Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 977/2009

Şedinţa publică de la 12 Octombrie 2009

Completul compus din

PREŞEDINTE:-(...) (...) -judecător

(...) (...)-preşedinte secţie

(...) (...)-judecător

(...) (...) -grefier

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de reclamantul L. O. împotriva sentinţei civile nr.304/LM/2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul intimat recurent asistat de av.V. O. şi c.j.E. (...) F. pentru pârâta intimată (...) B. Serv E. K. SA P.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care mandatara reclamantului recurente depune la dosar împuternicirea avocaţială iar reprezentanta intimatei depune delegaţia de reprezentare şi xerocopia bonurilor de carburant.

Nemaifiind alte cererii de formulat se acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatara reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată. Cu cheltuieli de judecată de la instanţa de fond şi fără cheltuieli de judecată în recurs.

Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei instanţei de fond. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de faţă,

În deliberare constată că prin acţiunea în conflict de drepturi, înregistrată la T r i b u n a l u l H u n e d o a r a sub nr(...), reclamantul L. O. a chemat în judecată pe pârâta (...) B. Serv E. K. SA, solicitând să fie obligată pârâta să încheie act adiţional la contractul său individual de muncă, prin care să-i majoreze salariul de bază brut pentru anii 2008 – 2009, prin aplicarea coeficientului minim de 2,10, corespunzător personalului încadrat pe funcţii cu condiţie de pregătire studii superioare, începând cu data de 1.03.2008, să fie obligată pârâta să-i plătească salariile de bază brute majorate începând cu data de 1.03.2008, să fie obligată pârâta să restituie sumele reţinute începând cu data de 1.04.2008, ca urmare a remunerării conform actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 10520/26.03.2007, corespunzător anului 2007şi la plata de daune morale de 10.000 lei.

Prin precizarea de acţiune depusă la filele 41-43, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să încheie actul adiţional la contractul individual de muncă pentru majorarea salariului de bază brut pentru perioada 1.03.2008-1.07.2008, să fie obligată pârâta la plata salariilor brute majorate începând cu 1.03.2008 şi până la 1.07.2008, ca urmare a înlocuirii actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 834/17.07.2008, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 243/29.09.2008, reintegrarea sa pe postul ocupat anterior emiterii deciziei, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale reactualizate, indexate, majorate, cuvenite până la data reintegrării efective, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că la data de 10.03.2008, pârâta a dispus negocierea contractului individual de muncă privitor la salariul de bază brut pentru anul 2008 – 2009, dispunând o creştere a salariului de bază de 8 %, sub minimul prevăzut prin actul adiţional nr. 1/2008, la Contractul colectiv de muncă unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă şi transporturi locale pe anii 2007 – 2011, pentru personalul încadrat pe funcţii, cu studii superioare, astfel că a refuzat semnarea actului adiţional la contractul individual de muncă.

Cu privire la decizia de desfacere a contractului individual de muncă a arătat că este o măsură abuzivă şi represivă a unităţii şi că toate posturile care i-au fost oferite sunt sub nivelul pregătirii sale profesionale iar în ultima perioadă s-au făcut peste 150 de angajări.

A mai arătat că nu s-a organizat concurs pe post, faţă de menţinerea unui post de inginer şi a unuia de subinginer, în cadrul serviciului unde a activat, deşi a solicitat acest lucru şi că la alte secţii sunt o serie de posturi de ingineri, care sunt ocupate de persoane care nu au studii superioare.

În drept, a invocat prevederile art. 76, 78, 39 pct. 1 lit. a, 159 şi 281 din Codul muncii.

Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că reclamantului i s-a propus majorarea salariului cu 12,61 %, începând cu 1.03.2008, deci mai mare decât media pe unitate de 8 %, însă a refuzat să semneze actul adiţional la contractul individual de muncă, care prevedea un salariu de 991 lei.

A precizat că i s-a adus la cunoştinţă reclamantului că urmare refuzului de a semna actul adiţional, va fi remunerat conform actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 10520/26.03.2007, valabil încheiat.

