R O M Â N I A CURTEA DE A P E L I A Ş I SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIE Nr. 952 Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2009 Completul compus din: PREŞEDINTE (...) (...) (...) Judecător (...) (...) Judecător (...) N. Grefier J. E. Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul formulat de E. H. împotriva sentinţei civile nr. 1210 din 24.06.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimată fiind SC G. SA - prin administrator judiciar T. J. I. La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile. S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen şi că s-a solicitat judecata în lipsă. Instanţa constată recursul formulat în termen şi motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată şi rămâne în pronunţare cu privire la acesta. După deliberare, CURTEA DE APEL, Asupra recursului de faţă : Prin cererea înregistrată la nr(...) reclamantul E. H. a chemat in judecata pe pârâta S.C. „G.” S.A. I solicitând anularea sancţiunii disciplinare aplicate de către angajator şi obligarea paratei la plata tuturor drepturilor băneşti reţinute şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este angajatul paratei de mai bine de 30 de ani, in funcţia de maistru. La data de 28.02.2009 a primit „fluturaşul” in care sunt înscrise drepturile băneşti ce i se cuvin , constatând ca i-au fost reduse atât drepturile salariale cu echivalentul a doua gradaţii, precum şi sporurile de noapte, vechime si toxicitate aferente celor 2 gradaţii. Reclamantul a arătat că lucrează corect în orele de program si răspunde cererilor conducerii de a veni la lucru in zilele nelucrătoare ale săptămânii, condiţie in care nu înţelege sa accepte o astfel de sancţiune fară a săvârşi vreo abatere disciplinară. Pârâta, în întâmpinarea formulată, invoca excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, susţinând ca a fost depăşit termenul legal de 30 de zile pentru formularea contestaţiei. Angajatorul mai arată că reclamantului i s-a înmânat un act adiţional de modificare a contractului individual de munca , pe care acesta a refuzat sa-l semneze. Prin sentinţa civilă nr. 1210 din 24.06.2009, T r i b u n a l u l I a ş i a respins excepţia tardivităţii invocata de pârâtă şi a respins acţiunea formulată de reclamantul E. H.. Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: Potrivit disp. art. 283 pct. 1 lit b) din Codul muncii, cererile in vederea soluţionării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data la care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară. Intimata nu a precizat data de la care ar trebui calculat termenul de 30 de zile prevăzut de Codul muncii, nefăcându-se dovezi privind existenţa unei decizii de sancţionare si comunicarea acesteia. Pe fond, prima instanţă a constatat ca nu s-au făcut dovezi din care să rezulte ca reclamantul ar fi fost sancţionat disciplinar, motiv pentru care vor fi respinse cererile privind anularea sancţiunii disciplinare si obligarea paratei la plata tuturor drepturilor băneşti reţinute ca urmare a sancţionării nelegale. In temeiul disp. art. 274 din C o d u l d e procedură civilă, a fost respinsă şi cererea privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs reclamantul E. H., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive: Faptul că intimata nu a prezentat o decizie de sancţionare nu poate împiedica instanţa să constate faptul că o asemenea măsură a fost aplicată de către angajator. Se mai susţine că actul adiţional la contractul individual de muncă reprezintă de fapt o dovadă clară de „retrogradare” abuzivă. Recurentul mai arată că, din „fluturaşii” de salarii depuşi la dosar, din care rezultă veniturile sale înainte şi după retrogradare, rezultă că a fost sancţionat abuziv, fără nicio motivare. Astfel, actul adiţional reprezintă de fapt voinţa unilaterală a angajatorului de a-l sancţiona. Se mai susţine că modificarea contractului individual de muncă este un abuz şi trebuie sancţionată cu repunerea recurentului în situaţia anterioară. Recurentul invocă faptul că, pentru sancţionarea sa disciplinară, intimata trebuia să urmeze procedura prevăzută de lege. În recurs, intimata nu a depus întâmpinare şi nu s-au administrat probe noi. Analizând recursul formulat de reclamantul E. H., prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, se reţine că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: În mod corect prima instanţă a reţinut că angajatorul, deşi îi revenea sarcina probei în cauză, potrivit disp.art.287 din Codul muncii, nu a făcut dovada emiterii unei decizii legale de sancţionare a recurentului E. H. cu reducerea salariului, însă în mod eronat nu a observat că această măsură disciplinară a fost totuşi aplicată reclamantului. Astfel, din referatul înregistrat la societatea intimată sub nr.57/800/17.02.2009, depus la fila nr.16 dosar de fond, rezultă că: „…., în urma analizelor