Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B A C Ă U

SECŢIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1233

Şedinţa publică de la 21 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) B.

Grefier B. B.

**************************

La ordine a venit spre soluţionare recursul promovat de pârâta SC B. ROMÂNEASCĂ - B. E. INSURANCE H. S.A. SUCURSALA B, împotriva sentinţei civile nr. 386 din 6 martie 2009,pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-au prezentat av. G. D. pentru recurentă şi intimata P. N. asistată de av. N. E..

Părţile au avut TC. S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Av.D. depune la dosar adresa 202/2913/27.08.2009 a D. –Direcţia Regională de Poştă B faţă de care solicită respingerea excepţiei tardivităţii recursului.

Av. E. arată că din punctul de vedere a modalităţii de redactare a adresei depuse de reclamantă, conform căreia CNP colectează corespondenţa o singură dată pe zi, aceasta este nelegală şi făcută pro-causa.

Av. D. pentru recurentă precizează că Poşta Română explică clar faptul că corespondenţa a fost ridicată pe data de 19 dar prelucrarea plicurilor s-a făcut pe data de 20.

Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului şi să se constate că hotărârea de fond este netemeinică şi nelegală.

S-a constatat că actul adiţional este anulabil pentru că sistemul de salarizare al intimatei s-a schimbat fără acordul acesteia, lucru care este total eronat.

Astfel, societatea are 41 de sucursale cu peste 500 de inspectori de asigurări care beneficiază de sistemul nou de salarizare, sistem care a fost aplicat şi intimatei prin actul adiţional.

Societatea mamă a trecut la acest nou sistem de salarizare fapt ce se poate dace în baza contractului colectiv de muncă.

Intimata a semnat şi contractul individual de muncă fără obiecţiuni, acesta fiind şi momentul în care i s-a adus la cunoştinţă că sistemul de salarizare poate suferi modificări în fiecare an.

Până în 2008 inspectorii de asigurări încasau procente din asigurări , iar în prezent pe baza acestor procente li se asigură un salariu brut de 1000 lei. Astfel dacă nu are asigurări făcute, recurenta asigură intimatei un salariu de 1000 lei.

Solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii introductive ca nefondată.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Av. E. N. solicită în principal respingerea recursului ca tardiv formulat. Adresa depusă astăzi de recurentă nu acoperă excepţia tardivităţii recursului, mai ales că modalitatea în care a fost depus la poştă plicul nu este dovedită.

În al doilea rând , pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat motivat de aceea că apreciază că instanţa de fond a apreciat corect că prin actul adiţional s-au adus atingeri salarizării intimatei, iar acest lucru reprezintă o modificare unilaterală a contractului individual de muncă. Intimata a refuzat semnarea actului adiţional şi a solicitat conciliere.

Instanţa de fond nu a modificat sistemul de salarizare al intimatei, ci doar a dispus înlăturarea circularei prin care unilateral recurenta a modificat salariul intimatei. Sistemul este în defavoarea intimatei, căci s-a operat o modificare a sistemului de salarizare în mod unilateral.

Cu cheltuieli de judecată.

Av.G. D. în replică, arată că în adresa depusă la dosar se specifică clar programul de colectare a trimiterilor. Pe fond nu este vorba de o modificare unilaterală a contractului individual de muncă de vreme ce prin acesta se precizează că sistemul de salarizare a intimatei se modifică anual.

Av.E. în replică precizează că în cazul în care se depunea un program al factorului poştal sau o listă a trimiterilor, era o cu totul altă problemă.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunţare.

C U R T E A

- deliberând –

Asupra recursului civil de faţă, constată că :

Prin sentinţa civilă nr. 386 din 06.03.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...) a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta P. N. în contradictoriu cu pârâta S.C. Asigurarea Românească – B. SA Sucursala B, s-a constatat nul actul adiţional din 06.02.2008 la contractul individual de muncă încheiat la 02.03.2006 între părţi, şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a fost obligată societatea pârâtă să-i plătească reclamantei diferenţa dintre drepturile băneşti cuvenite conform contractului individual de muncă pentru lunile februarie, martie şi aprilie 2008 şi cele plătite în baza actului adiţional din 06.02.2008 pentru aceiaşi perioadă şi s-a respins cererea de acordare a concediului de odihnă.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată cu nr(...) la T r i b u n a l u l B a c ă u reclamanta P. N. a chemat în judecată în calitate de pârâtă S.C. „B.” S.A. , sucursala B pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea actului adiţional la contractul individual de muncă încheiat unilateral de angajator, obligarea pârâtei să-i acorde salariul potrivit contractului individual de muncă, să-i achite diferenţa dintre salariul prevăzut în contractul individual de muncă pe lunile februarie, martie , aprilie şi cel acordat efectiv, să-i acorde concediul de odihnă potrivit D. cu plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii se arată de către reclamantă că la data de 18.02.2008 i s-a trimis spre semnare actul adiţional la contractul individual de muncă prin care i s-a propus un salariu de 1000 lei faţă de 2700 lei.

