Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.1068

Şedinţa publică din data de 13 iunie 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători – (...) (...)

(...)-(...) N.

Grefier – T. Ş.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta O. G. domiciliată în comuna N., judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 18 din 16 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primăria comunei N. cu sediul în comuna N., judeţul B.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit recurenta-reclamantă O. G. şi intimatul-pârât Primăria comunei N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că recursul este declarat şi motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.

Curtea, având în vedere că recurenta-reclamantă O. G. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare.

C U R T E A

Reclamanta O. G. a chemat în judecată pârâta Primăria N. solicitând obligarea pârâtei la plata sporului de vechime şi concediului de odihnă pe perioada 1.03.2001 – 31.12.2006, conform D., în calitate de însoţitor persoană cu handicap gradul I, precum şi a dobânzilor aferente.

Reclamanta a arătat că nu s-au plătit drepturile solicitate, pârâta motivând că nu a avut inclus in bugetul de venituri şi cheltuieli un asemenea capitol.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1.03.2001 – sept.2004. A mai arătat pârâta că este de acord cu plata sporului de vechime pe restul perioadei solicitate.

În ce priveşte concediul de odihnă, pârâta a arătat că se poate solicita plata în bani pentru concediul neefectuat numai la încetarea contractului de muncă, situaţie ce nu se aplică în speţa de faţă.

Prin sentinţa civilă nr.18/16.01.2008 T r i b u n a l u l B u z ă u a admis în parte acţiunea, a constatat prescrisă acţiunea pentru perioada 1.03.2001 – sept.2004 şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sporului de vechime pe perioada oct.2004 – oct.2007 în cuantum de 1474 lei, reactualizată cu indicele de inflaţie şi la acordarea concediului de odihnă pe anul 2006 şi a indemnizaţiei de concediu pe acest an.

Tribunalul a respins capătul de cerere privind acordarea indemnizaţiei şi concediului de odihnă pe anii 2001-2005.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că pârâta a recunoscut că nu a achitat sporul de vechime reclamantei, deşi aceasta avea dreptul la plata lui pe perioada oct-2004 – oct.2007, pentru restul perioadei solicitate intervenind prescripţia dreptului la acţiune.

În ce priveşte concediul de odihnă tribunalul a constatat că pe anii 2001-2005 acesta nu mai poate fi acordat în natură, iar compensarea în bani nu este permisă decât în caz de încetare a contractului de muncă.

Pentru anul 2006, tribunalul a constatat că reclamanta are dreptul la concediu de odihnă şi acesta poate fi acordat în natură până la sfârşitul anului 2007, la fel şi indemnizaţia de concediu aferentă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca netemeinică şi nelegală cu motivarea, în esenţă, că sporul de vechime trebuia acordat pe toată perioada solicitată, iar în ce priveşte concediul de odihnă trebuia făcută aplicarea disp. Legii 448/2006.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată şi motivele de recurs, curtea va constata că acesta este nefondat.

În mod corect instanţa de fond a constatat prescrisă acţiunea pentru perioada 1.03.2001 – sept.2004, făcând aplicarea disp. art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, care statuează că dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, în cazul de faţă termenul general de 3 ani.

În ce privşte concediul de odihnă, de asemenea, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art.144 şi 141 Codul muncii, constatând că recurenta nu a efectuat în natură concediul de odihnă pe anii 2001-2005 până la sfârşitul anului următor, astfel că nu mai poate solicita acest drept. Referitor la compensarea în bani a concediului de odihnă, aceasta nu se poate face decât la încetarea contractului de muncă.

Prevederile Legii 448/2006 nu se pot aplica retroactiv pentru anii 2001-2005, deoarece legea nu poate dispune decât pentru viitor, cum corect a reţinut tribunalul.

Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304, 304¹ şi 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. G. domiciliată în comuna N., judeţul B, împotriva sentinţei civile nr. 18 din 16 ianuarie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u z ă u, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primăria comunei N. cu sediul în comuna N., judeţul B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 iunie 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) N.

Fiind în concediu de odihnă Fiind în concediu de odihnă

prezenta se semnează de prezenta se semnează de

preşedintele instanţei preşedintele instanţei

Grefier,

T. Ş.

Fiind în CO se semnează de

Grefierul şef de secţie

Red. D./AT

2 ex./11.07. 2008

d.f(...) – T r i b u n a l u l B u z ă u

j.f. H. T.

B. F. E.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120