Faţă de precizarea de acţiune, a solicitat să se constate pe cale de excepţie că reclamantul este decăzut din dreptul de a modifica acţiunea şi pe cale de consecinţă să se respingă capetele de cerere 3,4, şi 5, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A precizat în acest sens, că în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 1 cod procedură civilă, la prim a zi de înfăţişare instanţa putea acorda reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea acţiunii, iar reclamantul a depus precizarea de acţiune la al treilea termen de judecată.

Pe fondul cauzei a arătat că măsura desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului a fost luată ca urmare a desfiinţării locului de muncă ocupat de acesta, că de fapt 22 de salariaţi au primit notificări privind desfiinţarea locurilor de muncă şi nu doar reclamantul.

A precizat că în cursul anului 2008 s-au făcut 4 angajări, toţi muncitori, iar locul de muncă ocupat de reclamant a fost desfiinţat efectiv şi nu se mai regăseşte în organizarea societăţii şi în statul de funcţii.

Prin sentinţa civilă nr. 304/LM/2009 din 29 ianuarie 2009 pronunţată în cauză, T r i b u n a l u l S i b i u a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia invocată de pârâtă privind decăderea reclamantului din dreptul de a modifica acţiunea este neîntemeiată întrucât precizarea de acţiune vizează în principal decizia de concediere nr. 243/29.09.2008, care a fost emisă de pârâtă la data de 29.09.2008, după prima zi de înfăţişare, astfel că nu avea cum să fie depusă la acel termen de judecată, dar a fost depusă la primul termen de judecată ulterior emiterii deciziei.

Având în vedere că sunt aceleaşi părţi, pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei, a apreciat că cererea se poate judeca în prezentul dosar.

Pe fondul cauzei a reţinut că în urma negocierilor desfăşurate în baza dispoziţiilor art. 146 lit. b din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006 – 2008, între conducerea pârâtei şi Sindicatul Liber Independent al S. P, s-a stabilit prin actul adiţional nr. 3/2008 la Contractul Colectiv de muncă pe anii 2006 – 2008, o creştere salarială, medie pe structură de personal de 8 %, aplicată la salariile actuale conform grilei şi salariile renegociate, cu încadrarea în fondul de salarii actuale, conform grilei şi nivelelor de salarizare renegociate (f.24-28 dosar).

În baza acestui act adiţional şi avându-se în vedere faptul că societatea pârâtă este o societate comercială cu capital integral de stat şi ca urmare are obligaţia să se încadreze în fondul de salarii alocat, prin adresa nr. 12309/10.03.2008, s-a stabilit că salariul de bază minim în cadrul (...) B. Serv E. K. SA P este de 500 lei, iar creşterea salariilor de bază se va face în medie cu 8 %, conform nivelelor şi grilei de salarizare (f.18 dosar).

Prin aceeaşi adresă s-a precizat că, până la data de 17.03.2008, toţi şefii de secţii, sector, staţie, birou, vor prezenta şefului serviciului personal – salarizare, tabelele privind negocierile încheiate cu salariaţii din subordine, având obligaţia de a se încadra în fondurile stabilite, în caz contrar drepturile salariale ale personalului din subordine, pentru luna martie 2008, vor fi calculate cu actualele salarii de încadrare.

În urma negocierilor mai sus menţionate, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 834, înregistrat la nr. 15233/20.03.2008, s-a propus reclamantului un salariu de 991 lei care reprezintă o creştere de 12,61 %, faţă de salariul anterior, însă acesta a menţionat pe acest act adiţional că nu este de acord cu această sumă şi că doreşte să se respecte contractul unic la nivel naţional şi de ramură (f.23 dosar).

Întrucât reclamantul nu a semnat actul adiţional la contractul individual de muncă, pârâta nu a putut să-i majoreze acestuia unilateral salariul de încadrare, astfel că în mod corect au fost menţinute drepturile salariale avute anterior.

Cu privire la HG nr. 1507/2007, invocată de către reclamant, a constatat că acest act normativ se referă la stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, care începând cu data de 1.01.2008, este de 500 lei, iar începând cu data de 1.07.2008, este de 540 lei lunar, numai că acest salariu se referă la o perioadă ulterioară actelor adiţionale încheiate de părţi, dar şi în această situaţie, salariul de bază al reclamantului este mai mare decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Referitor la desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului a reţinut că prin decizia de concediere nr. 243/29.09.2008, emisă de conducerea pârâtei, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat conform prevederilor art. 65 din Codul muncii, începând cu data de 27.10.2008 .

