Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 728/R-CM

Şedinţa publică din 09 E. 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) E.

Grefier E. D.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de contestatorul V. V. E., împotriva sentinţei civile nr.851 din 7 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsind intimata-pârâtă S.C. P. S.A. Râmnicu V.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că prin serviciul registratură al instanţei, intimata-pârâtă S.C. P. S.A. Râmnicu V a depus la dosar întâmpinare.

Recurentul-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestuia.

Recurentul-reclamant susţine oral recursul aşa cum este motivat în scris, solicitând casarea sentinţei, respingerea excepţiei de tardivitate şi judecarea cauzei pe fond.

Arată că unitatea intimată nu a respectat condiţiile de formă ale deciziei de concediere, în sensul că nu a menţionat termenul de formulare a contestaţiei, astfel că aceasta este lovită de nulitate absolută. Mai arată că pentru funcţia de conducere a fost în perioadă de probă pe o durată de 90 de zile care a expirat la data de 5 martie 2008. Contractul de muncă a fost desfăcut începând cu 1 aprilie 2008, astfel că decizia de concediere a fost emisă după expirarea perioadei de probă.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă, constată că prin contestaţia înregistrată la data de 19.05.2008 pe rolul T r i b u n a l u l u i V â l c e a, contestatorul V. E. a chemat în judecată pe intimata S.C. P. S.A. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Notificării nr.11504/31.03.2008 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, reintegrarea acestuia în funcţia deţinută anterior, aceea de şef al Secţiei transporturi, plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă, precum şi plata unui număr de 160 de ore suplimentare efectuate peste program în cadrul unităţii.

S-a solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii contestatorul a susţinut că a fost angajat la S.C. P. S.A. pe o perioadă de probă de 6 luni, urmată de examen, din data de 5.12.2007 până la data de 31.03.2008 când societatea intimată a emis notificarea ce formează obiectul judecăţii.

Începând cu data de 31.03.2008, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă până la data de 05.05.2008.

De la această dată a cerut angajatorului acordarea a 20 de recuperări din timpul lucrat suplimentar, potrivit cererii înregistrate sub nr.16196/6.05.2008, la care pârâta a răspuns prin adresa nr.4179/7.05.2008 în sensul că acest lucru nu mai este posibil.

Contestatorul a precizat că este de profesie inginer mecanic - autovehicule rutiere şi are o vechime neîntreruptă în muncă de 17 ani şi 3 luni anterior angajării la S.C. P. S.A.

Notificarea ce face obiectul contestaţiei nu este motivată în fapt şi în drept.

Aceasta nu cuprinde precizările privind termenul şi instanţa judecătorească la care poate fi contestată.

S-a criticat măsura pentru care a fost emisă notificarea şi sub aspectul că societatea intimată nu a oferit contestatorului un alt loc de muncă şi nici nu a informat A.J.O.F.M. V anterior emiterii.

Cât priveşte referatele de apreciere a activităţii contestatorului, acestea sunt lipsite de obiectivitate şi conţin afirmaţii eronate.

Contestatorul a susţinut că activitatea lui profesională la S.C. P. S.A. s-a desfăşurat în conformitate cu atribuţiile cuprinse în fişa postului, cu respectarea legislaţiei în materie şi cu executarea întocmai şi la timp a sarcinilor de serviciu primite de la şefii ierarhici superiori.

Acesta nu a fost informat în timp util despre existenţa şi conţinutul referatelor de apreciere înainte de a susţine examenul.

Examenul la care a participat a fost incorect şi nelegal desfăşurat deoarece a fost anunţat în legătură cu organizarea lui numai cu o zi înainte. Nu i s-a comunicat în ce constă, care este durata lui şi componenţa comisiei de examinare, care este bibliografia necesară.

De asemenea, nu i s-a adus la cunoştinţă rezultatul examenului pentru a putea face contestaţie în timp util.

Cât priveşte durata perioadei de probă de 6 luni, contestatorul a susţinut că aceasta nu a fost respectată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.62, 63 alin.2, 64 alin.1 şi 2 Codul muncii, art.77 din contractul colectiv de muncă la nivel naţional pe anii 2007-2010, art.15 alin.3 lit.i), m), art.32, art.33 alin.3, art.34 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivelul societăţii intimate valabil în perioada 2007 – 2010, art.404¹ alin.1 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei pe motiv că aceasta a fost introdusă în instanţă cu depăşirea termenului de 30 de zile reglementat de art.283 lit.a din Codul muncii.

Pe fondul cauzei, intimata a susţinut că afirmaţiile contestatorului în sensul că notificarea dedusă judecăţii este incompletă şi nemotivată sunt neîntemeiate, după cum neîntemeiate sunt şi acuzaţiile cu privire la referatele de apreciere a activităţii reclamantului.

