Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 9712

Şedinţa publică de la 10 O. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

x.x.x.x

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta (...) G. J.-F., împotriva sentinţei civile nr.3464/16.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul T. J. E., având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat M.P. pentru recurenta reclamantă (...) G. J.-F. şi intimatul pârât T. J. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat se acordă cuvântul părţilor asupra recursului de faţă.

Avocat M.P. pentru recurenta reclamantă (...) G. J.-F., pune concluzii de admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar, casarea cu reţinere, iar pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Intimatul pârât T. J. E., solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la data de 14.02.2008, reclamant (...) G. J.-F. C a chemat în judecată pe pârâtul T. J. E., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să-l oblige pe pârât la plata sumei de 7000 RON reprezentând contravaloarea reparaţiilor autoturismului marca N., cu numărul de înmatriculare DJ 35 N..

S-a menţionat de către reclamantă că pârâtul a fost angajat al societăţii reclamante conform contractului de muncă nr. (...) în funcţia de şofer auto.

În data de 16.11.2007, pârâtul a accidentat din culpa sa autoturismul DJ 35 – N., aspect confirmat şi de procesul-verbal seria (...) nr. (...).

Urmare a acestui accident, pârâta s-a obligat să dezdăuneze societatea reclamantă cu suma de 7000 RON conform actului nr. 23/26.11.2007.

Reclamanta a mai susţinut că începând cu data de 03.01.2008 , pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciu, fapt care a determinat desfacerea contractului de muncă. Reclamanta a anexat la cererea de chemare în judecată copiile : contractului de muncă, procesului-verbal seria (...) nr. (...), decizia nr. 1, procesul-verbal de predare –primire a autoturismului (...) MB 49 202 , angajamentul de plată din 26.11.2007.

Pârâtul T. J. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că a plătit contravaloarea reparaţiilor autoturismului (...), aspect dovedit cu facturile şi chitanţele în care este menţionat numele său.

La termenul din data de 25 martie 2008, reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând 1200 euro, reprezentând contravaloarea celor 12 zile în care autoturismul nu a fost folosit şi 10.000 RON pagubă produsă prin părăsirea locului de muncă din proprie iniţiativă cu penalitate de 0,5%.

În motivarea completării acţiunii reclamanta a susţinut că pârâtul s-a obligat prin contractul individual de muncă să lucreze cel puţin 2 ani ( pct. 2 lit. f), în caz contrar urmând să plătească daune de 10.000 RON.

Totodată, prin contractul individual de muncă pârâtul s-a obligat să plătească o penalitate de 0,5% în cazul în care activitatea sa încetează din motive imputabile .

Reclamanta a susţinut că desfacerea contractului de muncă s-a produs din cauza pârâtului, care s-a prezentat la serviciu ulterior producerii accidentului .

La completarea acţiunii, reclamanta a depus copia actului adiţional la contract individual de muncă şi a devizului întocmit de (...). N. SRL .

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii aşa cum a fost completată .

În motivarea întâmpinării, pârâtul a susţinut că autoturismul accidentat s-a produs din cauza unor defecţiuni la sistemul de frânare.

De asemenea, acesta a relatat că ulterior producerii accidentului a continuat să lucreze la societatea pârâtă întrucât a fost obligat să lucreze 24 de ore din 24 , nu 8 ore / zi cum era prevăzut în contractul individual de muncă.

T r i b u n a l u l D o l j, prin sentinţa civilă nr. 3464 din 16.05.2008, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta (...) G. J.-F. C în contradictoriu cu pârâtul T. J. E..

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Din contractul individual de muncă a rezultat că pârâtul a fost angajatul societăţii reclamante în perioada 16.11.2007 – 31.01.2008 îndeplinind funcţia de şofer, contractul fiind încheiat pe perioadă nedeterminată.

La data de 16.11.2007, pârâtul a accidentat autoturismul (...) (proces-verbal de contravenţie (...) – fila 7 ), obligându-se prin angajamentul de plată din data de 26.11.2007 ( fila 10) să plătească suma de 7000 RON reprezentând contravaloarea reparaţiilor .

Potrivit art. 270 alin. 1 din Codul muncii „ salariaţii răspund patrimonial , în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor .’’

