Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 712/2009

Şedinţa publică de la 19 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

JUDECĂTOR: (...) (...)

GREFIER: (...) (...)

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN C, împotriva sentinţei civile nr. 2679/2008, pronunţată de T r i b u n a l u l S ă l a j, în contradictoriu cu reclamantul E.(...) şi pârâtul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă reprezentanta ambilor recurenţi, consilier juridic D. B., cu delegaţii la dosar, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părţile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 16.01.2009 s-a depus la dosar, de către intimatul E.(...)eontin întâmpinare, iar la data de 22.01.2009, intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus la dosar întâmpinare.

Curtea comunică câte un exemplar de pe întâmpinări cu reprezentanta recurenţilor, care arată că nu mai are alte cereri de solicitat.

Nemaifiind alte cereri de solicitat, sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza dezbaterilor şi acordă cuvântul în susţinerea recursurilor.

Reprezentanta recurenţilor solicită admiterea recursurilor aşa cum au fost formulate.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

CURTEA

Prin sentinţa civilă nr. 2679 din 7 noiembrie 2008 pronunţată în dosarul nr(...) al T r i b u n a l u l u i S ă l a j a fost admisă în parte acţiunea reclamantului E.(...), în sensul că obligă în solidar pe pârâţii MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE – B, INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE C – C N, să facă toate demersurile necesare şi să-i plătească reclamantului drepturile băneşti cuvenite prin compensarea în bani a concediului de odihnă şi a concediului de odihnă suplimentar neefectuat în anul 2005, în total 23 de zile ( 17+6), suma urmând a fi actualizată cu indicii de inflaţie, de la data naşterii dreptului la compensare ( 21.02.2007) până la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin cererea sa reclamantul E.(...)eontin a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţie C, pentru a fi obligaţi la plata către reclamant a compensaţiei în bani a concediului de odihnă şi a concediului de odihnă suplimentar neefectuat în anul 2005, respectiv 17 zile de concediu de odihnă plus 6 zile concediu de odihnă suplimentar, ( în total 23 de zile), suma urmând a se actualiza cu procentele reprezentând coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului ( decembrie 2006) până la data plăţii efective.

În fapt, instanţa a reţinut că reclamantul a fost angajat al Inspectoratului Judeţean de Poliţie C - E. de Combatere a D. Organizate – C până la data de 15 august 2005 când a fost mutat în interes de serviciu de la D.G.I.P.I- B - S.I.P.I. S la I.G.P- B- B.C.C.O – C, ( unde a lucrat până în februarie 2006 când a fost mutat la S.C.C.O – S din cadrul B.C.C.O – C) în perioada respectivă având calitatea de angajat al I.J.P – C, B.C.C.O C.

În anul 2005, reclamantul a efectuat doar 21 de zile de concediu de odihnă ( f.8) din totalul celor 44 de zile de concediu cuvenite potrivit legii ( 38 zile concediu de odihnă + 6 zile concediu de odihnă suplimentar) rămânând un rest de 23 zile concediu de odihnă neefectuat .

În cursul anului 2006 reclamantul nu a solicitat efectuarea zilelor concediu rămase din anul 2005 deoarece la data de 15.11.2006 a fost nevoit să se interneze succesiv în mai multe spitale din Z şi C N, fiind ulterior clasat ca inapt pentru munca de poliţie şi pensionat pe caz de boală, începând cu data de 21.02.2007.

În drept, potrivit art.139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor şi nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări, limitări.

Conform dispoziţiilor art.111 alin.(4) din acelaşi cod, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Aceste prevederi legale, de natură imperativă, sunt pe deplin aplicabile şi în raporturile de serviciu dintre autorităţile publice şi funcţionari ( art.295 alin.2) şi ele trebuie interpretate prin prisma principiului fundamental al consensualităţii şi al bunei credinţe, prevăzut de art.8 din Codul muncii, care este dreptul comun în materie.