Au fost respectate toate cerinţele legale privind desfăşurarea examenului.

Prin adresa nr.9003/01.09.2008, pârâta a completat întâmpinarea, formulând următoarele precizări cu privire la conţinutul acesteia:

În ceea ce priveşte notificarea de concediere nr.11504/31.03.2008 s-a precizat că aceasta ţine loc de decizie de concediere întrucât salariatul se află în perioada de probă, iar pârâta a respectat procedura concedierii contestatorului, astfel cum este ea prevăzută în Codul muncii.

La data de 10.09.2008 contestatorul a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, susţinând că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa la înregistrarea acesteia, sens în care a depus la dosar certificate de concediu medical pentru perioada 31.03.2008 – 04.05.2008.

Prin aceleaşi note de şedinţă, contestatorul a susţinut că notificarea nr.11504 prin care i se aducea la cunoştinţă încetarea contractului individual de muncă, a fost emisă de către intimată la data de 31.03.2008, după expirarea perioadei de probă, încălcându-se astfel prevederile art.31 alin.4¹ din Codul muncii.

Tot prin notele de şedinţă s-a susţinut că nu a fost respectată forma scrisă a comunicării, fiind încălcate dispoziţiile art.62 din Codul muncii. De asemenea, la punctul 1 al notificării s-a specificat în mod eronat „art.30 alin.4¹”, în loc de art.31 alin.4¹ Codul muncii.

La data de 01 octombrie 2008 contestatorul a depus la dosar o cerere nouă prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune -interese compensatorii pentru prejudiciul cauzat prin concedierea abuzivă.

S-a motivat cererea prin aceea că prin desfacerea contractului de muncă al contestatorului i-a fost pusă în pericol existenţa, acesta fiind lipsit de resursele necesare traiului.

Prin sentinţa civilă nr.851/07.10.2008, T r i b u n a l u l V â l c e a a admis excepţia invocată de intimată şi a respins contestaţia ca tardiv formulată.

Examinând cu prioritate excepţia de tardivitate a contestaţiei, tribunalul a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea notificării nr.11504/31.08.2003 emise de intimată, prin care s-a încetat contractul individual de muncă încheiat între părţi, începând cu data de 1.04.2008.

Notificarea menţionată a fost comunicată contestatorului la data de 31.03.2008 la ora 11,15, aşa cum rezultă atât din menţiunea făcută pe înscris, cât şi din răspunsul la interogatoriul luat din oficiu părţii, prin care aceasta a recunoscut că data de 31.03.2008 este cea la care a luat cunoştinţă despre conţinutul înscrisului care formează obiectul judecăţii.

Faţă de data de 31.03.2008 la care i-a fost comunicată contestatorului notificarea care formează obiectul judecăţii, introducerea prezentei acţiuni la data de 19 mai 2008 s-a făcut peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de dispoziţiile art. 283 alin.1 lit. a Codul muncii.

S-a arătat în considerentele hotărârii că nu poate fi primită susţinerea contestatorului în sensul că neexercitarea căii de atac împotriva notificării prin care au încetat raporturile de muncă dintre părţi a fost a fost determinată de o împrejurare mai presus de voinţa reclamantului, potrivit dispoziţiilor art.103 alin.1 Cod procedură civilă.

Starea de incapacitate temporară de muncă în care contestatorul s-a aflat în perioada 31.03.2008 – 05.05.2008 nu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înţeles printr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Contestatorul a recunoscut la interogatoriu că în data de 4 aprilie 2008, cu toate că se afla în concediu medical, s-a deplasat la sediul SC P. SA pentru a aduce la cunoştinţă angajatorului starea lui de incapacitate temporară de muncă şi pentru a preda pe bază de proces-verbal inventarul pe care îl avea în gestiune, precum şi conducerea secţiei.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, contestatorul V. E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- Instanţa a admis excepţia invocată de intimată fără a ţine seama de încălcarea de către angajator a dispoziţiilor legale referitoare la procedura de concediere.

Acestea sunt dispoziţiile art.33 alin.1 pct.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2010 şi ale art.62 alin.2 din Codul muncii care prevăd obligaţia de a se preciza termenul de sesizare şi instanţa la care poate fi contestată decizia de concediere.

- Instanţa nu a insistat pe analiza nelegalităţii notificării decurgând din emiterea acesteia după expirarea perioadei de probă şi din necomunicarea către salariat a rezultatului examenului la care a fost supus pentru verificarea pregătirii profesionale.

