Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(8236/2008)

DECIZIA CIVILĂ NR. 1486/R

Şedinţa publică de la10.03.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...)

JUDECĂTOR (...) O. (...)

GREFIER D. F. E.

Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurentul-reclamant N. S. B. E. împotriva sentinţei civile nr.5587/10.09.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.6246/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI LOCUINŢELOR.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri formulate, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecarea cauzei să se desfăşoare şi în lipsă, Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Asupra recursului civil de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5587/10.09.2008 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată de reclamantul S. B. E. N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

În considerente a reţinut că potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr.516/15.10.2004, reclamantul a fost angajat de Ministerul Integrării Europene în funcţia de consilier de integrare cu un salariu de 1224 lei şi un spor de vechime al cărui procent nu este precizat.

Drepturile salariale au fost negociate de către părţi şi potrivit clauzelor din contractul individual de muncă ce are putere de lege între părţile contractante potrivit art.969 C. civ., reclamantul a beneficiat de un salariu de 1224 lei.

Potrivit art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

Printre elementele contractului individual de muncă ce pot fi modificate în baza alin.3 din art.41 din Codul muncii, este prevăzut şi cel al drepturilor salariale.

În conformitate cu prevederile art.41 din Codul muncii, între părţi s-a încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă la data de 01.03.2005, prin care au negociat drepturile salariale ale reclamantului la suma de 1603,10 lei.

Din conţinutul actului adiţional la contractul individual de muncă nu rezultă că părţile ar fi negociat şi sporul de 10% solicitat.

Reclamantul a făcut dovada cu actul de la fila 8 din dosar că în data de 31.05.2006 i s-a eliberat diploma de master cu numărul 245 în specializarea drept comunitar.

Acesta, începând cu data de 08.01.2007, îşi desfăşoară activitatea la Consiliul Superior al Magistraturii în baza contractului individual de muncă nr.63 în funcţia de consilier pentru afaceri europene, beneficiind de un salariu de bază de 1198 lei, un spor de vechime de 5% şi un spor pentru condiţii deosebite de 15%.

De asemenea, beneficiază de o majorare cu 20% a salariului de bază şi 10% pentru specializări postuniversitare.

Rezultă că din data de 01.01.2007, reclamantul a beneficiat de sporul de 10% solicitat prin acţiune pentru perioada iulie 2005 - decembrie 2007.

S-a constatat că pentru perioada 01.01.2007 - decembrie 2007, reclamantul a primit dreptul solicitat în baza clauzelor din contractul individual de muncă din 08.01.2007. Prin cererea depusă la data de 23.10.2008, reclamantul şi-a restrâns obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că solicită drepturile neacordate în perioada iulie 2005 - decembrie 2006, calculate în baza prevederilor HG nr.4/2004, a actelor depuse la dosar respectiv copii de pe contractele de muncă

Pentru perioada iulie 2005-decembrie 2006 s-au reţinut următoarele:

Simpla absolvire a cursurilor postuniversitare nu determină automat acordarea sporului de 10%, ci drepturile salariate pot fi modificate în condiţiile art.41 din Codul muncii.

Acţiunea reclamantului este întemeiată şi pe clauzele din contractul individual de muncă şi actul adiţional la contractul individual de muncă din anul 2004.

Angajatorul reclamantului potrivit, cuprinsului contractului individual de muncă şi al actului adiţional la contractul individual de muncă, este Ministerul Integrării Europene, şi nu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, al cărui patrimoniu s-a constituit prin preluarea patrimoniului Ministerului Integrării Europene şi a unei părţi din patrimoniul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în baza HG nr.361/18.04.2007.

Drepturile solicitate de către reclamant sunt anterioare HG nr.361/2007. Din cuprinsul clauzelor contractului individual de muncă şi al actului adiţional nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat pe perioada dedusă judecăţii de sporul solicitat.