Din conţinutul acestei decizii a reţinut că prin hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr. 12/2008, privind aprobarea modificării organigramei şi a statului de funcţii a pârâtei, s-a desfiinţat postul de inginer din cadrul Serviciului control tehnic, ocupat de reclamant, ca acesta a fost invitat să opteze pentru unul din posturile libere existente la data de 23.09.2008, însă nu a optat pentru nici unul din posturi, precum şi faptul că la baza emiterii deciziei a stat şi referatul nr. 37849/9.09.2008, a şefului serviciului control tehnic (f.49 dosar).

Totodată, din nota de fundamentare nr. 36306/26.08.2008, întocmită de pârâta, aprobată prin hotărârea nr. 12/2008 a Adunării Generale a Acţionarilor din cadrul (...) B. Serv E. K. SA a mai reţinut că din cadrul serviciului control tehnic s-a propus desfiinţarea a 3 posturi tehnic operaţionale, respectiv 2 posturi de economist şi un post de inginer, ca urmare a faptului că atribuţiile principale ale acestui serviciu erau de verificare a instalaţiilor şi reţelelor de apă potabilă la consumatori casnici, asociaţii de proprietari, sau agenţi economici, în cazul în care există reclamaţii, deşi verificările şi reparaţiile acestor reţele intră în obligaţiile beneficiarilor şi întrucât existau 3 echipe de control, s-a considerat că este oportună menţinerea unei singure echipe (f.69-75 dosar).

De asemenea, din notificarea nr. 39308/23.09.2008, emisă de pârâta şi răspunsul la notificare a reţinut că postul ocupat de reclamant a fost desfiinţat şi că acesta a fost invitat să opteze pentru posturile libere rămase vacante (f.,63 dosar), în caz contrar urmând a se dispune încetarea contractului individual de muncă în baza art. 65 Codul muncii (f.64 dosar) însă reclamantul, nu a optat pentru nici unul din posturile vacante existente la data de 23.09.2008 (f.65 dosar).

În aceste condiţii a reţinut că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 65 din Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă ocupat de reclamant, fiind efectivă şi reală.

În privinţa capătului de cerere privind plata de daune morale de 10.000 lei, a reţinut că nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit reclamantul, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, conform art. 998 – 999 cod civil.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea ei, în sensul admiterii cererii sale aşa cum a fost formulată şi precizată.

În expunerea de motive criticând hotărârea ca netemeinică şi nelegală a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra a tot ceea s-a cerut prin cererea de judecată, respectiv asupra incidenţei în speţă a dispoziţiilor HG 1507/2007 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garanta în plată începând cu 01.01.2008 şi a dispoziţiilor Actului Adiţional nr. 1/3.03.2008 la Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă şi transporturi locale, publicat în Monitorul Oficial nr. 6/2008, raportat la cererea sa.

Instanţa în mod vădit a înlăturat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestor acte normative speciale, privitor la imperativitatea aplicării asupra cererii de majorare a salariului.

Instanţa a înlăturat probe evidente depuse în susţinere, respectiv procesul verbal de sancţionare a unităţii pârâte de către Inspectoratul Teritorial Local de Muncă ca urmare a refuzului de a majora salariile, începând cu 01.03.2008, în conformitate cu actele normative indicate la pct.1 şi ca urmare majorarea salariilor începând doar cu 01.07.2008.

În privinţa deciziei de concediere soluţia este în contradicţie evidentă cu probele depuse în susţinere, înscrisuri şi refuzul de a audia doi martori pentru a dovedi nelegalitatea deciziei, fiind încuviinţat doar un martor angajat al pârâtei şi nu cel de-al doilea care se afla într-o situaţie identică cu a sa.

Decizia de concediere nelegală nu a fost susţinută de înscrisurile solicitate a fi depuse de către societatea pârâtă angajatoare. Astfel, deşi reprezentantul pârâtului a menţionat în mod expres că nu există o Hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor privind reorganizarea şi restructurarea societăţii şi contrar celorlalte documente, instanţa a motivat că decizia de concediere este conformă planului de reorganizare.