Deşi a refuzat să semneze actul adiţional a primit salariul diminuat pe lunile martie şi februarie.

Conform prev. art.41 al.1 Codul muncii „ contractul individual de muncă poate fi modificat numai cu acordul părţilor. De asemenea , deşi a solicitat să fie convocată la negociere conform art.157 al.1 din Codul muncii si a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.

În susţinerea cererii depune copia actului adiţional la contractul individual de muncă şi solicită probele cu intarogatoriul pârâtei si martori.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii , arătând, in esenţă că salarizarea reclamantei s-a făcut conform contractului de muncă în funcţie de normele de încasări din primele de asigurare. Aceste norme de venituri sunt pe categorii de salariaţi si se modifica in fiecare an de către societatea mamă de la B prin circulare trimise in teritoriu.

Astfel, prin adresa 3200/02.03.2006 i s-a adus la cunoştinţă reclamantei că norma veniturilor va fi modificată, în sensul că va fi condiţionată de realizarea trimestrial a unei medii lunare a încasărilor facultative de minim 80.000 lei , precum şi de respectarea indicilor fizici, adică încheierea unui anumit nr. de poliţe de asigurare.

În anul 2008 prin circulara nr. V din 05.02.2008 s-a stabilit o nouă normă minimă de venit precum si alţi indici fizici. S-a decis ca salariaţii sa beneficieze de un salariu fix în cuantum de 1000 lei la care se adaugă comisioanele de încasări.

Se mai arată că prin contractul de munca reclamantei nu i s-a stabilit un salariu fix ,ci în cotă procentuală. Suma de 2700 lei reprezintă doar media salariilor realizate pe ultimele 6 luni până la data de 01.01.2008. Nu i s-a propus salariul de 1000 lei , ci doar i s-a garantat acest salariu începând cu februarie 2008.

În ceea ce priveşte concediul de odihnă, ,reclamantei i s-a respins cererea deoarece nu a respectat planificarea colectivă la nivelul reprezentanţei M. Conform acesteia, reclamanta avea dreptul la concediu de odihnă în perioada 15.04.2008-01.08.2008.

În apărare s-au depus la dosar următoarele înscrisuri în copii certificate de parte: contractul de muncă , adresa 3200/2006, adresa 2032/19.02.2007,circulara B. din 18.01.2007, , actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantei, circulara B. nr. V din 05.02.2008, tabelul nominal cu perioadele concediilor de odihnă ale salariaţilor, cererea de concediu 2611/03.03.2008, , cererea reclamantei din 11.03.2008, adresa nr.5065 /12.03.2008 a pârâtei şi fluturaşii de plata a salariului.

S-a dispus de către instanţă audierea martorului N. U. şi s-a luat interogatoriul pârâtei in conformitate cu art.222 al.1 Cod procedură civilă şi interogatoriul reclamantei.

Din ansamblul probelor administrate în cauză instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta este salariata unităţii pârâte în baza contractului individual de muncă încheiat la 02.03.2006 (fila 16 ).

În baza acestui contract reclamanta a fost angajată pe postul de inspector de asigurare . Potrivit cauzelor contractuale salarizarea reclamantei se va face pe bază de comisioane din primele de asigurare încasate. Pe baza câstigurilor lunare obţinute din comisioane , aplicate la primele de asigurare încasate se determină salariul bază de calcul, care se actualizează potrivit normelor emise de societate.

Rezultă deci, că, iniţial reclamanta primea un salariu lunar de baza stabilit in funcţie de cuantumul primelor de asigurare încasate, acesta variind de la o lună la alta, primind prin raportare la salariul de bază si 15% spor de fidelitate si tot raportat la salariul de bază o primă de concediu de 80%.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă din 06.02.2008, act nesemnat de reclamantă, s-au modificat condiţiile de salarizare ale reclamantei astfel: se stabileşte un salariu de bază minim lunar de 1000 de lei care este insă condiţionat de realizarea unei norme minime de 12.000 lei lunar , de o serie de indicatori fizici si de realizarea sarcinilor trimestriale de venituri din prime brute subscrise pentru asigurări facultative. Nerealizarea acestor condiţii obligatorii impuse de angajator atrage sancţionarea salariatului cu reducerea salariului de bază in modalitatea arătată în cuprinsul contractului.

Doar în situaţia în care depăşirilor normei salariatul beneficiază de comisioane pe categorii de asigurări.

Prin urmare susţinerea pârâtei potrivit cărora salariatei i se asigura lunar un salariu de baza de 1000 lei la care se adaugă comisioanele din încasări nu este reală, prin actul adiţional la contractul de muncă modificându-se unilateral în defavoarea salariatului contractul individual de muncă, lucru nepermis de dispoziţiile art.41 al.1 din Codul muncii.