În situaţia în care reclamantul, după absolvirea studiilor postuniversitare, înţelegea să beneficieze de sporul de 10%, avea posibilitatea să solicite angajatorului Ministerul Integrării Europene includerea în drepturile salariale şi, dacă i se acorda n clauzele unui act adiţional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. 4 din Codul muncii.

Art. 2 din H G nr. 4/2004 prevede că majorarea cu până la 50% a salarului de bază pentru consilierii pentru afaceri europene se poate face în condiţiile stabilite de OUG 19/2000 aprobată prin Legea 272/2003 în funcţie de criteriile şi în cotele procentuale stabilite, în anexa 2 sunt nominalizate criteriile şi cotele procentuale potrivit cărora reclamantul trebuia să aibă experienţă în specializare de minim 2 ani, pentru a beneficia de sporul de 10%. Această condiţie nu este îndeplinită de către reclamant, ce a fost angajat în 15.10.2004 la Ministerul Integrării Europene, iar dreptul l-a solicitat la data de 15.11.2005. În consecinţă, reclamantul nu este îndreptăţit să primească dreptul solicitat prin acţiunea precizată, motiv faţă de care s-a dispus respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Împotriva sus-menţionatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul S. B. E. N., înregistrat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I – Secţia a VII a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr(...).

În susţinerea recursului recurentul consideră că hotărârea instanţei de fond este greşită pentru că, prin sentinţa civilă nr. 5587/10.09.2008, Secţia a-VIII-a a Tribunalului Municipiului B a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de recurent, considerând că „în anexa 2 a HG nr.4/2004 sunt nominalizate criteriile şi cotele procentuale potrivit cărora reclamantul trebuia să aibă experienţă în specializare de minim 2 ani pentru a beneficia de sporul de 10%. Această condiţie nu este îndeplinită de către reclamant ce a fost angajat în 15.10.2004 la Ministerul Integrării Europene, iar dreptul l-a solicitat la data de 15.11.2005. În consecinţă, reclamantul nu este îndreptăţit să primească dreptul solicitat prin acţiunea precizată, motiv faţă de care s-a dispus respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Recurentul precizează că dreptul la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată este prevăzut de punctul 4 din Anexa nr. 2 al HG nr.4 din 8 ianuarie 2004 şi nu de punctul 1 al aceleiaşi anexe, aşa cum greşit a reţinut instanţa în hotărârea pronunţată.

Recurentul-reclamant arată că cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată numai pe clauzele din contractul individual de muncă şi actul adiţional la contractul individual de muncă din anul 2004, acestea fiind depuse la dosar în calitate de înscrisuri prin care să se dovedească că nu a fost acordat un spor la salariul de bază.

Astfel, instanţa de fond a reţinut greşit în hotărârea pronunţată faptul că acţiunea reclamantului este întemeiată numai pe dispoziţiile din Codul muncii, în speţă fiind vorba de două legi speciale şi anume OUG nr. 19/02.04.2003, respectiv HG nr. 4/2004.

Instanţa de fond a reţinut greşit în hotărârea pronunţată că pârâtul nu este angajatorul reclamantului, ci Ministerul Integrării Europene, neţinând cont de transformarea produsă prin desfiinţarea acestei instituţii şi înfiinţarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, în conformitate cu prevederile HG nr. 3601/18.04.2007, care se subroga în drepturile şi obligaţiile Ministerului Integrării Europene.

Instanţa de fond a reţinut greşit în hotărârea pronunţată că reclamantul nu s-a adresat angajatorului Ministerul Integrării Europene cu o cerere pentru acordarea sporului de 10% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene, cerere pe care recurentul a formulat-o la data de 15.11.2005.

De asemenea, instanţa a reţinut greşit în hotărârea pronunţată că sporul se putea acorda prin clauzele unui act adiţional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin.4 din Codul muncii, deşi în cazul de faţă, sediul materiei este legea specială şi anume O.U.G. nr.19/2 aprilie 2003 prin art.3 alin.3 care prevede „un ordin al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice”.

