Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de Muncă

şi Asigurări Sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 570

Şedinţa publică din 24 martie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Casa de Cultură a Municipiului A, împotriva Sentinţei Civile nr. 1027/28.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în Dosarul nr(...), în contradictoriu cu reclamanta E. B.,având ca obiect contestaţie împotriva unei decizii de concediere.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă pentru pârâta recurentă, avocat N. H., precum şi reclamanta personal şi asistată de avocat M. M. D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar împuternicire avocaţială şi copia certificată pentru conformitate cu originalul a chitanţei nr. (...)/20.03.2009 , dovada de calcul a retribuţiilor lunare ale angajaţilor săi pentru perioada aprilie-mai 2008 iar reprezentanta reclamantei depune împuternicire avocaţială nr. 5/2009 şi chitanţa nr. 047/24.03.2009.

Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, se acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei civile atacate, cu trimitere spre rejudecare la T r i b u n a l u l A r a d, arătând că prima instanţă nu a luat în considerare actul adiţional şi nu a făcut nici o referire la el în motivarea hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta intimată, prin apărător, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei civile atacate ca legală şi temeinică, arătând că actul adiţional nu poate face dovada perioadei de probă, întrucât nu a fost semnat de către intimată. Solicită obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de declararea recursului.

CURTEA,

Deliberând constată următoarele

Prin Sentinţa Civilă nr. 1027/28.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în Dosarul nr(...) a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta E. B., în contradictoriu cu intimata Casa de Cultură a Municipiului A şi-n consecinţă a fost anulată Decizia nr. 390 din 23.06.2008 emisă de intimată cu privire la încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, dispunându-se reintegrarea acesteia pe postul deţinut anterior emiterii deciziei.

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească ,a fost obligată intimata la plata drepturilor salariale actualizate la rata inflaţiei, indexate, fără plata dobânzii legale, începând cu data încetării contractului individual de muncă, 01.07.2008, la zi.

Pentru a pronunţa această soluţie , Tribunalul a reţinut că decizia contestată, având nr. 390/23.06.2008 nu este motivată nici în fapt şi nici în drept, fiind redactată în termeni lapidari, astfel că nu se poate stabili dacă în cazul concret al speţei de faţă este vorba despre o încetare de drept a contractului individual de muncă potrivit uneia din cazurile prevăzute de art. 56 literele a) – k) Codul muncii sau al unei concedieri pentru motive care ţin de persoana salariatului, în cazurile prevăzute de art. 61 literele a) – e) Codul muncii.

Angajatorul nu motivează în nici un fel decizia de încetare a contractului individual de muncă pentru că ar fi expirat perioada de probă, cum susţine prin întâmpinare, chiar dacă prin Decizia nr. 134/01.04.2008, fila 21 dosar, intimata a dispus angajarea contestatoarei pentru o perioadă de probă de 90 zile.

Tribunalul a mai reţinut că anunţul cu privire la organizarea concursului câştigat de contestatoare nu cuprinde informaţii cu privire la perioada pentru care se încheie contractul individual de muncă, pentru o perioadă determinată, cu arătarea duratei sau nedeterminată. De altfel, intimata nu a depus nici o dovadă în acest sens, deşi îi revenea sarcina probei conform art. 287 Codul muncii pentru a dovedi că a informat-o pe contestatoare anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă cu privire la clauzele esenţiale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice, obligaţie prevăzută de art. 17 din Codul muncii.

S-a mai considerat de către judecătorii fondului că vătămarea drepturilor contestatoarei nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei de încetare a contractului de muncă şi repunerea părţilor în situaţia anterioară şi plata drepturilor salariale, în baza art. 62 alin. 2 Codul muncii va admite contestaţia formulată de contestatoarea E. B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs in termenul legal pârâta Casa de Cultură a Municipiului A , recurs înregistrat pe rolul Curţii de A p e l T i m i ş o a r a la data de 20.02.2009, solicitând in principal ,casarea sentinţei supusă reformării şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond ,iar in subsidiar ,modificarea ei ,in sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei ,aşa cum a fost formulată in primul ciclu procesual.

Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei , care ,in opinia sa s-ar circumscrie prevederilor art. 304 pct.9 şi art. 312 alin.3 şi 5 /C.pr.civ. ,Curtea reţine că acestea s-au referit la aprecierea eronată de către judecătorii fondului a incidenţei in speţă a prevederilor art. 62 alin.2 din Codul muncii ,când in realitate instanţa de fond trebuia sa facă aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin.4 din Codul muncii ,in care se prevede că ,pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă , contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă la iniţiativa oricărei părţi şi nu printr-o decizie ,aşa cum greşit a apreciat Tribunalul. În consecinţă ,greşit a fost admisă excepţia nulităţii deciziei de concediere

Recurenta mai susţine că instanţa de fond nu a ţinut seama de înscrisurile depuse la dosar ,prin care angajatorul a făcut dovada modificării contractului individual de muncă al reclamantei ,prin Actul adiţional la D. nr. 14/2002, înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă ,ce atestă schimbarea funcţiei ,a salariului ,a indemnizaţiei de conducere ,începând cu data de 01.04.2008 ,pentru o perioadă de 90 de zile . Astfel, pârâta a respectat obligaţia de informare prevăzută de art. 17 alin.1 ind.1 din Codul muncii .