De asemenea, unitatea angajatoare nu a invocat existenta vreunei situaţii care să justifice in temeiul art.41 al.2 din Codul muncii această modificare unilaterală a contractului.

Susţinerea pârâtei potrivit căreia anual prin circularele trimise sucursalelor de către B. B se stabilesc noi norme de venituri şi alti indicatori fizici nu influenţează cuantumul salariului decât sub aspectul creşterii sau reducerii plafoanelor minime sau a numărului de poliţe de asigurare avute in vedere la stabilirea acestuia conform contractului de muncă, neputându-se modifica pe această cale clauzele contractelor de muncă referitoare la modalitatea ( formula de calcul) de stabilire a salariului de bază.

De altfel din fluturaşii de salariu depuşi de reclamantă la dosar rezultă că in ceea ce o priveşte pe reclamanta actul adiţional încheiat unilateral de societate i-a fost aplicat , salariul acesteia fiind micşorat prin reţineri lunare pe perioada analizată martie-aprilie 2008, pentru neîndeplinirea normelor fixate de societate . Faţă de cele mai sus arătate şi având in vedere prevederile art.41al.1 şi art.57 al.1 din Codul muncii instanţa a admis în parte acţiunea şi a constatat nulitatea actului adiţional la contractul individual de muncă, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul obligării pârâtei să-i plătească reclamantei diferenţe dintre drepturile băneşti cuvenite conform contractului individual de muncă pe lunile februarie-aprilie 2008 si cele plătite conform actului adiţional.

Potrivit art.143 Codul muncii ,efectuarea concediului de odihnă, se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator iar în al.2 se arată că perioadele cuprinse in aceste programări nu pot fi mai mici de 3 luni, condiţii respectate de unitatea pârâtă care a stabilit prin programarea aflata la dosar la fila ,că reclamanta are posibilitatea să efectueze concediul de odihnă în intervalul 15.04.-01.08.2008.

Art. 144 din c o d u l m u n c i i instituie obligaţia ca salariatul să-şi efectueze concediul de odihna atunci când este programat si doar in cazurile expres prevăzute de lege sau din motive întemeiate se poate face excepţie de la această regulă.

Reclamanta a solicitat efectuarea concediului în perioada 03.03.-31.03.2008 conform cererii 261/03.03.2008 (fila 29), cerere nemotivată si pentru o perioadă aflată în afara programării privind concediul. Această cerere a fost reiterată la 11.03.2008 motivat de faptul că reclamanta are de reînnoit mai multe poliţe de asigurare, cerere care nu poate fi justificată prin prisma prevederilor art.144 din Codul muncii, acesta fiind o atribuţiune de serviciu.

Unitatea i-a respins doar cererea de efectuare a concediului de odihnă în afara perioadei programate , nu i-a refuzat efectuarea acestuia in general, lucru necontestat de altfel de reclamanta pe parcursul soluţionării cauzei, deşi aceasta arată generic in cererea de chemare în judecată că solicită că solicită efectuarea concediului de odihnă conform contractului individual de muncă.

Faţă de cele mai sus arătate acest capăt de cerere a fost respins.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să-i plătească reclamantei 500 lei onorariul avocat conform chitanţei depuse la dosar.

Impotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata S.C. Asigurarea Românească – B. S.A. B.

Recursul se găseşte a fi tardiv formulat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că hotărârea primei instanţe a fost comunicată intimatei la data de 08 mai 2009, sub semnătura serviciului de registratură ( fila 112 dosar fond) iar recursul a fost promovat la data de 20 mai 2009 – data plicului de la fila 8 dosar recurs.

Cum termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, calculat pe zile libere s-a împlinit la data de 19 mai 2009, Curtea constată că prezenta cerere s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 103 Cod pr.civilă, urmând a fi respinsă.

Adresa recurentei, depusă la judecată în legătură cu modul de apărare a trimiterilor poştale de către _ Compania Naţională Poşta Română S.A. nu este de natură a repune de drept în termenul de recurs, recurenta, întrucât comunicarea actelor de procedură prin poştă este reglementată prin lege specială ( art. 86 cod pr.civilă ), iar repunerea în termen operează în condiţiile art. 103 cod pr.civilă, condiţii neîndeplinite în speţă.

Faţă de faptul că prin încheierea din 17.06.2009 s-a dispus suspendarea executării sentinţei recurate până la soluţionarea cauzei, instanţa va restitui recurentei cauţiunea achitată în cuantum de 2006..

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul ca tardiv formulat.

Dispune restituirea către recurentă a cauţiunii în sumă de 200 lei achitată cu recipisa de consemnare CEC nr. (...)/1/16.06.2009.

Obligă recurenta să achite intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.10.2009.

Red.hot. Velescu A., E. O.A.

Red.d.r. J.G.

U..AA/4 ex.

10.11.2009