Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA CIVILĂ, MINORI ŞI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 228/CM

Şedinţa publică din data de 11 mai 2009

Complet specializat privind cauza pentru

conflicte de muncă şi asigurări sociale

PREŞEDINTE – (...) (...)

JUDECĂTORI – (...) (...)

(...) (...)

Grefier – (...) (...)

S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă S.C. „B. D.” S.R.L. C, cu sediul în(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 124/28.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant T. B., domiciliat în C,(...), judeţul C, având ca obiect drepturi băneşti.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 5.05.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea în cauză la data de 7.05.2009 şi 11.05.2009, când a pronunţat următoarea hotărâre:

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Reclamantul T. B. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „B.” S.R.L. C, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să soluţioneze situaţia creată prin aplicarea actului adiţional nr. 56/1.06.2006 la contractul individual de muncă încheiat cu pârâta.

A precizat că menţiunile acestui act adiţional nu au fost respectate de societatea pârâtă, întrucât reţinerile salariale reglementate pe această cale au fost aplicate retroactiv, iar despre situaţia creată a sesizat şi Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă.

Prin precizările depuse la dosar, reclamantul a solicitat recalcularea salariului pe perioada iulie-septembrie 2006, arătând că în aplicarea art.1 alin 3 din actul adiţional la contractul individual de muncă s-a aplicat reducerea de 1,5% din totalul valorii facturate şi neîncasate, corespunzător unor facturi fiscale anterioare acestui act adiţional.

Instanţa a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile, pentru a se determina eventualele reţineri din salariul cuvenit reclamantului pentru lunile iulie şi august 2006.

Prin sentinţa civilă nr.792/13.04.2007 cererea reclamantului a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că raportul de expertiză efectuat în cauză nu se coroborează cu celelalalte probe, astfel încât nu poate fi avut în vedere la stabilirea corectă a situaţiei de fapt.

S-a stabilit că reclamantul nu a încasat facturi la termen în lunile iulie şi august 2006 şi a înregistrat sume datorate mai mari decât cele cuvenite, astfel încât pretenţiile sale nu sunt fondate.

Prin decizia civilă nr.432/CM/15.11.2007 pronunţată de Curtea de A P E L C O N S T A N Ţ A a fost casată hotărârea tribunalului, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a se dispune în acest sens s-a reţinut că instanţa de fond nu a procedat la stabilirea momentului de la care începea să se aplice actul adiţional la contractul de muncă şi nici nu a încuviinţat obiecţiunile formulate de către pârâtă la raportul de expertiză efectuat în cauză.

Procedând la rejudecarea cererii, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească valoarea primei E. prevăzute de actul adiţional la contractul individual de muncă, pentru lunile iulie-septembrie 2006, cu luarea în considerare a variantelor propuse de ambele părţi, respectiv cu includerea facturilor încasate şi neîncasate emise atât după data de 1.06.2006, cât şi anterior acestei date.

Prin sentinţa civilă nr. 124/28.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, s-a admis cererea formulată de reclamantul T. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. „B.” S.R.L. C şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 777,91 lei, reprezentând prime neîncasate.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele aspecte:

Reclamantul a fost angajat al societăţii pârâte în funcţia de agent de vânzări potrivit contractului individual de muncă nr. 925/16.02.2004.

Prin actul adiţional la contractul de muncă nr. 56/1.06.2006 s-a convenit pe lângă majorarea salariului tarifar al reclamantului şi acordarea unei prime brute lunare calculată astfel: comision de adăugat 1% din total valoare facturată şi încasată din contracte (termen maxim de plată 24 de zile) şi asiguratori (termen maxim de plată 40 de zile) şi comision de scăzut 1,5% din total valoare facturată şi neîncasată de la contracte (termen peste 30 de zile) şi asiguratori (termen peste 50 de zile). Totodată, pentru prima brută era stabilit un minim de 100 lei şi un maxim de 1.800 lei.