În conţinutul deliberării se foloseşte termenul „consilier pentru afaceri europene”, în contextul în care se precizează că „reclamantului nu i s-a acordat sporul solicitat avându-se în vedere că pentru funcţia de consilier pentru afaceri europene nu a existat condiţie de vechime”, specialitate pentru ocuparea postului”. Ipoteza este vădit eronată, iar formularea necorespunzătoare, ţinând cont de faptul că funcţia de consilier pentru afaceri europene a fost înfiinţarea începând cu data de 01 ianuarie 2007, ulterior aderării României la Uniunea Europeană, prin transformarea funcţiei anterioare, de consilier pentru integrare europeană:

- la data de 15 octombrie 2004 recurentul a dobândit calitatea de angajat al Ministerului Integrării Europene, în funcţia de consilier de integrare (conform Ordonanţei de Urgenţă nr.19 din aprilie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare, în Monitorul Oficial nr. 226 din 3 aprilie 2003);

- potrivit prevederilor art.3 alin.2 din HG nr.19 din 2 aprilie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare, publicată în Monitorul Oficial nr. 226 din 3 aprilie 2003, salariile de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor şi în limitele stabilite prin H.G. nr.4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere şi pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare;

- prin HG nr.4 din 8 ianuarie 2004 privind repartizarea numărului de consilieri pentru afaceri europene pe ministere şi pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare/consilierilor pentru afaceri europene, Anexa 2 pct. 4 s-a stabilit că pentru specializări postuniversitare în domeniul integrării europene (cu durata de 1 an) să se acorde un spor de 10% la salariul de bază;

- în luna iunie 2005, recurentul a absolvit cursurile de master în specializarea drept comunitar, conform diplomei eliberate de Universitatea din B, Facultatea de drept;

- la data de 15.11 2005 recurentul-reclamant a solicitat Ministrului Integrării Europene aprobarea cererii de majorare a salariului de bază cu 10% în conformitate cu prevederile H.G. nr.4 din 08 ianuarie 2008 şi a precizat că la această cerere nu a primit răspuns;

- conform prevederilor HG nr.361 din 18 aprilie 2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor, publicată în Monitorul Oficial nr.285 din 27 aprilie 2007, patrimoniul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor se constituie prin preluarea patrimoniului Ministerului Integrării Europene şi a unei părţi din patrimoniul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, pe baza Protocolului de predare-primire ce se va încheia în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a OUG nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 12 aprilie 2007;

- la data de 10 ianuarie 2008 recurentul-reclamant a solicitat Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor să îi elibereze o copie a răspunsului formulat la cererea anterioară (înregistrată cu nr.30559 din 15 noiembrie 2005), precum şi plata drepturilor salariale cerute prin aceasta;

Recurentul a precizat că la această cerere a primit răspuns, prin adresa Direcţiei Resurse Umane din cadrul Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Locuinţelor nr.42/01.02.2008. Conform acestui răspuns, a fost informat că "la data angajării salariile de bază ale consilierilor de integrare s-au stabilit în funcţie de vechimea în specialitatea studiilor absolvite, stagii de pregătire (în curs sau finalizate), specializări postuniversitare (în curs sau finalizate), titluri ştiinţifice, grade didactice" şi că "la încheierea contractelor individuale de muncă (contracte încheiate prin acordul părţilor) au fost analizate şi luate în calcul, după fiecare caz, criteriile de majorare a salariilor de bază pentru consilierii de integrare, potrivit H.G. nr.4/2004”.

Recurentul-reclamant consideră că acest răspuns nu este clar, nespecificând dacă i-au fost acordate drepturile solicitate prin cererile depuse, iar în cazul în care din conţinutul răspunsului rezultă că aceste drepturi i-au fost plătite, nu poate să reiasă decât o soluţie contrară legii, având în vedere că, la data dobândirii calităţii de consilier de integrare în cadrul Ministerului Integrării Europene nu avea finalizate studiile de master şi implicit nu putea beneficia de prevederile H.G. nr.4/2004.

