Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 1494/R

Şedinţa publică de la 03 E. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului formulat de reclamantul E. D. U., împotriva sentinţei civile nr. 1226/13 august 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosar nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică , la pronunţare , se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 19 noiembrie 2009 , când părţile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi , care face parte integrantă din prezenta hotărâre , iar instanţa , în vederea deliberării , a amânat pronunţarea pentru data de 26 noiembrie 2009 , apoi pentru 3 E. 2009.

C U R T E A

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1226/13.08.2009 , T r i b u n a l u l B r a ş o v a admis in parte acţiunea in pretenţii formulata si precizata de reclamantul E. D. in contradictoriu cu paratii Comuna E. prin primar, Consiliul Local al Comunei E. si Primarul Comunei E. iar parata Comuna E. prin primar a fost obligată la plata către reclamant a sumelor de 1578 lei reprezentând compensarea in bani a 12 zile concediu de odihna neefectuat in anul 2008, 1100 lei ajutor de Pasti 2008, 300 lei spor de ţinuta 2008, 877 lei indemnizaţie de refacerea capacitate de munca, 836 lei indemnizaţie de hrana 2008 si 2352 lei spor de dispozitiv 2008. precum şi suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecata, respingându-se restul pretenţiilor ca nefondate.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond a reţinut următoarele :

Reclamantul a ocupat funcţia de primar ales al Comunei E. in perioada 23.06.2004-19.06.2008, astfel cum rezulta din menţiunile carnetului sau de munca.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei E. din 14.08.2008 a fost aprobat contractul colectiv de munca pentru personalul de specialitate al Primarului Comunei E., cu aplicabilitate pentru perioada 01.03.2008-01.03.2010. Art.79 din acest contract stabileste ca el produce efecte pentru toţi salariaţii instituţiei, inclusiv pentru primar si viceprimar indiferent de data angajării de afilierea la indicat sau de natura raporturilor juridice dintre angajator si salariaţi.

La capitolul masurilor de protecţie sociala, art.39 al.8, 9, 10 si 11 prevede acordarea unui ajutor de sărbători ( C si Paste) care va fi de 1100 lei, pentru fiecare T. in parte, acordarea indemnizaţiei de hrana in cuantum de 11 lei/zi, acordarea sumei de 1200 lei în vederea procurării a patru ţinute pe an calendaristic, urmând ca în prima luna din fiecare trimestru sa se primească suma necesara, precum si acordarea unei indemnizaţii pentru refacerea capacităţii de munca echivalenta cu un salariu de baza distincta de indemnizaţia de concediu.

De asemenea, art.24 al.5 lit. e) din acelaşi contract colectiv de munca stabileste acordarea sporului de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza , in temeiul art.13 T. Legea 138/1999 si Ordinului 496/2003.

Parata a invocat, prin nota de sedinta, faptul că doar prin actul adiţional nr.1 din 31.10.2008 la contractul colectiv de munca s-au stabilit drepturi si în favoarea primarului si viceprimarului, or la acea data reclamantul nu mai ocupa funcţia de primar.

Într-adevăr, prin actul adiţional nr.1/31.10.2008 s-a stabilit, în privinţa primei de sărbători indemnizaţiei de hrana si indemnizaţiei pentru o ţinută decenta, ca de acesta drepturi beneficiază si primarul si viceprimarul.

Insa, G. de textul iniţial convenit al contractului colectiv de munca, care la art.79 stabileste ca acordul se aplica tuturor salariaţilor, inclusiv primarului si viceprimarului, pretenţiile reclamantului privind beneficierea de masurile de protecţie sociala stabilite sunt îndreptăţite.

Astfel, acestuia i se cuvine suma de 1100 lei reprezentând ajutorul pentru T.a de Paşti 2008. De asemenea, pentru perioada lucrata in anul 2008 ulterioară datei de 01.03.2008, reclamantul este îndreptăţit sa primească si suma de 836 lei indemnizaţie hrana, astfel cum a fost calculata expert.

În privinţa sporului pentru ţinută, în perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de munca pentru anul 2008, reclamantul a ocupat funcţia de primar doar un trimestru, astfel ca i se cuvine doar un sfert din suma totala de 1200 lei ce se aloca pentru procurarea a patru ţinute pe an şi care se plăteşte in prima luna din fiecare trimestru.

In temeiul art.39 al.11 si art.24 al.5 lit. e) din Contractul colectiv de munca, reclamantului i se cuvin si sumele calculate de expert la 877 lei reprezentând indemnizaţia pentru refacerea capacitaţii de munca si 2352 lei spor de dispozitiv pentru anul 2008.

În privinţa concediului de odihna neefectuat in anii 2005-2008 si pentru care reclamantul solicită compensarea în bani, instanţa de fond a reţinut că prin nota de şedinţă depusa la dosar(f.71), pârâţii au menţionat că nu există nicio evidenta privind planificarea in concediu a primarului si nici documente din care sa rezulte ca nu a efectuat acest concediu.