Deşi în interogatoriul luat societăţii pârâte se confirmă că la unitate s-au făcut angajări atât anterior concedierii cât şi ulterior, instanţa a înlăturat această probă evidentă care dovedea că decizia de concediere nu era legală şi conformă unui plan de restructurare şi reorganizare.

Contrar celor reţinute de instanţă, din documentele depuse în susţinerea cererii de anulare a deciziei de concediere nu rezultă că s-a oferit de către pârâtă un loc de muncă conform pregătirii şi specializării sale deşi s-a probat că exista post vacant de personal cu studii superioare, conform cu pregătirea profesională a contestatorului şi după emiterea deciziei şi chiar pe parcursul derulării litigiului.

Respingerea capătului de cerere privind daunele morale compensatorii ca nedovedit denotă superficialitate în soluţionarea cererii, întrucât daunele morale se prezumă şi nu trebuie dovedite cu mijloace de probă.

Hotărârea pronunţată este lipsită de fundament legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, cu înlăturarea probelor evidente şi concludente care au susţinut cererea de chemare în judecată.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 şi 312 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată întrucât instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în speţă.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispoziţiilor art. 304/1 Cod procedură civilă şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reţine recursul nefondat.

Contrar celor susţinute de recurent instanţa s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere din acţiunea formulată şi precizată de reclamant, cu care a fost investită.

Referitor la majorarea salariului de bază propusă reclamantului începând cu data 01.03.2008 prima instanţă a constatat că respectă atât prevederile HG nr. 1507/2007 cât şi prevederile Actului adiţional nr.1/03.03.2008 la Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivelul ramurii de gospodărie comunală, locativă şi transporturi locale pe anii 2007 – 2011.

Având în vedere că potrivit Hotărârii nr. 1507/2007, începând cu 1 ianuarie 2008, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte la 500 lei lunar, pentru un program complet de lucru iar începând cu 1 iulie 2008, la suma de 540 lei lunar, în mod corect prima instanţă a reţinut că salariul propus reclamantului în sumă de 991 lei, începând cu date de 01.03.2008 este mai mare decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Totodată, a avut în vedere că în urma negocierilor încheiate între reprezentanţii patronatului şi Sindicatului Liber Independent al (...) B. SA s-a stabilit prin Actului adiţional nr.1/03.03.2008 renegocierea grilelor şi nivelurilor de salarizare, cu încadrarea în fondurile prevăzute în bugetul de venituri şi cheltuieli şi o creştere salarială medie pe structură de personal de 8% aplicată la salariile actuale iar salariul propus reclamantului reprezintă o creştere de 12,61%, peste media stabilită cu care acesta nu a fost de acord şi nu a semnat actul adiţional la contractul de muncă.

În aceste condiţii, în mod justificat a reţinut că pârâta nu a putut să-i majoreze în mod unilateral salariul de încadrare, astfel că i-a menţinut drepturile salariale avute anterior în sumă de 880 lei, negociate prin actul adiţional din 26.03.2007 la contractul de muncă , începând cu data de 01.03.2007, întrucât şi în acest caz salariul de încadrare de care beneficia era mai mare decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată de 5000lei, prevăzut de Hotărârea nr. 1507/2007.

Separat de aceasta, salariul propus se încadra în limitele nivelurilor de salarizare stabilite începând cu data de 01.03.2008 pentru studii superioare, între 950 şi 1186 lei, astfel că nu poate fi reţinută în sarcina pârâtei nerespectarea dispoziţiilor legale cu ocazia negocierii salariului recurentului.

Soluţia este temeinică şi legală şi în privinţa deciziei de concediere, în baza art. 65 din Codul muncii.

Astfel, din probele administrate în mod corect prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea nr. 12 din 2008 Adunarea Generală a Acţionarilor a (...) B. SERV E. K. a aprobat modificarea organigramei şi statului de funcţii ale societăţi. Urmare acestei hotărâri au fost desfiinţate din cadrul serviciului Control Tehnic unde era încadrat reclamantul, 3 posturi tehnic operaţionale, respectiv 2 posturi de economist din 3 existente şi un post de inginer din cele 2 existente, pe lângă alte posturi desfiinţate în cadrul altor servicii, filele 68 - 78.

