Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.180/R

Şedinţa publică din 09 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...)

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de pârâtul T. E. H., domiciliat în G,(...) bis, (...) 16 B, . 152, împotriva sentinţei civile nr.966/29.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i, în contradictoriu cu intimata – reclamantă (...) Ş. O. E. (...), cu sediul în G,(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru intimata – reclamantă (...) Ş. O. E. (...) avocat N. H. D. în baza împuternicirii avocaţiale depusă la fila 12 dosar, lipsă fiind recurentul – pârât T. E. H..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată fixat în recurs.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Apărătorul intimatei cu privire la critica recurentului în ceea ce priveşte nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în actul adiţional din contractul individual de muncă referitoare la obligativitatea desfăşurării activităţii în societate timp de 10 ani după absolvirea cursului de formare profesională, întrucât ar fi contrară dispoziţiilor imperative impuse de art. 2 din Protocolul la Convenţia pentru apărarea drepturilor li libertăţilor fundamentale ale omului, Curtea Constituţională prin deciziile pronunţate a statuat că această clauză nu încalcă drepturile cetăţenilor la libera circulaţie. Societatea şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contract privind formarea profesională. Salariatul urmează să răspundă potrivit disp. art. 270 din Codul muncii, art. 1073, 1075 şi 1088 Codul civil, societatea fiind îndreptăţită să solicite despăgubiri. Pentru motivele invocate şi în întâmpinare, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanţa nr.55/14.01.2009 privind plata onorariului pentru apărător.

CURTEA

Asupra recursului privind conflictul de muncă de faţă:

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l G a l a ţ i sub nr. 6103/121/31.08.2007 formulata de reclamanta (...) T. O. E. G (...) în contradictoriu cu pârâtul T. E. H. s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 1400 EURO contravaloare curs formare profesionala pentru ocupaţia de M. montator agregate.

In fapt reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariatul societăţii până la 17.05.2006, când i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul disp.art.61 litera a din Codul muncii pentru absente nemotivate.

Arata ca paratul a semnat la data de 10.04.2003 cu unitatea reclamanta un contract de formare profesionala cu nr.7820 accesoriu la contractul individual de munca care a avut ca obiect formarea profesionala a acestuia pentru ocupaţia de M. montator agregate.

Considera ca paratul a încălcat obligaţiile corelative din contractele de formare profesionala , obligaţie prevăzuta de art.2 din acord conform căreia era obligat de a desfăşura activitate in cadrul unitatii cel puţin 10 ani de la data absolvirii cursurilor.

Mai arata ca neexecutarea obligaţiilor menţionate anterior sunt in sarcina paratului care a absentat nemotivat de la serviciu sens in care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca.

A depus la dosar in susţinere o serie de acte si înscrisuri.(filele 5-26)

În drept a invocat disp. art.270 ,272, 281-291 din Legea nr.53/2003.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondata.

Prin Sentinţa Civilă nr. 966/2008 T r i b u n a l u l G a l a ţ i a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât către reclamantă la plata sumei de 1349,46 EUR plătibili în RON la cursul oficial BNR din data plăţii.

În motivare, instanţa a reţinut că pârâtul a fost salariatul societăţii până la 17.05.2006, când i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul disp.art.61 litera a din Codul muncii pentru absente nemotivate.(decizia nr.1.0.2.8864/17.05.2006)

La data de 10.04.2003 paratul a semnat cu unitatea reclamanta un contract de formare profesionala cu nr. 7820 accesoriu la contractul individual de munca care a avut ca obiect formarea profesionala a acestuia pentru ocupaţia de M. montator agregate.

Paratul a incalcat obligatiile corelative din contractele de formare profesionala, obligatie prevazuta de art.2 din acord conform careia era obligat de a desfăşura activitate in cadrul unitatii cel putin 10 ani de la data absolvirii cursurilor.

Neexecutarea obligaţiilor menţionate anterior sunt in sarcina paratului care a absentat nemotivat de la serviciu sens in care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Potrivit disp. art.271 al.1 din Codul muncii pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; vinovăţia (culpa) salariatului.

Mai mult, pentru a da naştere răspunderii, prejudiciul trebuie să întocmească cumulativ anumite trăsături: să fie real şi cert, să fie cauzat direct angajatorului, să fie material şi să nu fi fost reparat la data la care angajatorul solicită acoperirea pagubei.

În ce priveşte caracterul de certitudine al prejudiciului, aceasta implică determinarea întinderii lui, pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ţinut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimoniul angajatorului.

Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului, fiind necesar ca din actele de constatarea pagubei sau din alte probe să rezulte neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.

In speţa prejudiciul este real si cert si rezulta din calculele si referatele efectuate de reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul.

În motivare a arătat că inserarea în actul adiţional la contractul individual de muncă a clauzei care instituie obligaţia prestării muncii un anumit nr. de ani pentru o banală şcolarizare-calificare într-o meserie pe care o avea prin diploma de liceu este lovită de nulitate absolută.

Susţine că această clauză încalcă dispoziţiile imperative impuse de ordinea juridică internaţională, deoarece instituie obligativitatea stabilirii domiciliului şi încalcă dreptul cetăţenilor la liberă circulaţie.

Mai arată că aceasta este jurisprudenţa Curţii de A p e l B r a ş o v şi solicită să se constate că nu a fost încheiat un contract individual de muncă pe durata determinată de 10 ani, iar contractul său este încheiat pe durată nedeterminată.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i este legală şi temeinică.

Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conf. cu disp. art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Conform art. 969 – 970 Cod civil convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi trebuie executate cu bună-credinţă.

Prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr. 7820/10.04.2003, pârâtul s-a angajat să suporte cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită prin contract – 10 ani, în situaţia în care concedierea este determinată de conduita sa. Acest act adiţional a fost întocmit în temeiul art. 195 alin. 2 şi 3 din Codul muncii.

Prin Decizia nr. 271/2004 a Curţii Constituţionale se reţine că acest articol nu încalcă dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor, întrucât în condiţiile în care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională cu durată mai mare de 60 de zile, acesta poate avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă, dar cu respectarea unei obligaţii asumate printr-un act adiţional la contractul individual de muncă. Pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul adiţional, salariatul suportă consecinţele prevăzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare profesională.

Referitor la durata menţionată în contractul individual de muncă al recurentului, care a fost încheiat pe durată nedeterminată, acest aspect nu poate să înlăture obligaţia pe care şi-a asumat-o salariatul de a lucra în cadrul societăţii timp de 10 ani.

Faptul că practica Curţii de A p e l B r a ş o v este diferită nu este de natură a schimba soluţia instanţei, întrucât poziţia Curţii de A p e l G a l a ţ i a fost constantă în sensul că pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul adiţional, salariatul suportă consecinţele prevăzute în acel contract, iar practica judiciară nu este izvor de drept în sistemul românesc de drept.

În consecinţă, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanţa va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul T. E. H., domiciliat în G,(...) bis, (...) 16 B, . 152, împotriva sentinţei civile nr.966/29.08.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul (...).

Obligă recurentul către intimata (...) Ş. O. E. (...) G la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 09 Februarie 2009.

S.: N. O./27.02.2009

U.:DC/ 2 ex/02.03.2009

Fond:R. E./A.T.

Asistenţi judiciari:C-tin J./A.E.