de producţie pe lunile ianuarie/februarie 2009, s-au constatat, în mod repetat, grave abateri de organizare şi coordonare a activităţii de producţie care au condus la depăşirea termenelor de finalizare-livrare a produselor,…” propunându-se diminuarea salariului cu două clase, pentru perioada 16.02.2009-01.05.2009, mai multor salariaţi, printre care figurează şi recurentul. Reducerea salariului recurentului începând cu luna februarie 2009 a fost dovedită cu extrasele din statele de plată depuse la dosar. Curtea mai reţine că, prin actul adiţional nr.4696/01.08.2007, salariul recurentului fusese stabilit la suma de 1380 lei, la care se adăuga sporul de vechime de 25% şi cel de 10% pentru condiţii deosebite. Actul adiţional nr.188/16.02.2009, depus la fila nr.17 dosar de fond, nesemnat de către salariatul-recurent, prin care s-a prevăzut diminuarea salariului său la suma de 1310 lei, la care se adaugă doar sporul de vechime de 25 %, constituie o probă suplimentară a măsurii unilaterale aplicate de către angajator. Potrivit disp.art.48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul şi felul muncii, fără consimţământul salariatului şi cu titlu de sancţiune disciplinară, în cazurile şi condiţiile prevăzute de cod. Curtea reţine însă că în speţă, pe lângă faptul că aceste dispoziţii nu pot fi aplicate şi în cazul modificării temporare a salariului, cu titlu de sancţiune disciplinară, o asemenea măsură putea fi oricum dispusă de către angajator numai cu respectarea condiţiilor de procedură şi de formă prevăzute în mod imperativ de lege pentru antrenarea răspunderii disciplinare a acestuia. Se reţine în acest sens că, atât referatul înregistrat la societatea intimată sub nr.57/800/17.02.2009, cât şi actul adiţional nr.188/16.02.2009, reprezintă de fapt acte unilaterale ale angajatorului, prin care s-a aplicat recurentului măsura disciplinară a reducerii salariului, astfel încât în mod eronat prima instanţă a constatat ca nu s-au făcut dovezi din care să rezulte ca reclamantul ar fi fost sancţionat disciplinar. Faptul că angajatorul, cu încălcarea disp.art.267, 268 din Codul muncii nu a respectat dispoziţiile ce reglementează procedura şi forma în care se poate dispune aplicarea sancţiunii disciplinare, nu a emis o decizie în acest sens, nu poate favoriza tocmai acea parte a raportului de muncă care se face vinovată de aceste încălcări ale normelor legale în materie şi nu poate lipsi persoana prejudiciată, în cauză salariatul, de dreptul de a cere şi a obţine în justiţie repararea drepturilor sale proteguite de lege. Astfel cum rezultă şi din disp.art.154 din Codul muncii, salariul este un element esenţial al oricărui contract individual de muncă, reprezentând cauza şi obiectul acestuia, iar potrivit disp.art.165 din Codul muncii, acceptarea unei părţi din drepturile salariale sau semnarea statelor de plată în astfel de situaţii nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispoziţiilor legale sau contractuale. Constatând că în mod nelegal intimata a reţinut recurentului parte din drepturile salariale ce se cuveneau acestuia, în perioada 16.02.2009-01.05.2009, potrivit ultimului act adiţional semnat de ambele părţi, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 din C o d u l d e procedură civilă, să se admită recursul formulat de reclamantul E. H., să se admită în parte acţiunea formulată de către acesta, pârâta S.C. G. S.A. I, prin administrator judiciar S.C. T. J. I, fiind obligată să plătească reclamantului toate drepturile băneşti reţinute pentru perioada mai sus menţionată, ca urmare a referatului nr.57/800/17.02.2009 şi actului adiţional la contractul individual de muncă nr.188/16.02.2009. Se va respinge cererea reclamantului privind anularea actului de sancţionare disciplinară, având în vedere lipsa unei decizii a angajatorului în acest sens. Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul formulat de reclamantul E. H. împotriva sentinţei civile nr.1210/24.06.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o modifică în parte, în sensul că: Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul E. H. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A. I, prin administrator judiciar S.C. T. J. I. Obligă pârâta să plătească reclamantului toate drepturile băneşti reţinute pentru perioada 16.02.2009-01.05.2009, ca urmare a referatului nr.57/800/17.02.2009 şi actului adiţional la contractul individual de muncă nr.188/16.02.2009. Respinge cererea reclamantului privind anularea sancţiunii disciplinare. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.10.2009. PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M.N.C. B.C. M.C. GREFIER, P.I. Red./Tehnored.: M.C.; 2 ex.-21.10.2009; Jud.fond:- T r i b u n a l u l I a ş i:-E. U. -(...) T.
Toate spetele
Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs
Hotararea nr. 952 din data 2009-10-13
Pronuntata de Curtea de Apel Iasi