut loc în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Se au în vedere şi dispoziţiile art.14 alin.2 din Regulamentul de Ordine Interioară, ce prevăd obligaţiile ce îi revin, în principal, salariatului.

Se mai reţine faptul că incidentul mai sus amintit nu a fost calificat nici de către organele de urmărire penală ca fiind un accident de muncă în înţelesul Legii nr.90/1996, iar din raportul medico-legal aflat la dosarul de fond, rezultă că moartea autorului reclamantei a fost şi în legătură cu afecţiuni grave, respectiv ciroza avansată, bronhopneumonie, ateroscleroză cerebrală, tare preexistente care au dus la deces şi nu neapărat intoxicarea cu monoxid de carbon.

Faţă de cele mai sus arătate rezultă că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996 republicată, astfel cum a reţinut instanţa de fond, astfel încât pârâtului nu îi revine obligaţia prevăzută de art.25 alin.2 şi art.31 şi urm. din Legea nr.90/1996, iar reclamanta nu poate beneficia de o despăgubire egală cu 4 salarii medii brute pe economia naţională, prevăzută de art.46 din Legea nr.346/2002, deoarece decesul defunctului E. H. nu a intervenit ca urmare a unui accident de muncă în înţelesul dispoziţiilor art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996.

Cu privire la critica vizând acordarea daunelor morale, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată, în condiţiile în care respingând capătul de cerere principal vizând declararea ca accident de muncă a evenimentului produs la data de 24.12.2005 şi reţinând culpa defunctului E. H., precum şi încălcarea atribuţiilor de serviciu ce îi reveneau, obligarea unităţii la plata daunelor morale, în favoarea moştenitoarei defunctului nu mai poate subzista.

Aceasta cu atât mai mult cu cât nu poate fi reţinută culpa recurentei,în ceea ce priveşte decesul autorului reclamantei, constând în încălcarea obligaţiilor ce-i reveneau prin dispoziţiile art.10-16 din Normele Generale de Protecţia N. privind evaluarea riscurilor pentru sănătatea şi securitatea salariaţilor, astfel cum a reţinut instanţa de fond, deoarece acesta nu avea atribuţii de pază în încăperea unde s-a culcat şi s-a produs incidentul şi nici aceea de a dormi la locul de muncă.

Drept consecinţă, văzând şi dispoziţiile art.312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea şi va menţine dispoziţia privind respingerea capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de înmormântare.

În baza art.274 C.pr.civ., va fi obligată intimata la 600 lei, cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând onorariul avocaţial redus de la 2000 lei.

Curtea a apreciat că onorariul avocatului este nepotrivit de mare faţă de munca îndeplinită de avocat (redactarea recursului şi susţinerea concluziilor orale) şi complexitatea cauzei, care a fost soluţionată în recurs la primul termen de judecată, motiv pentru care în baza art.274 alin.3 C.pr.civ. a procedat la micşorarea onorariului, după cum s-a arătat mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta S.C. B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr.1138 din 10.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l T e l e o r m a n - Secţia Conflicte de Muncă Asigurări Sociale şi Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata E. E. N. – moştenitor al defunctului E. H..

Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta E. E. N., în calitate de moştenitor al defunctului E. H., în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL.

Menţine dispoziţia privind respingerea capătului de cerere referitor la acordarea cheltuielilor de înmormântare.

Obligă intimata la 600 lei, cheltuieli de judecată, către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 29.01.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D. H. E. B. E. F.

D. T. P.

GREFIER

O. H. M.

Red.: C.G.C.

Dact.: A.C./2ex.

22.02.2010

Jud. fond.: N. N.; N. S.