Din facturile fiscale ( fila 14 – 16 ) şi bonurile fiscale seria N nr. 0002 , seria N nr. 0008 a rezultat că reparaţiile autoturismului au fost plătite de pârât pe facturile fiscale figurând numele pârâtului T. E. , suma plătită de pârât conform facturilor fiscale a fost de : 4259,68 – factura fiscală seria A 02270, 152,51 – factura fiscală seria A 02275 , 183,09 – factura fiscală seria A 02271 .

Prin urmare, contravaloarea reparaţiilor a fost plătită de către pârât, astfel că cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata acestora este nefondată.

Referitor la petitele privind obligarea pârâtului la plata sumei de 100 Euro pe zi la care s-a obligat pârâtul prin actul adiţional, instanţa a constatat că petitul este nefondat .

Din conţinutul actului adiţional la contractul individual de muncă nr. 1/16.11.2007 al pârâtului a rezultat că acesta s-a obligat să suporte contravaloarea zilelor de nefolosire a mijlocului auto accidentat , în valoare de „ 100 euro pe zi .’’

O asemenea menţiune reprezentând o evaluare a despăgubirilor nu poate fi calificată ca o clauză penală.

Potrivit art. 1066 Cod civil, clauza penală constă în obligaţia debitorului de a presta creditorului în caz de neexecutare a obligaţiei o sumă de bani sau o altă valoare patrimonială .

Fiind o convenţie accesorie, prin care se determină întinderea prejudiciului suferit de creditor, clauza penală este o convenţie anterioară producerii prejudiciului.

Revenind la speţa de faţă, instanţa a reţinut că pârâtul a fost angajat la data de 16.11.2007 ( filele 4- 6 cu contract individual de muncă ), în ziua respectivă producându-se accidentul de circulaţie .

Dar , din menţiunile actului adiţional la ,, contractul individual de muncă nr. 1/16.11.2007 ’’ nu rezultă că acest ultim act ar fi fost încheiat anterior producerii accidentului .

Prin urmare, menţiunea cuprinsă la pct. 2 lit. m din actul adiţional la contractul individual de muncă nu poate fi considerată o clauză penală prin care părţile să fi prevăzut potrivit art. 1066 din Codul Civil cuantumul prejudiciului.

În privinţa capetelor de cerere având ca obiect obligarea pârâtului T. E. la plata a 10.000 RON, de penalităţi de 0,5% zi pentru că nu a respectat obligaţia de a lucra în societate timp de 2 ani , instanţa a constatat că acţiunea societăţii reclamante este neîntemeiată

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă, contractul individual de muncă a fost completat avându-se în vedere două ipoteze : în prima ipoteză , salariatul se obligă să lucreze în firmă o perioadă de cel puţin 2 ani, în caz contrar urmând să suporte daune în valoare de 10.000 RON.

În a doua ipoteză, dacă activitatea salariatului încetează din motive imputabile acestuia, salariatul urmând să suporte aceeaşi sancţiune ( 10.000 RON ), sub sancţiunea plăţii de penalităţi de întârziere de 0,5% de la încetarea activităţii pârâtului la plata efectivă .

Prin concluziile scrise depuse de societatea reclamantă s-a susţinut că s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 RON deoarece pârâtul a părăsit locul de muncă producând pagube prin perturbarea activităţii .

A rezultat că acest capăt de cerere are în vedere dispoziţia cuprinsă în actul adiţional la contract individual de muncă pct. 2 lit. f teza 1 , prima ipoteză reţinută de instanţă .

Dar, unul din principiile fundamentale care guvernează dreptul la muncă, consacrat de altfel şi în art. 3 din Codul muncii statuează libertatea muncii, fiecare persoană fiind liberă să-şi aleagă locul de muncă, profesie fără a putea fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc sau profesie .

Sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii, potrivit art. 3 pct. 4, atrage nulitatea absolută.

Aşadar, această dispoziţie din contract individual de muncă este „ nulă de drept ‚’’ cererea de obligare la plata daunelor în valoare de 10.000 RON fiind lipsită de temei legal .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta (...) G. J. -F., considerând-o nelegală şi netemeinică.

Precizează astfel că, potrivit angajamentului de plată nr. 23 din 26.11.2007, fostul angajat s-a obligat să plătească c/valoarea reparaţiilor autoturismului (...), proprietatea firmei, pe care l-a accidentat din vina sa exclusivă.

