Cabinet avocat Dreptul muncii

(Număr în format vechi 7478/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 7344R

Şedinţa publică de la 11 E. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR – (...) (...) (...)

JUDECĂTOR –(...) (...) B.

GREFIER – E. N.

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul T. G E., împotriva sentinţei civile nr. 5371 din data de 07.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10488/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata P. NAŢIONALĂ B.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul personal şi intimata prin avocat E. J. cu împuternicire avocaţială emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...)/2009.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care

Se învederează faptul că la dosar recursul a depus prin serviciul registratură la data de 19.11.2009 precizări şi set înscrisuri.

Recurentul arată că disp.art.115,118 c.pr.civ. nu sunt îndeplinite, întâmpinarea nefiind depusă în termenul legal ,ceea ce atrage căderea în pretenţii.

Intimata, prin avocat arată că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate, întâmpinarea a fost depusă în termen, iar prin conţinutul acesteia nu s-au invocat excepţii, astfel încât poate fi catalogată ca şi note scrise.

Curtea, deliberând, constată că nedepunerea în termen a întâmpinării atrage decăderea din dreptul de a solicita probe şi nu căderea în pretenţii, aşa încât afirmaţiile recurentului sunt neîntemeiate.

Intimata, prin avocat arată că cererea depusă de recurent la data de 19.11.2009 este o lărgire a pretenţiilor care nu i s-a comunicat, dar nu doreşte comunicarea deoarece a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia.

Recurentul arată că conducerea instituţiei intimate cunoştea despre faptul că este purtător al certificatului de revoluţionar, iar Legea nr.341/2004 obligă angajatorul să ţină cont de acest fapt.

Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susţinerea şi combaterea motivelor de recurs.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că postul său era de şef serviciu aprovizionare depozite achiziţii pentru care primea indemnizaţie de conducere.Depune concluzii scrise.

Intimata, prin avocat solicită respingerea recursului, respingerea celor 16 motive de recurs, arătând că instanţa de fond a respectat normele procedurale.Mai arată intimata că între părţi a fost încheiat un contract cu o perioadă de probă de 15 zile supus clauzei de dezicere, iar faţă de disp.art-31 alin.4¹ din Codul muncii angajatorul a dispus încetarea contractului de muncă în cursul perioadei de probă.Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.

Recurentul, în replică, arată că a formulat obiecţiuni cu privire la perioada de probe ce trebuia să fie de 45 zile pentru postul de conducere.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. nr. 5371 din data de 07.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10488/3/LM/2008, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul T. G E. in contradictoriu cu parata P. NATIONALA, ca neintemeiata.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că intre părţi s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 930/11.02.2008, pe durată determinată pâna la data de 11.05.2008. Părţile au negociat o perioadă de probă de 15 zile cf. art. 83 lit b Codul muncii. Prin notificarea emisă de angajator la data de 21.0.2008 , acesta ii făcea cunoscut salariatului că incepand cu data de 22.02.2008 ii incetează contractul de muncă in baza art. 31 alin 4ind1 Codul muncii, care permite incetarea contractului de munca la initiativa oricarei părţi pe durata sau la sfârsitul perioadei de probă .

A mai reţinut tribunalul că notificarea a fost emisă în perioada de proba, cu respectarea dispoz.art. 31 alin 4ind1 Codul muncii si a art. 17 Codul muncii , care reglementează obligaţia de informare a salariatului .

De asemenea, celelalte articole invocate de reclamant nu sunt incidente în cauza, art. 73 Cpc fiind abrogat, art. 74 si art. 77 Cpc reglementând asistenţa judiciară, dar reclamantul nu a inteles sa solicite asistentă judiciară, art. 82 Cpc se referă la obligativitatea formulării in scris a cererilor adreste instantei de judecată, iar legea nr. 108/1999 nu este aplicabilă faţă de obiectul cauzei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T. G E. , înregistrat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I la data de 22.09.2008 sub nr(...).

In motivare, arată recurentul că instanţa s-a antepronunţat prin gestică si prin atitudine, nu a luat in discutie si nu a consemnat in incheierile de sedinta problema decaderii paratei din dreptul de a solicita probe noi , ca urmare a nedepunerii legale a intampinarii . Instanta nu a verificat contractul de muncă cu obiectii, lipsa informarii privind postul de conducere, fisa de post, adeverinta de salariat facand nelegala desfacerea contractului pe durata de proba, gresit stabilita la 15 zile, in loc de 45-90 zile reglementata pentru postul de conducere.

Mai arată recurentul că instanţa nu a analizat toate capetele de cerere, a permis afirmatiile denigratoare ale aparatorilor paratei, iar din raportul de control intocmit de inspectorii ITM nu rezultă ca denuntarea contractului a fost legala . O. profesionala, motiv pentru care poate fi denuntat contractul de munca pe perioada de proba, nu a fost efectuată in 9 zile cat a durat angajarea propriu-zisa.

Precizează recurentul că a fost eludat scopul perioadei de probă si nu s-a respectat durata perioadei de proba pentru postul de conducere, de 45 -90 de zile.