A apreciat în mod eronat că perioada de probă ce putea fi stabilită cu privire la acesta era de 6 luni în loc de 3 luni.

- În analiza împrejurărilor care au determinat depăşirea termenului de formulare a contestaţiei, instanţa de fond nu a ţinut seama de certificatele medicale din 31.03.2008 eliberate pentru urgenţe medico-chirurgicale şi de cel din data de 21.04.2008 pentru tratament psihiatric.

În ziua de 04.04.2008 contestatorul s-a deplasat la unitate pentru a fi vizat certificatul medical, prezenţa sa fiind impusă de prevederile contractului colectiv de muncă.

Trebuia reţinut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării prevăzute de art.103 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv de la încetarea stării de incapacitate temporară de muncă.

În perioada 31.03.2008 – 04.05.2008, în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, contractul său de muncă a fost suspendat de drept, situaţie care împiedică emiterea unei decizii de concediere, aşa cum rezultă din prevederile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii.

Prin întâmpinare, intimata S.C. P. S.A. a formulat următoarele apărări:

Faţă de afirmaţiile recurentului că notificarea este incompletă şi nemotivată, a arătat că salariaţii aflaţi în perioada de probă pot fi concediaţi fără a fi necesare motivarea, preavizul sau vreo altă procedură prealabilă.

Notificarea nr.11504/31.03.2008, care reprezintă decizie de concediere a fost comunicată contestatorului în data de 31.03.2008, acesta semnând de primire pe unul din exemplare.

De la această dată începe să curgă termenul prevăzut de art.283 din Codul muncii, ceea ce înseamnă că cererea de chemare în judecată putea fi introdusă în instanţă până la data de 30.04.2008.

Contestatorul a formulat contestaţia cu o întârziere de 19 zile, fără a fi fost împiedicat de vreo împrejurare mai presus de voinţa sa, întrucât în ziua de 04.04.2008 a fost prezent în unitate spre a solicita referatele de apreciere a activităţii sale şi procesul-verbal al comisiei de examinare.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat în mod corect că dispoziţiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă nu îşi găsesc aplicare în cauză.

Recursul este fondat.

Deşi într-o analiză sumară suntem în prezenţa unei notificări a denunţării unilaterale a contractului individual de muncă permisă de dispoziţiile art.31 alin.4¹ din Codul muncii, trebuie observat că o astfel de notificare poate fi emisă numai până la sfârşitul perioadei de probă.

Pentru aceasta din urmă, legea stabileşte o durată maximă – în cazul funcţiilor de conducere cum este şi cea a contestatorului – de cel mult 90 de zile calendaristice.

A se vedea în acest sens prevederile art.31 alin.1 teza finală din Codul muncii.

În speţă, prin contractul individual de muncă de la filele 12 şi următoarele din dosar s-a stabilit o perioadă de probă de 6 luni, care depăşeşte maximul prevăzut de lege.

Consecinţa încălcării prevederilor legale imperative vizând drepturile salariatului este lipsirea de eficienţă a clauzei în ceea ce priveşte partea care depăşeşte maximul de 90 de zile calendaristice pentru durata perioadei de probă.

În aceste condiţii, notificarea constituie în realitate o decizie de concediere – emisă după expirarea perioadei de probă prevăzute de lege – pentru care sunt prevăzute condiţii de formă.

Şi cum potrivit temeiurilor arătate concedierea a fost dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului, decizia trebuie să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi la instanţa judecătorească la care poate fi depusă contestaţia.

În acest sens sunt prevederile art.62 alin.2 din Codul muncii.

În lipsa acestor două menţiuni nu a operat informarea celui în cauză legat de dreptul său de a contesta măsura luată de angajator şi de condiţiile de exercitare a acestuia.

Dat fiind comportamentul abuziv al angajatorului decurgând din neinserarea celor două menţiuni, a considera că salariatul nu poate invoca necunoaşterea legii în ceea ce priveşte termenul de formulare a contestaţiei ar echivala cu îngrădirea dreptului de acces la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie.

Pentru aceste motive, Curtea va constata că în mod greşit s-a reţinut tardivitatea contestaţiei prin depunerea acesteia la instanţă cu depăşirea termenului prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.

În temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul şi întrucât cauza a fost soluţionată greşit pe cale de excepţie, în baza art.312 alin.(5) Cod procedură civilă va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-contestator V. V. E., împotriva sentinţei civile nr.851 din 07 octombrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a, în dosarul nr(...), intimată fiind S.C. P. S.A.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 09 E. 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

P.G., L.I., N.S.P.,

Grefier,

Red.N.S.P./Tehnored.G.T.

4 ex./08.01.2009/Jud.fond: D.E./C.A.N.