Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Dosar nr. 2444,(...)

D E C I Z I A nr.1769

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009

Preşedinte - (...) (...) (...)

Judecători - (...) (...) - (...) E.

Grefier - N. J.

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de contestatoarea T. J., domiciliată în B, şoseaua H., nr.119, Bl.11, .7, .2, .228, sector 4 împotriva sentinţei civile nr.1305 din data de 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, în contradictoriu cu intimata SC M. România SA, cu sediul în B,str. (...) (...), nr.6, sector 1.

Contestaţiei în anulare scutită de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatoarea T. J. personal, lipsind intimata în contestaţie SC M. Romania SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care,

Se învederează instanţei că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură, sub nr.14642 din data de 3 septembrie 2009, note scrise formulate de contestatoarea T. J..

Contestatoarea T. J., personal arată că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită cuvântul în fond.

Curtea ia act de declaraţia contestatoarei, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Contestatoarea T. J., personal, solicită admiterea contestaţiei şi trimiterea dosarului spre rejudecare.

Arată că nu s-a avut în vedere de către instanţa de fond domiciliul său, nefiind consemnata adresa sa din P.

Mai arată că a depus contestaţie împotriva procesului verbal prin care i s-a înmânat un exemplar al actului adiţional la contractul de muncă, nr.5882 din data de 13.12.2002.

C U R T E A

Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată sub nr.2444,(...) pe rolul acestei instanţe, contestatoarea T. J. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr.1305 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, în contradictoriu cu intimata SC M. România SRL.

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i sub nr. 25756/03LM/2007, reclamanta T. J. a chemat în judecată pe pârâta SC M. România SRL, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 13.07.2007, cu ocazia predării/primirii unui exemplar original al actului adiţional la contractul individual de muncă.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a luat cunoştinţă şi a semnat actul adiţional nr.5882/13.12.2002 la contractul individual de muncă şi că, ulterior, au fost întocmite şi alte acte adiţionale, precizând că în prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul staţiei de distribuţie carburanţi, în postul de vânzător.

A mai susţinut reclamanta, că actul adiţional încheiat la data de 15.03.2007 pentru participarea sa la cursurile H. nu poate avea nr.5882 şi datat 13.12.2002 şi nici să fie înregistrat la ITM B, considerând aceasta ca fiind un abuz al angajatorului.

Pârâta SC M. Romania SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, arătând că reclamanta domiciliază în comuna E., judeţul P şi nu în Municipiul B, aşa cum susţine în acţiune, motiv pentru care competenţa teritorială nu aparţine instanţei investite, ci, unei alte instanţe.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, aceasta solicitând prin acţiune, anularea procesului verbal de predare-primire a actului adiţional la contractul de muncă, ceea ce nu poate reprezenta decât un simplu act de tradiţiune a unui înscris, care semnifică intenţia părţilor de a consemna actul predării şi, respectiv, primirii unui înscris.

S-a arătat de către pârâtă, că actul adiţional la contractul de muncă încheiat pentru participarea reclamantei la cursurile H. a fost semnat de către reclamantă şi nu a fost contestat de către aceasta, astfel încât cererea acesteia de anulare a procesului verbal de predare-primire este lipsită de interes.

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i, prin sentinţa civilă nr.747/04.02.2008 a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i P r a h o v a.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin actele depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada faptului că domiciliază în Mun.B, viza sa de reşedinţă expirând la data de 03.10.2003, iar declaraţia notarială a acesteia dată pe propria răspundere, nu poate fi avută în vedere pentru a face dovada reşedinţei acesteia în B, atâta timp cât în cartea de identitate a acesteia se menţionează ca domiciliul său este în comuna E., sat S., nr.201, judeţul P .

Cauza a fost înregistrată la T r i b u n a l u l P r a h o v a sub nr(...).

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr.777 din 30 martie 2009 T r i b u n a l u l P r a h o v a a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantei înregistrat la ITM B sub nr.5882/13.12.2002 încheiat intre angajatorul SC M. România şi salariata T. J., părţile au convenit ca salariata să frecventeze cursul de „Operatori umplere recipiente H.” ce se va desfăşura în luna martie 2007, angajatorul suportând toate cheltuielile cu privire la acest curs, cu obligaţia angajatului să frecventeze cursul în conformitate cu orarul acestuia.

Acest act adiţional semnat de către reclamantă i-a fost predat acesteia la data de 13.07.2007 conform procesului-verbal încheiat la acea dată şi semnat de către N. B. din partea pârâtei, în calitate de predător şi de către reclamantă în calitate de primitor .

A apreciat instanţa de fond, că susţinerile reclamantei că în mod abuziv actul adiţional la contractul individual de muncă a fost înregistrat sub nr.5882/13.12.2002 la ITM B, sunt nefondate de vreme ce acesta se referă la contractul individual de muncă încheiat între reclamantă şi pârâtă, care are acelaşi număr de înregistrare la ITM B şi în care sunt cuprinse la rubrica „alte clauze” şi obligaţia angajatului în raport de natura funcţiilor sale de a beneficia de o formare profesională specifică şi de a rămâne în cadrul societăţii pe perioada de amortizare a cheltuielilor ocazionate cu formarea sa profesională.

S-a mai reţinut de instanţa de fond, că din punct de vedere legal, actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantei prin care s-a prevăzut obligaţia ca aceasta să frecventeze cursuri de operatori umplere recipiente H., este în afară de orice critică, acesta încadrându-se în dispoziţiile art.188-197 din Codul muncii, privind formarea profesională a salariaţilor.