În aplicarea acestui act adiţional, în perioada iulie–septembrie 2006 societatea pârâtă a acordat reclamantului o primă lunară de 100 lei, stabilind totodată că valoarea comisionului de scăzut o depăşeşte pe cea a comisionului de adăugat.

Prin cererea de faţă reclamantul a contestat tocmai această modalitate de calcul a comisioanelor stabilite prin actul adiţional, susţinând că în realitate avea de primit o primă mai mare decât cea de 100 de lei ce i-a fost acordată, actul adiţional fiind în mod greşit aplicat de către fostul angajator.

În cuprinsul actului adiţional nu se face nicio referire la data emiterii facturilor în funcţie de care urma să se calculeze prima lunară, singurele termene menţionate fiind acelea în care trebuiau încasate sumele de bani din contracte sau de la asiguratori. De asemenea, se prevede în mod expres că efectele acestuia se produc cu începere de la data de 1.06.2006, ceea ce presupune că începând cu data respectivă se proceda la analiza activităţii realizate de către reclamant pentru a se stabili dacă acesta era îndreptăţit sau nu la adaosul salarial convenit pe această cale.

În lipsa unei clauze exprese în actul adiţional referitoare la modalitatea de calcul a celor două comisioane, urmează ca acest act să fie supus unei interpretări sistematice, dând prioritate voinţei reale comune a părţilor care l-au semnat.

Instanţa a apreciat că prin stabilirea datei de 1.06.2006 ca moment de la care actul începea să producă efecte, se aveau în vedere şi rezultatele activităţii reclamantului cu începere de la această dată.

Din examinarea situaţiilor contabile depuse la dosar de către pârâtă rezultă că pentru stabilirea comisionului de adăugat, aferent lunilor iulie–august 2006 societatea a avut în vedere numai facturile emise după data de 1.06.2006, în timp ce pentru comisioanele de scăzut a calculat şi valoarea facturilor emise anterior acestei date şi neîncasate în termen, rezultând în mod firesc o sumă mult mai mare.

Chiar şi în condiţiile în care valoarea comisioanelor era una negativă, reclamantului i-a fost totuşi acordată prima lunară de 100 lei, ceea ce presupune că pârâta s-a dezis până şi de propria variantă de interpretare a actului adiţional, adoptând o conduită mai mult decât îndoielnică în executarea obligaţiilor ce îi reveneau.

Instanţa a reţinut astfel, că la întocmirea actului adiţional la contractul individual de muncă al reclamantului părţile au avut în vedere facturile emise în cadrul contractelor încheiate de reclamant după data de 1.06.2006.

Prin urmare, la stabilirea eventualelor drepturi băneşti neîncasate de către reclamant în baza contractului individual de muncă încheiat cu pârâta şi a actului adiţional la acesta s-a ţinut seama de efectele acestui act adiţional raportate la valoarea facturilor emise după data de 1.06.2006.

Ţinând cont şi de concluziile raportului de expertiză, instanţa de fond a admis cererea reclamantului şi a obligat pârâta la plata către acesta a sumei de 777,91 lei reprezentând prime cuvenite potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă şi neîncasate în lunile iulie şi august 2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.C. „B. D.” C, care a formulat următoarele critici:

- instanţa de fond nu a luat în calcul a doua parte a raportului de expertiză în care se arată că societatea nu datorează nicio sumă cu titlu de prime.

- până la data aplicării Actului adiţional nr. 56/1.06.2006 era în vigoare Actul adiţional nr. 43/13.08.2004 conform căruia reclamantul a primit recompensele pentru facturile încasate până la data de 1.06.2006.

- prevederile art. 982 Cod civil trebuiau analizate în raport de condiţiile concrete, astfel că în situaţia în care reclamantul nu recupera creanţele foarte vechi, se aplicau comisioane negative.

