Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T Â R G U M U R E Ş

SECŢIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

Decizie nr. 1142/R

Şedinţa publică din 14 Mai 2009

Completul compus din:

T. N. - Preşedinte

N. E. J. - Judecător

G. E. - Judecător

Grefier - G. D.

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, cu sediul în B,(...), sector 5, împotriva sentinţei civile nr. 52 din 31 oct. 2008, pronunţată de Curtea de Apel Tg. M în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, fiind scutit de la plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

Instanţa în temeiul art. 32 pct.1 Cod procedură civilă dă citire încheierii de cameră de consiliu nr. 60/CR din 14.05.2009, prin care s-a soluţionat incompatibilitatea doamnei judecător T. E..

Faţă de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanţa în baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă înregistrată la 8 aprilie 2008 la T r i b u n a l u l H a r g h i t a reclamantul O. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii T r i b u n a l u l H a r g h i t a, Curtea de A p e l T â r g u-M , Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor ,Direcţia Generală a Finanţelor Publice H obligarea în solidar a pârâţilor la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator de 15% din salariul de bază brut, pe perioada 1 aprilie 2005-1 octombrie 2007, efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii sumelor solicitate şi acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, în perioada menţionată.

Prin încheierea civilă din 4 septembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l H a r g h i t a în dosarul nr(...) cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Curţii de A p e l T â r g u-M , în temeiul art. II din OUG nr. 75/2008.

Prin sentinţa civilă nr. 52 din 31 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de A p e l T â r g u-M, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie în dosarul nr(...), s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice H; s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul O. N., în contradictoriu cu pârâţii T r i b u n a l u l H a r g h i t a, Curtea de A p e l T â r g u-M,Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor , Direcţia Generală a Finanţelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării; pârâţii T r i b u n a l u l H a r g h i t a, Curtea de A p e l T â r g u-M şi Ministerul Justiţiei au fost obligaţi la acordarea în favoarea reclamantului a concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, pentru perioada 1 aprilie 2005 – 1 octombrie 2007; restul pretenţiilor reclamantului au fost respinse.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în privinţa sporului de lucru la calculator, reclamantul a invocat discriminarea faţă de personalul Ministerului Justiţiei şi cel al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , însă personalul din aceste unităţi beneficiază doar de sporul de 15% pentru condiţii deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase, conform art. 22 din OG nr. 8/2007, spor de care a beneficiat şi reclamantul în temeiul aceloraşi prevederi legale, astfel că nu există nici un temei legal pentru acordarea sporului distinct pentru lucrul la calculator şi, de asemenea, nu există o situaţie de discriminare a reclamantului.

Referitor la capătul de cerere privind acordarea unui concediu suplimentar anual de 3 zile, instanţa a apreciat că acesta este întemeiat în contextul în care în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 reclamantul a beneficiat de un concediu anual de odihnă de bază de 30 de zile lucrătoare, însă distinct de acesta reclamantul trebuie să beneficieze şi de concediul de odihnă suplimentar reglementat de art. 142 din Codul muncii şi care se acordă în considerarea unor împrejurări speciale printre care şi pentru lucrul în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi a solicitat modificarea sentinţei atacate şi în consecinţă respingerea integrală a acţiunii civile formulate de reclamant, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, întrucât potrivit art. 65 din Legea nr. 567/2004 personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, iar Legea nr. 567/2004, fiind o lege specială, are prioritate faţă de dispoziţiile din Codul muncii şi ca atare invocarea regulilor generale prevăzute de legislaţia muncii, nu poate fi primită.

Recursul declarat de pârât a fost înaintat spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă ulterior cauza a fost trimisă spre soluţionare Curţii de A p e l T â r g u-M , întrucât prevederile art. I şi II din OUG nr. 75/2008 au fost declarate neconstituţionale.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 304¹ Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa de recurs reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamantul O. N. a solicitat, printre altele, acordarea unui număr de 3 zile în plus la concediul de odihnă, invocând faptul că deşi a lucrat în condiţii grele şi a beneficiat de sporul corespunzător acestor condiţii, totuşi nu a beneficiat de concediul de odihnă suplimentar prevăzut de art. 142 din Codul muncii.

În cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, durata concediului anual de odihnă este reglementată prin lege specială. Astfel, prin art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 s-a prevăzut că personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare. Prin aceste dispoziţii legale este reglementată o durată a concediului de odihnă mai mare decât cea reglementată de art. 140 alin. 1 din Codul muncii, care prevede că durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare, la care conform art. 142 din Codul muncii se pot adăuga 3 zile suplimentare de concediu.

Analizând prevederile legale enunţate este evident că norma specială (art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004) derogă de la norma generală (art. 140 şi art. 142 din Codul muncii) şi prin urmare, reclamanta nu poate beneficia decât de prevederile legii speciale. Dispoziţiile art. 65 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 au prioritate faţă de dispoziţiile din Codul muncii, reclamanta neputându-se prevala de normele generale prevăzute de legislaţia muncii din moment ce legea specială care îi este aplicabilă nu reglementează concediul de odihnă suplimentar pentru lucrul în condiţii grele, periculoase sau vătămătoare.

Sub acest aspect trebuia avut în vedere faptul că prin art. 1 alin. 2 din Codul muncii se prevede că prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii. De asemenea, potrivit art. 295 alin. 2 din Codul muncii dispoziţiile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Prin prisma acestor prevederi legale, instanţa de recurs apreciază că în mod nelegal s-a dispus prin sentinţa atacată acordarea concediului de odihnă suplimentar anual de 3 zile lucrătoare, în condiţiile în care concediul de odihnă pentru personalul auxiliar din instanţe şi parchetele de pe lângă acestea este reglementat prin dispoziţii cu caracter special care au prioritate faţă de prevederile C o d u l u i m u n c i i, ceea ce atrage incidenţa în cauză a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă , hotărârea atacată fiind pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor legale aplicabile în materie.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa de recurs va admite recursurile declarate de pârâţi şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge integral acţiunea civilă formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, cu sediul în B,(...), sector 5, împotriva sentinţei civile nr. 52 din 31 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de A p e l T â r g u – M, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în dosarul nr(...).

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge integral acţiunea civilă formulată de reclamantul O. N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI,

T. N. N. E. J.

G. E.

GREFIER,

G. D.

Red. S.N.

Tehnored. BI/2ex

Jud.fond: A.E.;S.E.

-25.06.2009-