În acest context procesul-verbal de predare-primire încheiat la 13.07.2007, semnat de către părţi, prin care reclamantei i-a fost înmânat un exemplar din actul adiţional, este un simplu act de tradiţiune a unui înscris care nu cauzează niciun prejudiciu reclamantei, motiv pentru care tribunalul a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta T. J., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .

A precizat recurenta, sub un prim aspect că T r i b u n a l u l P r a h o v a nu era competent teritorial să soluţioneze cauza, în raport de împrejurările concrete deduse judecăţii , iar sub un alt aspect, văzând fondul cauzei, recurenta a considerat că în mod greşit prima instanţă a stabilit că procesul-verbal de predare primire a unui exemplar din actul adiţional nu i-a cauzat niciun prejudiciu întrucât reprezintă un act de tradiţiune între părţi .

Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de A p e l B u c u r e ş t i.

Prin decizia civilă nr.1305 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, s-a respins ca nefondat recursul reclamantei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de control judiciar a reţinut în ceea ce priveşte critica vizând greşita soluţionare a cauzei din punctul de vedere al excepţiei necompetenţei teritoriale a T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, că este neîntemeiată şi nu poate fi reţinută.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.747/4.02.2008 T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârâta SC M. România SRL şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i P r a h o v a.

Această sentinţă a rămas irevocabilă prin decizi nr.3417/R/18.09.2008 a Curţii de A p e l B u c u r e ş t i prin respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamanta T. J..

Întrucât această problemă a fost tranşată irevocabil de o altă instanţă de judecată, nu poate face obiectul criticilor aduse în recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 777/30.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a.

În ceea ce priveşte criticile aduse pe fondul cauzei, instanţa de control judiciar a constatat, de asemenea, că nu pot fi reţinute întrucât prima instanţă a stabilit în mod corect, în raport de toate probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi de toate apărările invocate, că prezenta cauză se circumscrie dispoziţiilor legale care reglementează formarea profesională a salariaţilor astfel încât actul adiţional la contractul individual de muncă a fost încheiat în condiţii de legalitate iar procesul verbal de predare-primire a acestuia reprezintă, într-adevăr, un act de tradiţiune a unui înscris care nu produce nici-un prejudiciu .

Pentru aceste considerente, instanţa de control judiciar a constatat că în mod legal şi temeinic prima instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, astfel că a respins ca nefondat recursul.

Cu privire la decizia nr.1305/11.06.2009 a Curţii de A P E L P L O I E Ş T I, contestatoarea T. J. a formulat contestaţie în anulare, invocând în acest sens disp.art.317 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv art.319 alin.1 Cod procedură civilă coroborate cu disp.art.20 Cod procedură civilă.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a reţinut că adresa sa este B,(...), .11, .7, .2, .228, sector 4, astfel încât recursul a fost soluţionat cu nerespectarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Referitor la fondul cauzei, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a reţinut în mod greşit situaţia de fapt, neţinând cont de actele dosarului.

Pentru aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate anterior, s-a solicitat admiterea contestaţiei în anulare.

Curtea examinând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate precum şi în conformitate cu dispoziţiile legale care au incidenţă în cauză, constată că prezenta contestaţie e nefondată potrivit următoarelor considerente:

În ceea ce priveşte critica vizând soluţionarea cauzei cu încălcarea dispoziţiilor privind normele de competenţă de ordine publică, respectiv competenţa teritorială, Curtea reţine, pe de o parte, că această problemă a fost tranşată definitiv prin decizia nr.3417/R/18.09.2008 pronunţată de Curtea de A p e l B u c u r e ş t i, prin care a fost respins recursul contestatoarei împotriva sentinţei civile nr.747/4.02.2008 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i, prin care a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i P r a h o v a.

Pe de altă parte, aceste aspecte au fost reiterate şi cu ocazia dezbaterii recursului exercitat împotriva sentinţei civile nr.777/30.03.2009 a T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, recurs care a fost respins prin decizia nr.1305/11.06.2009 a Curţii de A P E L P L O I E Ş T I, care a reţinut că problema competenţei teritoriale a fost clarificată irevocabil de o altă instanţă de judecată.

Astfel, Curtea reţine că, odată ce aspectele legate de competenţa teritorială au fost soluţionate prin hotărâre irevocabilă, intrată fiind în puterea lucrului judecat, nu pot fi reiterate pe calea contestaţiei în anulare care este o cale de atac de retractare.

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei privind reţinerea greşită a situaţiei de fapt de către instanţa de recurs, Curtea constată că pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi îndreptate greşeli de judecată sau de apreciere a probelor aşa cum solicită contestatoarea, ci, această cale de atac de retractare se poate exercita numai în anumite condiţii, prevăzute strict de lege, respectiv art.317 şi art.318 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente aceste texte de lege.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu pot fi reţinute situaţii care să se circumscrie textelor de lege incidente în această materie, sens în care, urmează să respingă contestaţia în anulare ca nefondată conform disp.art.317 şi urm.Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea T. J., domiciliată în B,(...), .11, .7, .2, .228, sector 4, împotriva deciziei civile nr.1305 din 11 iunie 2009 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I, în contradictoriu cu intimata SC M. România SA, cu sediul în B,(...), sector 1.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 8 octombrie 2009.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier,

N. J.

Red.I.C.T.

Tehnored.A.Ţ.

4 ex./30.10.2009

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3120/2006