Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 783

Şedinţa publică de la 18 O. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) N.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de J. E. împotriva sentinţei civile nr.1277 din 10.09.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i ((...)), intimată fiind DIRECŢIA SILVICĂ I - PENTRU OCOLUL SILVIC I..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă recurentul J. E., lipsă fiind reprezentantul intimatei DIRECŢIA SILVICĂ I - PENTRU OCOLUL SILVIC I..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen.

Instanţa constată recursul formulat în termen şi motivat.

Recurentul J. E. arată că nu solicită termen pentru a-şi angaja apărător şi că nu are de formulat alte cereri. Depune la dosar un memoriu cu caracter de concluzii scrise.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Recurentul J. E. solicită admiterea recursului şi să-i fie acordaţi banii reţinuţi prin diminuarea unei clase de salarizare pentru o perioadă de 3 ani, respectiv 3.03.2005 – 31.08.2007.

Declarând dezbaterile închise,

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr.1277/10.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i în dosarul nr.(...), a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul J. E. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică I având ca obiect obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti aferente perioadei 03.03.2005 – 31.08.2007; a fost respinsă cererea formulată de reclamantul J. E. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică I, privind plata drepturilor băneşti aferente perioadei iunie 2003 – 02.03.2005, ca fiind prescris dreptul la acţiune.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1001/99/05.03.2008, reclamantul J. E. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Silvică I, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2549 lei reprezentând diferenţă drepturi salariale aferente perioadei iunie 2003 – 31.08.2007.

În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că până la data de 04.06.2003 a beneficiat de clasa de salarizare 33, iar începând cu această dată, în mod nelegal, i s-a acordat clasa de salarizare 32. Întrucât nu a fost de acord cu diminuarea clasei de salarizare, a făcut un raport, înregistrat la pârâtă sub nr. 4609/08.07.2003, primind un răspuns diferit de ceea ce a solicitat, în sensul că ar fi cerut acordarea unei clase superioare de salarizare. Mai susţine reclamantul că a fost în audienţă la directorul tehnic, acesta comunicându-i că are un salariu mare şi din această cauză i l-a diminuat. Reclamantul mai precizează faptul că la acea dată nu cunoştea prevederile art. 8 din Legea nr. 130/1996 şi că a semnat contractul individual de muncă întrucât i s-a spus că dacă nu îl semnează nu poate fi salarizat. De asemenea, dacă diminuarea salariului ar fi fost determinată de indisciplină sau incompetenţă, ar fi trebuit să existe o decizie legală de diminuare a salariului. Or, în situaţia sa, diminuarea salariului a fost la aprecierea unei persoane, fiind un abuz.

La termenul de judecată din 30.07.2008, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente perioadei anterioare datei de 03.03.2005.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru drepturile băneşti aferente perioadei iunie 2003 – 02.03.2005, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de drepturi pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator. Or, prezenta acţiune a fost formulată la data de 03.03.2008, astfel că pentru perioada iunie 2003 – 02.03.2005 instanţa a constatat că este prescris dreptul la acţiune.

Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Reclamantul J. E. a fost salariatul pârâtei Direcţia Silvică I pe funcţia de şef district. Prin actul adiţional la contractul individual de muncă al reclamantului, din 01.07.2002, semnat de către ambele părţi, s-a stabilit că salariul reclamantului este de 7.586.000 lei, corespunzător clasei de salarizare nr. 33. Astfel cum rezultă din cuprinsul carnetului de muncă şi al actului adiţional la contractul individual de muncă depus la fila 57 dosar, începând cu data de 04.06.2003, reclamantul a beneficiat de un salariu corespunzător clasei 32 de salarizare. Din cuprinsul Hotărârii nr. 14/22.07.2003 rezultă că reclamantul ar fi solicitat acordarea unei clase de salarizare, precizându-se însă că această solicitare nu se justifică având în vedere nivelul de salarizare al funcţiei. Ulterior, prin actul adiţional înregistrat sub nr. 6140/21.07.2004, s-a stabilit că salariul de bază al reclamantului este de 9.166.845 lei, corespunzător clasei de salarizare 32. Acest act adiţional a fost semnat de către ambele părţi, respectiv atât de către pârâtă în calitate de angajator, cât şi de către reclamant în calitate de salariat.

Având în vedere faptul că reclamantul a semnat actul adiţional prin care i se stabilea un salariu corespunzător clasei de salarizare 32, s-a reţinut de către instanţă că acesta, implicit, şi-a manifestat acordul de voinţă cu privire la acordarea clasei de salarizare 32.

În consecinţă, instanţa a constatat că este neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor băneşti aferente perioadei 03.03.2005 – 31.08.2007, corespunzătoare clasei de salarizare 33.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, considerând că are dreptul legal pentru a primi diferenţa de salariu reţinută în perioada 03.03.2005 – 31.08.2007.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art.304¹ Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.

Astfel, prin actele adiţionale la contractul individual de muncă încheiate la 04.06.2004, 03.06.2005, 03.06.2006 şi respectiv 04.06.2007, ambele părţi au convenit un salariu de bază negociat corespunzător clasei de salarizare 32.

În atare condiţii, corect a reţinut prima instanţă că cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata diferenţei drepturilor băneşti, corespunzătoare clasei de salarizare 33, este neîntemeiată, din moment ce salariul negociat de părţi şi convenit bilateral se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind respectate prevederile art.8 din Legea 130/1996 şi prevederile art.157 din Codul muncii..

Ca urmare, în conformitate cu dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul reclamantului şi va menţine sentinţa primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de reclamantul J. E. împotriva sentinţei civile nr.1277/10.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 18.11.2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.N.C. B.C. M.C.

Grefier,

P.I.

Red.M.N.C.

Tehnored.C.M.

16.12.2008 - 2 ex.

T r i b u n a l u l I a ş i: -D. D.-F.

-B. D.