Banii pentru repararea maşinii, în sumă de 7000 RON, i-au fost daţi acestuia de către administratorul firmei, cu titlu de împrumut, însă toate actele de reparaţii ale maşinii au fost încheiate pe numele acestuia din urmă.

Dacă situaţia ar fi fost cea reţinută de către instanţa de fond, în sensul că intimatul a plătit cu banii lui reparaţiile maşinii, nu ar mai fi avut sens angajamentul de plată prin care acesta se obliga ca lunar să-i restituie suma împrumutată, reprezentând c/valoarea reparaţiilor şi se poate observa în acest sens că angajamentul este încheiat la 26.11.2007, iar devizul de reparaţii la 28.11.2007, acesta neavând timpul necesar să facă rost de această sumă.

Instanţa de fond a reţinut că accidentul s-a produs din vina sistemului de frâne al autoturismului, or, din devizul de reparaţii nu rezultă acest lucru.

Cu privire la daunele pentru nefolosirea autoturismului timp de 12 zile egală cu 100 EURO/zi, instanţa de fond ameţeşte noţiunea de clauză penală şi îşi motivează soluţia pe acest capăt de cerere, pe art. 1066 Cod civil şi următ.

Prin nefolosirea autoturismului a fost obligat să folosească altă maşină, fiindu-i produs un prejudiciu de 100 EURO/zi, stipulat în contractul de muncă semnat de salariat.

În legătură cu al treilea capăt de cerere, referitor la obligaţia angajatului de a plăti suma de 1000 RON dacă părăseşte firma în 2 ani de la angajare, instanţa de fond motivează că omul are libertatea să-şi aleagă locul de muncă, ca şi când cineva l-ar fi obligat pe intimat să semneze contractul de muncă cu clauzele respective.

Cea mai elocventă probă a vinovăţiei intimatului este aceea că, după accident, nu a mai venit la serviciu şi i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă.

Intimatul T. J. E. formulează întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoz. art. 270 Codul muncii, invocate de reclamantă în acţiune, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

În temeiul acestor dispoziţii, se putea angaja răspunderea patrimonială a pârâtului în condiţiile în care nu ar fi făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar că a achitat c/valoarea reparaţiilor autoturismului proprietatea reclamantei.

Întrucât pârâtul a făcut această dovadă , în mod corect prima instanţă a considerat că nu se mai impune a se angaja răspunderea patrimonială a acestuia, angajamentul de plată încheiat fiind irelevant , în condiţiile în care c/valoarea reparaţiilor a fost achitată de către intimat ulterior încheierii acestuia.

În mod corect prima instanţă a soluţionat şi celelalte două capete de cerere.

Astfel, clauza privind obligaţia salariatului de a lucra în firmă pe o perioadă de cel puţin 2 ani, în caz contrar, aplicarea unei sancţiuni pecuniare, este o clauză nulă deoarece ar echivala cu o îngrădire a dreptului la muncă al intimatului şi ar fi încălcat dreptul acestuia de a demisiona cu consecinţa încetării contractului individual de muncă (art. 3 alin.3, art. 79 Codul muncii).

Clauza menţionată în actul adiţional la contractul individual de muncă, referitoare la obligaţia intimatului de a suporta contravaloarea zilelor de nefolosire a mijlocului auto în caz de accident ,în valoare de 100 euro/zi, este de asemenea nulă şi nu produce efecte juridice.

În contractul de muncă pot fi stipulate anumite clauze ,însă acestea au în vedere modul de derulare a raportului de muncă,executarea obligaţiilor de serviciu asumate de angajat prin contractul de muncă.

Contractul de muncă este o convenţie a părţilor, însă nu trebuie să conţină clauze, care să conţină prevederi contrare potrivit art.11 Codul muncii.

Susţinerea recurentei privind provenienţa sumei de bani cu care intimatul a achitat contravaloarea reparaţiilor autoturismului,excede prezentului cadru procesual,putând face obiectul unei acţiuni separate pe calea dreptului comun.

Sunt argumentele pentru care Curtea, în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanta (...) G. J.-F., împotriva sentinţei civile nr.3464/16.05.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul T. J. E..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 O. 2008.

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

Grefier,

(...) (...)

Red. jud. M. (...)

Tehn. E.O.

2 ex./15 .12.2008

J.F. G. T.

C. N.