Astfel, recurentul a menţionat că în prezent este angajat în funcţia de consilier pentru afaceri europene (prin transformare din consilier pentru integrare, funcţie reglementată iniţial de O.U.G. nr. 19/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii) începând cu data de 1 ianuarie 2007, termen de la care îşi primeşte drepturile cuvenite prin HG nr.4 din 8 ianuarie 2004 privind repartizarea numărului de consilieri pentru afaceri europene pe ministere şi pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor pentru afaceri europene.

De asemenea, recurentul precizează că acordarea acestui drept nu este condiţionată de nicio condiţie de vechime, ci de dobândirea unui diplome care să ateste această calificare, fapt care s-a produs prin absolvirea cursurilor postuniversitare de master cu specializarea "Drept comunitar european", conform copiei de pe diploma eliberată de Facultatea de Drept a Universităţii B (anexată la dosar).

Astfel, art.3 alin. 2 al O.U.G. nr.19/2003 prevede că "T. de bază se majorează cu până la 50%, pe baza criteriilor şi în limitele stabilite prin HG nr.4/2004 privind repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere şi pentru aprobarea criteriilor de majorare a salariilor de bază ale consilierilor de integrare".

Totodată, art.3 alin.3 al O.U.G. nr.19/2003 prevede că "Cuantumul drepturilor salariale individuale ale consilierilor pentru afaceri europene se stabileşte, cu respectarea dispoziţiilor alin, 1 şi 2, prin ordin al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice ” astfel încât, în situaţia de faţă, un asemenea ordin nu există.

Recurentul precizează că, nici la încheierea contractului de muncă cu Ministerul Integrării Europene şi nici la încheierea actului adiţional la contract, nu a fost luat şi nu putea să se ia în considerare sporul acordat pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene întrucât dreptul conferit prin absolvirea unor asemenea cursuri nu se născuse. Acordarea unor asemenea drepturi înainta finalizării şi eliberării diplomei care să ateste absolvirea cursului postuniversitar în domeniul dreptului comunitar european nu se putea face decât prin încălcarea legii.

În ceea ce priveşte stabilirea relaţiilor contractuale, acestea au luat naştere atât în temeiul C o d u l u i m u n c i i, care constituie legea generală, cât şi în temeiul O.U.G. 19/2003 şi al H.G. nr.4/2004, care constituie legi speciale, ce fac derogare de la legea generală.

Astfel, salariul de încadrare de bază a fost stabilit în conformitate cu prevederile O.U.G. 19/2003 art.3 alin. 3, care echivalează drepturile salariale ale consilierului pentru integrare europeană cu cele ale consilierului diplomatic prevăzut de Legea nr.495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe.

În acest sens, salariul de bază nu se poate negocia în funcţie de vechime, aşa cum se arată în cuprinsul sentinţei civile nr.5587/10.09.2008 privind dosarul nr(...), ci este stabilit prin prevederile legii, fiind rezultatul înmulţirii unui coeficient cuvenit funcţiei de consilier diplomatic, în speţă 6.5, cu valoarea sectorială alocată.

Celelalte drepturi salariale sunt stabilite după calcularea salariului de bază, în conformitate cu prevederile legilor speciale amintite anterior, prin ordin al conducătorului instituţiei.

Acest ordin al conducătorului instituţiei nu există şi nu poate exista atâta vreme cât recurentului nu i s-a răspuns niciodată la cererea formulată la data de 15.11 2005, prin care a solicitat Ministrului Integrării Europene aprobarea cererii de majorare a salariului de bază cu 10% în conformitate cu prevederile H.G. nr.4 din 08 ianuarie 2008.