Prin urmare,atâta vreme cât reclamantului nu i s-a asigurat efectuarea integrală a concediului de odihnă pe anul 2005 de către instituţiile pârâte ( implicate în numeroasele transferuri în interes de serviciu ale acestuia, datorate în mare măsură reorganizărilor din cadrul M.I.R.A), ultima instituţie de la care acesta s-a pensionat era obligată să-i achite contravaloarea în lei a concediului de odihnă rămas neefectuat în anul 2005.

Cât priveşte alocarea resurselor bugetare şi înregistrarea cheltuielilor necesare atingerii acestui scop, este o problemă interinstituţională a ordonatorilor de credite din cadrul ministerului, şi de aceea răspunderea pârâţilor faţă de reclamant, este una solidară.

Din aceste considerente, instanţa nu a reţinut excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâtele M.I.R.A - B şi I.J.P- C, prin întâmpinare, pe motiv că în anul 2005, reclamantul s-a aflat în directa subordine a I.G.P- B, iar plata se poate face chiar pe baza dispoziţiilor acestuia adică cu aprobarea dată de ,, şeful eşalonului superior”, chiar dacă ambele instituţii sunt în structura M.I.R.A”.

Aceste împrejurări de natură organizatorică s-a reţinut că nu prezintă nici un fel de relevanţă în cauză, deoarece, în accepţiune juridică, ,, calitatea procesuală pasivă” presupune îndreptăţirea unei persoane de a participa la activitatea judiciară şi de a răspunde faţă de pretenţiile invocate împotriva sa.

Or, din acest punct de vedere cele două instituţii pârâte, I.J.P- C şi M.I.R.A- B , nu pot pretinde că nu au nici un fel de legătură cu cauza şi nici un fel de obligaţie faţă de reclamant.

Apărarea pârâtelor nu a putut fi reţinută nici în ceea ce priveşte fondul cauzei dedusă judecăţii.

Invocarea H.G. nr. 1578/2002, în sprijinul afirmaţiei că nu există temei legal pentru compensarea în bani a concediului de odihnă rămas neefectuat în anul 2005, este lipsită de orice eficienţă sub acest aspect, temeiul legal fiind prevederile din Legea nr.53/2003( Codul muncii), act normativ adoptat ulterior şi cu o forţă juridică superioară.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN C şi MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE.

Recurentul INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN C solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii formulate de reclamant împotriva IPJ C, în principal ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că, pe cale de excepţie, invocă lipsa calităţii procesuale pasive a IPJ C în prezenta cauză, excepţie care a fost în mod neîntemeiat respinsă de instanţa de fond.

Între reclamant şi IPJ C neexistând nici în prezent şi nici în perioada pentru care se solicită compensarea în bani a concediului de odihnă şi suplimentar neefectuat o relaţie angajat-angajator, instituţia recurentă asigurând doar din punct de vedere logistic şi financiar plata salariilor acestuia şi a altor drepturi băneşti de care acesta beneficia, pe baza unor reglementări interne, nu se justifică, chemarea IPJ C în judecată în calitate de pârât. În acest context, recurentul susţine că este cu atât mai neîntemeiată soluţia instanţei de fond care a obligat instituţia recurentă, în solidar cu pârâţii MIRA şi IGPR la compensarea în bani a concediului neefectuat de către reclamant.

În abordarea fondului cauzei, prima instanţă a invocat dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i, susţinând, în esenţă, că actul normativ special în materia dreptului la concediu al poliţiştilor nu ar fi aplicabil în cauză, întrucât este un act normativ intrat în vigoare anterior C o d u l u i m u n c i i şi că ar avea o forţă juridică inferioară.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de a i se compensa în bani şi concediul de odihnă suplimentar, constând în 6 zile calendaristice se arată că dispoziţiile HG nr. 1578/2002 nu prevăd această posibilitate.

Recurentul MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, sau ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta arată că, sub aspectul obligării pârâtei recurente la plata drepturilor solicitate „în solidar” cu IGPR şi IPJ C, reiterează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.

Cererea intimatului-reclamant de compensare în bani a concediului de odihnă neefectuat trebuia aprobată de „şeful eşalonului superior”, respectiv DIRECŢIA GENERALĂ DE COMBATERE A D. ORGANIZATE, unitate aflată în subordinea IGPR.