Poziţia procesuală a intimatei reclamante E. B. a fost exprimată in recurs prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 17-20 ,prin care aceasta a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat ,cu motivarea că probele existente la dosarul cauzei nu fac dovada unui raport de muncă ce s-ar fi desfăşurat pe o perioadă de probă , angajatorul nefăcând dovada că perioada de probă ar fi fost adusă la cunoştinţa angajatului , cu atât mai mult cu cât salariatul era deja angajat al societăţii recurente pe o perioadă nedeterminată ,in temeiul D. nr. 14/2002. Se mai arată că actul adiţional la care s-a făcut referire prin cererea de recurs nu a fost semnat de către reclamant.

In recurs , recurenta a depus la dosar înscrisuri ce atestă modul de calcul a retribuţiilor lunare ale angajaţilor săi pentru perioada aprilie-mai 2008

Analizând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate , precum şi a actelor de procedură efectuate in faţa instanţei de fond ,cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1 şi 312 alin.1/C.pr.civ. ,Curtea reţine că acesta nu este întemeiat ,cu următoarele argumente.

Raporturile de muncă dintre părţile litigante şi-au avut izvorul in Contractul Individual de Muncă nr. 14/2002 ,încheiat pe o perioadă nedeterminată , ce atestă că intimata reclamanta E. B. este angajată in cadrul Casei de Cultură a Municipiului A ,in funcţia de referent contabil .

Urmare a promovării concursului organizat de angajatoare la data de 27.03.2008,prin Decizia nr. 134/2008 a Directorului Casei de Cultură a Municipiului A , reclamanta a fost angajată in data de 01.04.2008 pe o funcţie superioară cele ocupate iniţial , aceea de şef serviciu administrativ ,cu o perioadă de probă de 90 de zile .

V. de facultatea ce i-a fost conferită prin prevederile art. 31 alin.4 ind. 1 din Codul muncii ,după analizarea aptitudinilor salariatei pentru funcţia de conducere pe care o ocupa , reclamanta a fost notificată despre încetarea Contractului Individual de Muncă nr(...) , context in care unitatea angajatoare a emis Decizia nr. 390/2008 ,atacată prin prezenta contestaţie.

Intr-adevăr , prevederile art. 31 alin.4 ind. 1 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii dispun că pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la iniţiativa oricăreia dintre părţi. Cu toate acestea , Curtea consideră că la baza acestei modalităţi de încetare unilaterală a contractului individual de muncă se află un raport juridic de muncă încheiat ab iniţio pentru o perioadă de probă ,raţiunea sa fiind aceea de a conferi posibilitatea angajatorului de a verifica prealabil încheierii unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată aptitudinile profesionale şi personale ale salariatului.

Aceasta nu este întocmai şi situaţia reclamantei care ,înainte de a ocupa prin concurs funcţia de conducere pentru care s-au verificat aptitudinile sale profesionale , avea încheiat Contractul Individual de Muncă pe o perioadă nedeterminată cu nr. 14/2002 pentru funcţia de referent contabil care nu putea înceta ca urmare a faptului că reclamanta nu a corespuns la sfârşitul perioadei de probă pentru funcţia de conducere scoasă la concurs.

Prin urmare ,instanţa de recurs consideră ca expirarea perioadei de probă pentru funcţia de şef serviciu administrativ ,putea avea ca efect ,urmare a aplicării prevederilor art. 31 alin.4 ind.1 din Codul muncii , cel mult încetarea exercitării acestei funcţii ,ocupată de reclamantă in temeiul Actului Adiţional nr. 14/01.04.2008 , iar nu a celei de execuţie pe care autoarea contestaţiei a ocupat-o iniţial. Cu alte cuvinte ,notificarea emisă de pârâtă şi dispoziţia contestată determină încetarea efectelor Actului Adiţional nr. 14/2008 ,pentru că numai acesta nu a fost consolidat ,fiind emis sub condiţia ca ,pe perioada de probă ,reclamanta sa corespundă exigenţelor profesionale ale funcţiei de conducere.

Pentru aceste argumente ,considerând că pârâta nu poate ,printr-o simplă notificare să dispună încetarea raporturilor de muncă iniţiale ale reclamantei ,ce au luat naştere prin Contractul Individual de Muncă nr. 14/2002, cu substituirea parţială a considerentelor sentinţei de fond ,Curtea va respinge recursul pârâtei ,in baza art. 312 alin.1 /C.pr.civ.

Ca o consecinţă firească a soluţiei pronunţată in recurs ,recurenta , fiind in culpă procesuală va fi obligată ca ,in baza art. 274 /C.pr.civ. ,să plătească intimatei suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Cultură a Municipiului A, împotriva Sentinţei Civile nr. 1027/28.11.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r a d în Dosarul nr(...) in contradictoriu cu reclamanta E. B..

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 400 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2009.

Pt. PREŞEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

În C.O. În C.O.

PREŞEDINTE SECŢIE, PREŞEDINTE SECŢIE,

G. E. G. E.

GREFIER,

(...) (...)

Red.R.E. / 20.05.2009

Tehnored. R.E./20.05. 2009/2 ex

Prima instanţă: M. K. şi J. G. – T r i b u n a l u l A r a d