Având in vedere ca nu s-au putut prezenta înscrisuri din care sa rezulte ca reclamantul a efectuat concediul de odihna, prima instanţă a reţinut ca fiind corespunzător realităţii ca in anul 2005 nu a efectuat 15 zile de concediu in anul 2006 15 zile, in anul 2007 25 zile si in anul 2008 12 zile de concediu.

B. îsi găsesc in cauza si dispoziţiile OG 80/2003 privind concediul de odihna si alte concedii ale preşedinţilor si vicepreşedinţilor consiliilor judeţene, precum si ale primarilor si viceprimarilor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.3 din acest act normativ, planificarea concediului de odihna pentru primar se face chiar de către acesta, in urma consultării cu viceprimarul, in luna E. a anului premergător. Perioada de efectuare este de asemenea adusa la cunoştinţa consiliului local in şedinţa premergătoare plecării in concediu.

Potrivit dispoziţiilor art.141 Codul muncii, concediul de odihna se efectuează in fiecare an. Prin excepţie, efectuarea concediului de odihna in anul următor este permisa numai in cazurile expres prevăzute de lege sau in cazurile prevăzute in contractul colectiv de munca aplicabil. Angajatorul este obligat sa acorde concediu, pana la sfârşitul anului următor, tuturor salariaţilor care intr-un an calendaristic nu au putut efectua integral concediul de odihna la care aveau dreptul. Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul încetării contractului individual de munca.

Din analiza textului enunţat rezulta ca regula consta in efectuarea concediului de odihna, drept al angajatului, ce nu poate fi retras si nici nu poate constitui obiect de tranzacţie. Efectuarea concediului are loc in anul calendaristic aferent si numai pentru cazuri limitate, in anul care obligatoriu este cel următor. Astfel, textul prevede expres ca in anul următor angajatorul este obligat sa permită efectuarea concediului de odihna de către angajat, dreptul acestuia impunându-se a fi respectat indiferent de impactul asupra activităţii. In privinţa compensarea in bani, aceasta este permisa doar in situaţia in care s-a desfăcut contractul individual de munca.

In speţă reclamantul, in calitate de primar, avea obligaţia sa se planifice in concediul de odihna încă din luna E. a anului premergător. In situaţia in care buna desfăşurare a activităţii Primăriei impunea prezenta sa la locul de munca, in anul următor trebuia efectuat obligatoriu concediul de odihna restant. Practic, legiuitorul nu permite angajatorului sa invoce imposibilitatea de desfăşurare a activităţii fără angajatul respectiv doi ani consecutiv, ci îl obliga pe acesta ca, in al doilea an, sa ii permită angajatului efectuarea concediului de odihna pentru a respecta practic finalitatea acestuia, respectiv asigurarea timpului de odihna necesar refacerii organismului.

Nu s-a probat, în speţă, de către reclamant care a fost motivul pentru care nu s-a planificat personal in concediul de odihna, reclamantul, practic, cumulând atât funcţia de reprezentant al angajatorului, cat si pe cea de angajat. G. de acest aspect, nimic nu îl împiedică sa se planifice anual in acest concediu, si, in si situaţia in care, timp de 1 an nu putea efectua integral concediul, sa il efectueze obligatoriu in al doilea an.

In situaţia in care nici in al doilea an angajatorul nu permite efectuarea in natura a concediului, angajatul are posibilitatea intentării unei acţiuni in obligaţie de a face, respectiv in obligarea acestuia la respectarea dreptului sau, fără compensarea in bani. Daca totuşi o astfel de situaţie a avut loc, ar fi posibila compensarea ca o sancţiune la adresa angajatorului care, pe lângă salariu, plăteşte si indemnizaţia de concediu pentru aceeaşi perioada.

In speţă insa, G. de situaţia speciala a cumulării atât a funcţiei de reprezentant al angajatorului, cat si pe cea de angajat, instanţa a reţinut ca pentru anii 2005-2007nu este posibilă compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat. In caz contrar s-ar ajunge la a plăti reclamantului atât salariul pentru perioada lucrata, cat si indemnizaţia de concediu, deşi acesta nu a probat existenta vreunui motiv care sa impună prezenta sa la locul de munca si care sa nu ii permită efectuarea concediului nici in al doilea an.

Culpa ii aparţine exclusiv reclamantului care avea obligaţia legala de a se planifica personal in concediul de odihna .

In privinţa concediului de odihna de 12 zile aferent perioadei din anul 2008 in care reclamantul a ocupat funcţia de primar, având in vedere ca mandatul de primar a încetat in data de 19.06.2008, astfel ca nu a mai fost posibila efectuarea in natura a concediului, in temeiul art.141 al.4 C. muncii, instanţa a dispus compensarea in bani a concediului cu suma de 1578 lei.

Împotriva hotărârii primei instanţe a formulat recurs reclamantul E. D. U. , iar prin motivele e recurs soluţia atacată este criticată pentru următoarele considerente:

Instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere , respectiv prejudiciul determinat de calculul greşit a indemnizaţiei de primar fiind de 2.458 lei .