La data de 10.04.2009 , Curtea a admis cererea recurentului privind sesizarea Curtii Constitutionale cu solutionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin 4ind1 Cpc, dispunând totdată suspendarea judecăţii recursului, pentru motivele dezvoltate în încheierea de la acel termen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurent, Curtea constată următoarele:

Între recurent, in calitate de salariat, şi intimată, în calitate de angajator, s-a încheiat contractul individual de muncă nr. 930/11.02.2008, pe durată determinată pâna la data de 11.05.2008, prevăzându-se o perioadă de probă de 15 zile . Prin notificarea emisă la data de 21.02.2008 , angajatorul ii aducea la cunoştinţă salariatului că începând cu data de 22.02.2008 îi încetează contractul de muncă în baza art. 31 alin 4ind1 Codul muncii.

Potrivit art. 31 alin 4ind1 din Codul muncii, pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă , la iniţiativa oricărei părţi.

Legea permite atât salariatului, cât şi angajatorului să aibă iniţiativa încetării contractului de muncă, pe perioada de probă sau la sfârşitul acesteia , fără a impune condiţii stricte de formă, fiind suficientă o notificare scrisă, şi fără a fi necesară justificarea voinţei de încetare a contractului .

E. că în timpul perioadei de probă contractul de muncă poate înceta şi pentru motivele expres reglementate de legislaţia muncii , însă legiuitorul permite ca încetarea să intervină şi in condiţii simplificate, numai printr-o notificare scrisă. In consecintă, încetarea contractului de muncă în această perioadă nu intervine numai pentru necorespunderea profesională a salariatului, aşa cum susţine recurentul, acesta fiind un caz special reglementat de Codul muncii , ceea ce nu exclude aplicarea dispoziţiei generale din art. 31 alin 4ind1 din Codul muncii .

Faptul că perioada de probă a fost stabilită la 15 zile nu reprezintă un motiv de invalidare a notificării angajatorului privind încetarea contractului de muncă , deoarece limita maxima este de 30 de zile calendaristice pentru funcţiile de execuţie şi de 90 de zile pentru funcţiile de conducere, părţile având libertatea de a stabili orice perioadă doresc cu respectarea limitei maxime prevăzute de lege, iar încetarea poate interveni şi pe durata perioadei de probă, nu doar la sfărşitul ei. Oricum, stabilirea perioadei de probă este o problemă ce priveşte încheierea contractului individual de muncă, recurentul necontestând contractul sub acest aspect, ci doar notificarea. Nefiind învestită cu o cerere privitoare la valabilitatea contractului de muncă, nu se poate verifica în acest cadru procesual dacă încheierea lui este sau nu este valabilă, faţă de prevederile art. 129 alin 6 Cpc.

Nu sunt întemeiate nici susţinerile recurentului în sensul că angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de informare, atât timp cât recurentul a cunoscut conţinutul contractului de muncă, pe care l-a semnat, aşa cum a constatat şi tribunalul.

Raportul întocmit de inspectorii de muncă nu reprezintă decât o probă care va fi apreciată de instanţa de judecată în contextul tuturor probelor administrate, concluziile acestui raport nefiind obligatorii pentru instanţă.

Afirmaţiile recurentului că judecătorul s-a antepronunţat prin atitudine nu reprezintă un motiv de recurs, neducând la netemeinicia sau nelegalitatea hotărârii , partea având dreptul de a solicita recuzarea judecătorului pentru acest motiv. Împrejurarea că nu au fost consemnate în încheierile de şedinţă solicitarea de decădere a pârâtei din dreptul de a propune probe noi nu poate fi constatată de instanţa de recurs, partea putând să solicite în momentul constatării acestei regularităţi îndreptarea ei, care poate fi realizată numai de instanţa în faţă căreia a fost discutat acest aspect. În orice caz, nepronunţarea asupra acestui aspect nu reprezintă un motiv de nelegalitate a hotărârii . Totusi, constatam ca in incheierea de sedinta de la termenul din 11.06.2008 au fost consemnate sustinerile recurentului reclamant, iar instanta a decis asupra lor.

Mai afirmă recurentul că intanţa nu a analizat toate capetele de cerere, dar se poate observa că acestea au un caracter accesoriu fata de anularea masurii incetarii contractului de munca, astfel incat si ele sunt neintemeiate.

Nu sunt fondate nici susţinerile recurentului că nu putea fi încetat contractul individual de muncă decât pentru motive imputabile, Legea nr. 341/2004 neconţinând vreo dispoziţie în acest sens, iar Legea nr. 42/1990 a fost abrogata prin Legea nr. 341/2004.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul T. G E., împotriva sentinţei civile nr. 5371 din data de 07.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr. 10488/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata P. NAŢIONALĂ B,ca nefondat .

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11.12.2009.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

E. H. D. H. E. B.

F. D. T.

GREFIER

E. N.

red.5ex/16.12.2009

Jud. F..

Jud. fond. N. E. , B. E.