Conform notei de fundamentare, modificarea a fost determinată în cadrul serviciului de Control Tehnic de reducerea atribuţiilor principale ale serviciului, întrucât conform Legii nr. 241/2006 privind serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare, limita de responsabilitate a operatorului era până la branşamentele imobilelor, operatorul nemaiavând obligaţia de a verifica reţele interioare , situaţie în care nu mai era necesară menţinerea mai multor echipe.

În aceste condiţii, reducerea de personal corespundea unei nevoi reale cum în mod justificat a reţinut prima instanţă şi a fost efectivă, pe postul ocupat de reclamant nefiind încadrată o altă persoană.

La selectarea personalului a căror posturi au fost desfiinţate în secţia Control Tehnic s-au avut în vedere prevederile art. 42 din CCM la nivel de unitate, respectiv competenţa, activitatea profesională, capacitatea de muncă, experienţa acumulată şi Referatul nr. 37849 din 9.09.2008 întocmit de Şeful Serviciului Control Tehnic din care rezultă că reclamantul nu-şi îndeplinea în mod corespunzător sarcinile de serviciu, împrejurări confirmate şi de martorul E. E. audiat în caută.

Contrar celor susţinute de recurent, prin notificarea din 23 septembrie 2008, fila 63, a fost înştiinţat de măsura disponibilizării şi invitat să opteze pentru unul din posturile rămase vacante la data de 23.09.2008 din lista anexată, iar prin răspunsul comunicat intimatei la data de 25 septembrie 2008 a refuzat oferta pe motiv că nu corespunde pregătirii sale profesionale, specializării şi vechimii efective pe care o are, considerând notificarea abuzivă - fila 65.

Prin acelaşi răspuns a solicitat să se confirme existenţa unui post vacant de inginer la M. şi scoaterea lui la concurs, cerere ce nu putea fi onorată întrucât pentru acel post s-a organizat concurs la data de 9.09.2008 , fapt ce rezultă din Anunţul depus la fila 88 şi Procesul verbal întocmit de comisia de examen, fila 89.

Totodată, prin răspunsul la interogator pârâta a arătat că în cursul anului 2008 societatea a efectuat 7 angajări, 6 muncitori calificaţi şi necalificaţi şi un consilier juridic iar până la 31.08.2008, 4 angajări în funcţia de muncitori, astfel că în mod corect a fost înlăturată de instanţă ca probă concludentă în susţinerea pretenţiilor reclamantului, faţă de refuzul acestuia de a opta pentru un astfel de post.

Critica este neîntemeiată şi în privinţa probei testimoniale întrucât martorul E. E. a fost audiat la cererea reclamantului nu a pârâtei iar depoziţia sa este în concordanţă cu înscrisurile depuse la dosar de pârâtă.

Nu poate fi reţinută nici recunoaşterea reprezentantul pârâtului privind inexistenţa unei Hotărâri a Adunării Generale a Acţionarilor privind reorganizarea şi restructurarea societăţii întrucât în dosar nu a fost exprimată o astfel de opinie.

Dimpotrivă a fost depusă la dosar Hotărârea nr. 12 din 2008 Adunarea Generală a Acţionarilor a (...) B. SERV E. K. prin care s-a aprobat modificarea organigramei şi statului de funcţii ale societăţi împreună cu Nota de fundamentare - filele 68 – 78 iar în şedinţa publică din 4 decembrie 2008, reprezentanta pârâtei a precizat „că nu este o altă hotărâre AGA decât Hotărârea nr. 12/2008 privind reorganizarea şi restructurarea societăţii” nu că nu există o astfel de hotărâre .

Capătul de cerere privind plata daunelor morale este accesoriu şi urmează soarta cererii principale, astfel că prin respingerea pretenţiilor formulate şi menţinerea măsurilor dispuse ca legale, plata unor astfel de daune este lipsită de temei.

În consecinţă, reţinând ca neîntemeiate criticile formulate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat, urmând a menţine ca temeinică şi legală sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. O. împotriva sentinţei civile nr.304/LM/29.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosar nr(...) .

Obligă recurentul L. O. să plătească intimatei (...) B. Serv E. K. SA P suma de 120 lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 12.10. 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red.SM

Tehnored.TM/2 EX

Jud,F. N. M.

H. A..