De asemenea , instanţa a diminuat nejustificat cuantumul sporului pentru ţinută de 1200 lei , care se acordă trimestrial şi nu anul.

Instanţa a aplicat o sancţiune neprevăzută în nici un text de lege , întrucât respingerea cererii cu privire la indemnizaţiile de concediu aferente anilor 2005 -2007 , în cuantum total de 5.717 lei , echivalează unei sancţiuni aplicate recurentului pentru faptul că nu şi-a planificat propriul concediu , conform OG 80/2003.

Diminuarea cheltuielilor de judecată este considerată de către recurentul reclamant ca nefondată întrucât se bazează pe aceeaşi „ culpă” a reclamantului .

O ultimă critică se referă la împrejurarea că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 141 din Codul muncii potrivit căruia concediul de odihnă se poate efectua până la finele anului următor celui pentru care se efectuează concediul , ceea ce duce la concluzia conform căreia , la încetarea raporturilor de muncă în iunie 2008 , cel puţin concediul neefectuat în 2007 este legal să fie compensat în bani.

Recursul reclamantului este fondat în parte, după cum urmează:

Primul motiv de recurs este fondat întrucât din cuprinsul considerentelor instanţei de fond nu rezultă motivele pentru care nu au fost acordate pretenţiile în cuantum de 2458 RON , reprezentând diferenţe salariale aferente anului 2005, iar acest lucru echivalează cu nepronunţarea asupra respectivului capăt de cerere.

Astfel , din raportul de expertiză efectuat în cauză de către d-nul expert N. N. rezultă că indemnizaţia de primar pentru anul 2005 s-a calculat cu ignorarea prevederilor OUG nr. 106/2004 potrivit cărora cuantumul acestei indemnizaţii este diferit în funcţie de numărul de locuitori ai comunei. În speţă, expertul a încadrat în mod corect Comuna E. în categoria de comună de gradul II ( având între 3000 – 7000 locuitori), iar cuantumul indemnizaţiei de primar , potrivit poziţiei 25 din anexa la OUG nr. 106/2004 , era de 1548 lei ( iar nu de 1314 lei cât a primit reclamantul )

Prin urmare pretenţiile reclamantului , în cuantum de 2458 lei, reprezentând diferenţa de indemnizaţie de primar, aferentă anului 2005 sunt întemeiate astfel încât hotărârea atacată va fi modificată sub acest aspect.

C de al doilea motiv de recurs , referitor la cuantumul sporului de ţinută nu este fondat întrucât art. 39 alin . 10 din CCM pe anul 2008 ce stă la baza acordării acestui drept prevede fără echivoc faptul că suma de 1200 RON se alocă „ în vederea procurării a patru ţinute pe an calendaristic” astfel încât în mod corect instanţa de fond a apreciat că pentru un singur semestru reclamantului i se cuvine suma de 300 lei.

Motivul al 3-lea de recurs nu este fondat deoarece soluţia primei instanţe de neacordare a contravalorii concediului de odihnă pentru anii 2005, 2006 şi 2007 are la bază aplicarea principiului „ nemo auditur propriam turpitudinem allegans” potrivit căruia nimeni nu poate să obţină foloase invocând propria sa vină.

Cu toate acestea, concediul de odihnă neefectuat pe anul 2007 putea fi acordat, potrivit art. 141 alin 3 Codul muncii , până la sfârşitul anului următor, respectiv până la sfârşitul anului 2008. Întrucât raporturile de muncă au încetat în iunie 2008, deveneau aplicabile prevederile art. 141 al. 4 Codul muncii astfel încât reclamantul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anul 2007 în cuantum de 2761,50 lei , motivul 5 de recurs fiind fondat sub acest aspect.

Referitor la diminuarea cheltuielilor de judecată, în raport de proporţia în care au fost admise pretenţiile reclamantului cu modificările aduse prin soluţionarea prezentului recurs , în baza art. 276 Cod procedură civilă, curtea apreciază că din onorariul apărătorului de 2000 lei se impune cenzurarea sumei de 600 lei, astfel încât hotărârea atacată va fi modificată şi sub acest aspect în sensul că intimata va fi obligată la plata sumei de 1400 lei ( în loc de 300 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte recursul formulat de recurentul D. U. E. împotriva sentinţei civile nr. 1226/M/2009 pe care o modifică în parte în sensul că:

Obligă pârâta Comuna E. prin primar să plătească reclamantului suma de 2458 lei reprezentând diferenţa de indemnizaţie de primar aferentă anului 2005 precum şi suma de 2761,50 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă aferent anului 2007 neefectuat.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1400 lei ( în loc de 300 lei) reprezentând cheltuieli de judecată la fond.

Menţine restul dispoziţiilor.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 03 E. 2009

Red CŞ 7.12.2009

Dact AG 11.12.2009/6 ex

Jud fond M E./S.L. F.