Potrivit art. 7 alin 2 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, cu modificările şi completările ulterioare, „ministrul internelor şi reformei administrative are calitatea de ordonator principal de credite”.

Potrivit tabelului cuprinzând unităţile ai căror comandanţi au calitatea de ordonatori secundari de credite, pentru activitatea de ordine şi siguranţă publică din Anexa nr. 8 la Ordinul MIRA nr. S/263 din 8 august 2007 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unităţile MIRA rezultă că IGPR are calitatea de ordonator secundar de credite.

Conform art. 78 alin 1 din Legea nr. 360/2002 cu modificările şi completările ulterioare, „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcţionarului public, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifică poliţistului”.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin 2 din HG nr. 1578/2002 privind condiţiile în baza cărora poliţistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare, cu modificările şi completările ulterioare „Dacă, din motive întemeiate, unii poliţişti nu au putut efectua concediul de odihnă la care aveau dreptul într-un an calendaristic, la cerere, unitatea este obligată să le acorde concediul până la sfârşitul anului calendaristic următor, iar în situaţii cu totul deosebite, poate fi compensat în bani, în limita fondurilor bugetare alocate, cu aprobarea şefului eşalonului imediat superior, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative”.

Dispoziţiile art. 13 alin 1 din HG nr. 1578/2002 stipulează că „În afara concediului de odihnă prevăzut la art. 1, poliţiştii care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite- vătămătoare grele sau periculoase- ori în locuri de muncă în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit legii, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă între 3 şi 14 zile calendaristice”.

Intimatul E.(...) prin întâmpinarea depusă la 16 ianuarie 2009 solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca fiind nefondate.

Intimatul INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE prin întâmpinarea depusă la 22 ianuarie 2009 solicită admiterea recursurilor formulate în cauză.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate şi a actelor ataşate la dosar, Curtea de apel constată că sunt fondate pentru următoarele considerente:

Reclamantului, în calitatea sa de poliţist şi deci, de funcţionar public cu statut special îi erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului care, la art. 28 alin. 1 lit. e prevede că, poliţistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, în condiţiile stabilite prin hotărâre a guvernului, respectiv HG nr. 1568/2002.

Acest act normativ prevede condiţiile in baza cărora poliţistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii si învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare, fără a prevedea posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă suplimentar şi stabilind în mod expres la art. 16 alin 2 faptul că acesta nu poate fi reeşalonat în anul următor.

Prin urmare, stabilirea ca fiind incidente în cauză, de către prima instanţă, a prevederilor C o d u l u i m u n c i i în condiţiile existenţei acestor norme cu caracter special este nelegală.

Astfel, potrivit art. 295 alin 2 teza a II-a din Codul muncii „prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective”.

Totodată, conform art. 1 alin 2 din Codul muncii „prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii”.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, reglementarea în materie este conţinută de dispoziţiile HG nr. 1578/2002 care nu prevăd posibilitatea compensării în bani a concediului de odihnă şi a concediului de odihnă suplimentar decât în anumite condiţii expres reglementate a căror îndeplinire nu a fost dovedită de către reclamant.

Recurenţii au calitate procesuală în cauză, primul, pentru că raporturile de serviciu ale reclamantului sunt legate cu acesta, chiar dacă din punct de vedere profesional reclamantul este subordonat Inspectoratului General al Poliţiei, iar al doilea recurent, are calitate procesuală pe considerentul că este ordonatorul principal de credite, care, în ipoteza admiterii acţiunii ar fi avut obligaţia de a ordona plata.

În consecinţă, recursurile fiind fondate se vor admite în lumina dispoziţiilor art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi sentinţa atacată va fi modificată, iar pe fond cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul E.(...) va fi respinsă.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursurile declarate de pârâţii INSPECTORATUL DE POLIŢIE AL JUDEŢULUI C şi MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinţei civile nr. 2679/07.11.2008, pronunţată în dosarul cu nr(...) al T r i b u n a l u l u i S ă l a j, pe care o modifică, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul E.(...).

Decizia este irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 19 februarie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Red.L.B./M.N.

3 ex.16.03.2009

Jud.fond.-N. T.