Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.37

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009

Preşedinte : (...)- (...) (...)

Judecători : (...)-(...) (...)

: N. (...)

Grefier : F.-S. D.

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de pârâtul U. T., domiciliat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni, judeţul B, împotriva sentinţei civile nr.1025 din 22 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (...) „E.” (...), cu sediul în B,(...), judeţul B.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns recurentul-pârât U. T., personal, lipsind intimata-reclamantă (...) „E.”(...).

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanţei de grefierul de şedinţă că recursul este declarat şi motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.

Recurentul-pârât U. T. declară că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului în fond.

Curtea, faţă de actele şi lucrările dosarului, având în vedere declaraţia recurentului că nu mai are alte cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond recurentul-pârât U. T. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii. Precizează că el nu a vrut să facă stagiul de pregătire ca sudor, însă a fost obligat să semneze, fiind ameninţat cu desfacerea contractului de muncă. Învederează că nu i-a fost eliberat niciun atestat pentru cursurile de pregătire urmate, întrucât nici nu le-a terminat, iar aceste cursuri se desfăşurau după terminarea orelor de program.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u z ă u sub nr(...), reclamanta (...) E. (...) B a chemat în judecată pe pârâtul U. T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă a sumei de 1792,3 lei reprezentând: 972,3 c/val. cursurilor de formare profesională şi 820 lei salariul încasat în perioada stagiului.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a desfăşurat la iniţiativa societăţii un stagiu de formare profesională pe perioada 09.01- 09.02.2006 pentru însuşirea şi perfecţionarea operaţiilor de sudare prin procedeele de sudare în mediul protector E. şi N.-N., stagiu efectuat în baza actului adiţional la contractul individual de muncă nr.175/11.01.2006, semnat şi însuşit de pârât.

A mai susţinut reclamanta că prin actul adiţional la contractul individual de muncă privind formarea profesională, fostul salariat şi-a asumat obligaţia de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie iniţiativă pe o perioadă de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, iar în cazul nerespectării acestei obligaţii, pârâtul s-a obligat să restituie toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.

Contrar celor convenite, pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 01.03 – 06.03.2006, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 06.03.2006, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, prin decizia nr.1161/06.03.2006.

S-a mai arătat că întrucât pârâtul nu şi-a respectat obligaţia asumată, de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie iniţiativă timp de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, societatea trebuie să-şi recupereze cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cuantum de 1792,3 lei, din care 972,3 lei reprezintă c/val. cursului de formare profesională şi 820 lei salariul încasat în perioada stagiului.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr. 1025 din 22 octombrie 2008, T r i b u n a l u l B u z ă u a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1792,3 lei compusă din 972,3 lei c/val curs de formare profesională şi 820 lei salariu încasat pe perioada stagiului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâtul U. T. a fost angajatul societăţii pe postul de muncitor necalificat, iar între pârât şi reclamantă s-a încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă nr.175/11.01.2006 prin care reclamanta se obliga să finanţeze integral cursul de formare profesională în cadrul societăţii în vederea obţinerii calificării de sudor, cu începere din data de 09.01.2006.Prin acelaşi act adiţional, pârâtul se obliga ca după absolvirea stagiului de formare profesională să nu părăsească societatea timp de 3 ani, încetarea contractului individual de muncă prin demisie, motive disciplinare, arestare pe o perioadă mai mare de 60 zile, condamnare prin hotărâre judecătorească, interdicţie de exercitare a profesiei, în caz contrar urmând să suporte toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, în acest sens fiind inserate clauzele din actul adiţional la contractul individual de muncă.

S-a mai reţinut că în perioada 01.03 – 06.03.2006 pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, conform art.61 lit.a Codul muncii, prin decizia nr.1161/06.03.2006 şi întrucât nu a respectat clauzele contractuale, respectiv de a nu întrerupe raportul de muncă din culpa sa, s-a concluzionat că pârâtul trebuie să fie obligat la plata sumei de 1792,3 lei reprezentând: 972,3 lei c/val. cursului de formare profesională şi 820 lei salariul încasat în perioada stagiului.

Împotriva sentinţei primei instanţe pârâtul U. T. a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.

Susţine recurentul că în mod greşit a fost a admisă acţiunea şi a fost obligat la plata sumei totale de 1792,3 lei, din care 972,3 lei c/val cursului de formare profesională şi 820 lei reprezentând salariul încasat, fără a se lua în considerare apărările acestuia, în sensul că a fost angajat pe post de sudor şi nu de muncitor necalificat, acesta având calificare de sudor şi N./N. pentru care deţine diplome, recurentul nesemnând de bună-voie contractul, acesta fiind ameninţat că în caz contrar va fi concediat.