De asemenea, acordarea unor majorări la salariul de bază, în cuantum maxim de 50%, conform criteriilor stabilite de H.G. nr.4/2004 se referă la îndeplinirea unora dintre cerinţele prevăzute în anexa 2, cât şi a condiţiei prevăzute de art.3 alin. 3 al O.U.G. nr.19/2003 prin care se menţionează "fără a depăşi nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru funcţia de secretar general din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale."

Nicăieri în cuprinsul celor două acte normative speciale nu se condiţionează obţinerea dreptului solicitat în speţă de condiţia de vechime în specialitate, de echivalarea unor salarii, de creşterea automată a drepturilor salariale sau de bugete previzionate care nu pot fi depăşite.

Astfel, cererea de chemare în judecată a pârâtului nu a fost întemeiată pe clauzele din contractul individual de muncă şi actul adiţional la contractul individual de muncă din anul 2004, acestea fiind depuse la dosar în calitate de înscrisuri prin care să se dovedească că nu a fost acordat un spor la salariul de bază.

Astfel, instanţa de fond a reţinut greşit în hotărârea pronunţată faptul că acţiunea reclamantului este întemeiată pe actele menţionate anterior.

Totodată, instanţa de fond a reţinut greşit că dispoziţiile aplicabile drepturilor salariale, în cazul de faţă, sunt prevederile art.41 din Codul muncii două legi speciale şi anume O.U.G. nr.19/02 aprilie 2003, respectiv H.G. nr.4/2004.

Instanţa de fond a reţinut greşit în hotărârea pronunţata că reclamantul nu s-a adresat angajatorului Ministerul Integrării Europene cu o cerere pentru acordarea sporului de 10% pentru studii postuniversitare în domeniul integrării europene. De asemenea,instanţa a reţinut greşit în hotărârea pronunţată că sporul se putea acorda prin clauzele unui act adiţional la contractul individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 17 alin.4 din Codul muncii deşi în cazul de faţă, sediul materiei este legea specială şi anume O.U.G. nr.19/2 aprilie 2003 prin art.3 alin. 3 care prevede "un ordin al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice”.

Recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Cercetând recursul declarat potrivit criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.

Într-adevăr, în mod legal şi fondat a statuat prima instanţă că nu există temei al pretenţiilor reclamantului, câtă vreme, potrivit art. 3 alin. 2 din OUG nr. 19/2003, cuantumul drepturilor salariale ale persoanelor încadrate în Corpul consilierilor de integrare se stabileşte prin ordin al ministerului integrării europene, or, acesta nu există în sensul în care în salariul reclamantului-recurent să fie inclus şi sporul de 10% pentru specializări postuniversitare.

De asemenea, art. 2 din HG nr. 4/2004 dispune că majorarea cu până la 50% din salariul de bază pentru consilierii pentru afaceri europene, pe baza criteriilor şi în cotele procentuale prevăzute de anexa 2, „se poate face”, înţelegând prin aceasta că nu se statuează imperativ asupra majorării automate, dacă sunt îndeplinite criteriile, ci se acordă posibilitatea, la latitudinea conducătorului instituţiei, în speţă a Ministrului Integrării Europene, de a dispune sau nu aceasta.

Or, reclamantul nu s-a adresat instanţei competente, cerând obligarea ministrului la emiterea unui atare ordin, invocând şi dovedind că fără nicio justificare acesta nu a fost adoptat, ci s-a adresat instanţei pentru litigii de muncă, ce nu se poate substitui puterii de apreciere a ministrului pentru a suplini inexistenţa ordinului acestuia, ci se limitează la a constata dacă există sau nu temeiul pretenţiilor formulate.

Or, cum acesta nu există, potrivit celor anterior expuse, se constată că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 C. pr. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant N. S. B. E. împotriva sentinţei civile nr.5587/10.09.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.6246/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-pârât MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI LOCUINŢELOR.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.03. 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

E. B. D. E. N. J. O. S.

GREFIER,

D. E. F.

Red: J.

Tehnored: C.P

2 EX./19.03.2009

Jud. fond :M. E.

A. E.