- greşit s-a apreciat că acordarea unei prime minime înseamnă renunţarea la aplicarea Actului adiţional nr. 56/1.06.2006 şi o recunoaştere a meritelor reclamantului când de fapt, societatea a dorit să-l încurajeze dorind în continuare conlucrarea cu acesta.

- deşi instanţa consideră că sumele acordate reclamantului reprezintă prime, totuşi nu face nicio analiză a regimului pe care îl au aceste prime.

Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Prin întâmpinare, intimatul reclamant şi-a exprimat poziţia procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât instanţa de fond s-a pronunţat în raport de probele administrate în cauză şi respectiv actele adiţionale în baza cărora societatea trebuia să-i acorde primele la care s-a obligat.

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Reclamantul a solicitat recalcularea salariului pe perioada iulie–septembrie 2006, arătând că în aplicarea art. 1 alin. 3 din actul adiţional la contractul individual de muncă s-a aplicat reducerea de 1,5% din totalul valorii facturate şi neîncasate, corespunzător unor facturi fiscale anterioare actului adiţional nr. 56/1.06.2006.

Prin decizia civila nr. 432/2007, Curtea de A P E L C O N S T A N Ţ A a casat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea pentru instanţa de fond, de a stabili de la ce dată îşi produce efectele Actul adiţional nr. 56/1.06.2006 şi dacă acesta se aplică pentru facturile aflate deja în întârziere la data încheierii acestui act adiţional, mai ales că, erau prevăzute două termene diferite pentru valoare facturată şi neîncasată din contracte şi pentru asigurări.

Cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de fond a urmat îndrumările instanţei de control judiciar astfel cum prevede art. 315 Cod procedură civilă, şi a raportat dispoziţiile actului adiţional la facturile emise după data de 1.06.2006.

Aşadar, nu era necesar a se face o analiză a regimului în care se acordă primele sau o argumentare a condiţiilor în care salariatul putea beneficia de aceste prime din moment ce nu se punea problema dacă reclamantul este îndreptăţit sau nu la astfel de prime ci a momentului de la care trebuia să le primească în condiţiile actului adiţional semnat de ambele părţi.

Obligaţiile asumate de părţi prin acest act adiţional nu puteau fi avute în vedere pentru facturile emise anterior datei de 1.06.2006, deoarece părţile nu au înţeles să prevadă vreo clauză cu privire la aceste facturi.

În actul adiţional nr. 56/1.06.2006, se stabileşte pentru viitor, prima care va fi plătită angajatului şi nu se face referire la facturi mai vechi, fiind subînţeles faptul că aceste prime se aplică la facturi care urmează a se încheia şi nicidecum la cele încheiate anterior, a căror situaţie era cunoscută de angajator şi ar fi putut să fie menţionate cu ocazia încheierii acestui act adiţional.

În ce priveşte calculul sumelor datorate, instanţa a luat în calcul varianta nr. 2 din raportul de expertiză întocmit în cauză şi anume acea parte din raport care viza facturile emise după data de 01.06.2006.

Recurenta face trimitere la varianta nr. 1 din raportul de expertiză din care rezultă că aceasta nu datorează nicio sumă de bani, dar această variantă a luat în calcul toate facturile, inclusiv cele emise înainte de data de 01.06.2006.

Ori, aşa cum am arătat mai sus, potrivit noului act adiţional, reclamantul trebuia plătit conform convenţiei sale cu angajatorul, astfel că această convenţie se aplică atât la calculul comisioanelor de primit cât şi la cele de scăzut.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă S.C. „B. D.” S.R.L. C, cu sediul în(...), judeţul C, împotriva sentinţei civile nr. 124/28.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l C o n s t a n ţ a, în dosarul civil nr(...), în contradictoriu cu intimatul reclamant T. B., domiciliat în C,(...), judeţul C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 mai 2009.

Jud.fond. A. D./ C. E.

Red.dec. Jud. M. E.

2 ex./ 4.06.2009.