S-a mai susţinut de către recurent că orele de formare profesională s-au ţinut după program, de la orele 16,00 la orele 19,00 şi nu în timpul serviciului, în incinta societăţii.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii, depunându-se la dosar, în recurs, din partea recurentului-pârât, în copie, şi diplomele eliberate acestuia în meseria de sudor şi respectiv pentru absolvirea unui curs organizat în perioada 29.09. – 10.10.2003 la Centrul Regional de G. şi Dezvoltare Profesională în Domeniul T. - E., precum şi un extras al cărţii de muncă.

Deşi legal citată cu această menţiune, intimata-reclamantă nu a depus la dosar cauzei întâmpinare cu privire la recursul formulat.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:

În conformitate cu actul adiţional la contractul individual de muncă nr.175/11.01.2006, de formare profesională, încheiat între recurentul-pârât şi intimata-reclamantă (...) E. (...) B, părţile semnatare au convenit ca în perioada 9.01.2006 - 9.02.2006, deci timp de o lună de zile, recurentul, salariat al secţiei montaj utilaj tehnologic – montaj 2, în meseria de sudor electric, să desfăşoare un stagiu de formare profesională în cadrul societăţii pentru însuşirea şi perfecţionarea operaţiilor de sudare prin procedeele de sudare în mediu protector E. şi N.-N., stabilindu-se că pe perioada instruirii drepturile salariale rămân neschimbate.

În cuprinsul actului adiţional s-a prevăzut că salariatul se obligă să nu întrerupă raporturile de muncă cu societatea din proprie iniţiativă pe o perioadă de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, nerespectarea acestei prevederi obligând salariatul la suportarea tuturor costurilor ocazionate de pregătirea sa profesională, stipulându-se totodată că obligaţiile de plată a cursurilor privind formarea profesională se aplică şi în cazul concedierii pentru motive disciplinare.

În condiţiile în care recurentul-pârât a fost de acord cu încheierea actului adiţional la contractul de muncă, pe care l-a şi semnat, exprimându-şi acordul de voinţă la încheierea acestuia, necontestându-l în vreun fel pe parcursul derulării raporturilor de muncă cu societatea-intimată, apar ca lipsite de relevanţă susţinerile acestuia referitoare la faptul că la momentul efectuării cursurilor de formare profesională era deja angajat pe post de sudor şi absolvise un curs N./N., acesta fiind obligat să respecte clauzele rezultând din cuprinsul actului adiţional la contractul de formare profesională.

În cauza de faţă, se constată însă că prin acţiunea formulată la prima instanţă, ce a fost admisă în totalitate de instanţa de fond, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1792,3 lei, din care numai 972,3 lei reprezintă cheltuielile suportate efectiv de societate pentru cursul de formare profesională (calculate proporţional cu perioada nelucrată), iar 820 lei reprezintă salariul încasat de recurentul-pârât în perioada stagiului, susţinându-se de către reclamantă că organizarea cursului a presupus scoaterea din producţie a pârâtului.

Or, potrivit actului adiţional încheiat între părţi, pentru nerespectarea obligaţiilor asumate în acest contract, salariatul avea obligaţia de a suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională, iar aceste cheltuieli nu pot cuprinde, de principiu, decât sumele plătite efectiv de societate pentru stagiul de formare profesională şi nu pot include şi salariul încasat de pârât în perioada stagiului, în temeiul dispoziţiilor contractului individual de muncă încheiat între părţi.

Recurentul-pârât a arătat , de altfel, că orele de formare profesională s-au ţinut după programul obişnuit de lucru zilnic şi nu în timpul serviciului şi deşi reclamanta a pretins că organizarea cursului a presupus scoaterea din producţie, o asemenea dovadă nu a fost făcută, iar pentru situaţia în care participarea la cursurile de formare profesională ar fi presupus scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului s-ar fi suspendat conform art.195 alin.3 Codul muncii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea priveşte recursul pârâtului ca fondat, motiv pentru care, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod pr. civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 şi 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentinţa în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 820 lei, ce reprezintă salariul încasat de pârât în perioada stagiului, urmând ca pârâtul să achite reclamantei numai suma de 972,3 lei reprezentând c/val curs formare profesională, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul U. T., domiciliat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni, judeţul B, împotriva sentinţei civile nr.1025 din 22 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimata-reclamantă (...) „E.” (...), cu sediul în B,(...), judeţul B şi în consecinţă:

Modifică în parte sentinţa în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 820 lei urmând ca pârâtul să achite reclamantei numai suma de 972,3 lei reprezentând c/val curs formare profesională.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 15 ianuarie 2009.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...) N. (...)

Grefier

F.-S. D.

E./VS

3 ex-03.02.2009

d.f(...)-Trib.B

j.f.H. T.

B. F. E.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120