- drepturi băneşti – R O M Â N I A CURTEA DE A P E L S U C E A V A SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE D E C I Z I A NR. 179 Şedinţa publică din 23 februarie 2010 Preşedinte (...) (...) Judecător (...) (...) Judecător (...) (...) Grefier (...) (...) Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria comunei G., cu sediul în comuna G., judeţul B, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinţei civile nr. 1262 din 07 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă (dosar nr(...)). La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente, reclamantul intimat G. G şi şeful biroului financiar contabil al Primăriei comunei G.. Procedura este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care, instanţa constatând că pârâta recurentă a solicitat judecarea în lipsă, recursul fiind în stare de judecată, a rămas în pronunţare. După deliberare, C U R T E A , Asupra recursului de faţă, constată : Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. (...) la Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i, reclamantul G. G a chemat în judecată pe pârâţii Primarul comunei G., judeţul B şi pe Şeful biroului financiar contabil din cadrul Primăriei comunei G., solicitând obligarea acestora la plata concediului de odihnă neefectuat, aferent perioadei 1 ianuarie 2008 – 18 iunie 2008. În fapt, reclamantul a arătat că în mandatul 2004 – 2008 a fost ales viceprimar al comunei G., judeţul B, funcţie pe care a deţinut-o şi în perioada 1 ianuarie – 18 iunie 2008. Totodată a arătat că, din motive independente de voinţa sa, nu a efectuat concediul de odihnă cuvenit pentru această perioadă şi că după data încheierii mandatului, respectiv 18 iunie 2008, a formulat mai multe cereri pentru plata sumei cuvenite. Cu toate acestea nu a primit aceşti bani, deşi primarului din aceeaşi perioadă i s-a acordat acest drept. În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1092 şi urm. Cod civil, art. 7 alin. 1 şi art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 250/1992, art. 139 şi urm. şi art. 166 din Codul muncii. Primarul comunei G., S. D., a formulat întâmpinare la acţiunea reclamantului prin care a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată. În apărare, pârâtul a arătat că reclamantul nu a solicitat şi nu a fost planificat în 2007 să efectueze concediul de odihnă pentru anul 2008. De asemenea, că nu este îndreptăţit la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, întrucât raporturile sale de muncă nu au încetat – la expirarea mandatului de viceprimar a ocupat prin concurs postul de şef serviciu situaţii de urgenţă. Prin încheierea de şedinţă din 17 iunie 2009, instanţa a scos cauza de pe rol şi a trimis-o spre competentă soluţionarea Secţiei civile a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – complet specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, în considerarea calităţii de personal contractual a reclamantului. Prin sentinţa nr. 1262 din 7 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă, în dosarul nr(...), a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a şefului biroului financiar contabil din cadrul Primăriei comunei G.. A fost admisă acţiunea formulată de reclamant, pârâtul fiind obligat să-i plătească acestuia o compensaţie egală cu indemnizaţia pentru concediul de odihnă aferent perioadei 1.01.2008 – 18.06.2008. Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor Primarul comunei G. şi Şeful biroului financiar contabil din cadrul Primăriei comunei G., judeţul B, la plata compensaţiei pentru concediul de odihnă neefectuat, aferent perioadei 1 ianuarie 2008 – 18 iunie 2008. În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a secund pârâtului pe care a admis-o, întrucât nu există identitate între acesta şi titularul obligaţiei din raportul de drept material dedus judecăţii. Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că, din carnetul de muncă al reclamantului, rezultă că, în perioada 22.06.2004 – 18.06.2008, acesta a avut calitatea de viceprimar al comunei G., judeţul B. Potrivit art. 1 alin. 1 din OG nr. 80/2003, acesta avea dreptul în perioada mandatului „la un concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic”. Reclamantul a susţinut – iar pârâtul Primarul comunei G. a confirmat – faptul că nu a efectuat concediul de odihnă cuvenit pentru perioada 1 ianuarie 2008 – 18 iunie 2008. Cu toate acestea, pârâtul a refuzat să-i acorde reclamantului o compensaţie în bani, invocând aspecte legate de neplanificarea acestuia în concediu de odihnă conform dispoziţiilor O.G. nr. 80/2003 precum şi de continuitatea raporturilor de muncă la acelaşi angajator. Tribunalul a înlăturat însă aceste alegaţii ale pârâtului, întrucât potrivit art. 3 din O.G. nr. 80/2003, obligaţia efectuării planificării concediului de odihnă al viceprimarului revenea primarului, aşa încât neîndeplinirea acestei obligaţii nu poate fi imputată reclamantului. Cât priveşte dispoziţiile art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 250/1992 potrivit cărora: „Concediile de odihnă neefectuate, cuvenite salariaţilor cărora le-a încetat contractul de muncă, vor fi compensate în bani”, - acestea permit acordarea în prezenta cauză a compensaţiei cerute de reclamant. Aceasta întrucât, potrivit art. 57 din Legea nr. 215/2001 coroborat cu art. 3 din Legea nr. 154/1998, funcţia de viceprimar este o funcţie de demnitate publică aleasă. Drept urmare, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în temeiul unei forme (categorii) a raportului de muncă deosebită de cea a salariaţilor sau funcţionarilor publici, aşa încât este O. susţinerea pârâtului Primarul comunei G. că mandatul de viceprimar şi funcţia de şef serviciu situaţii de urgenţă ar reprezenta un singur raport de muncă, desfăşurat în baza unui singur contract de muncă. Este de observat, de altfel, că pentru perioada exercitării mandatului de viceprimar, reclamantul nu a fost parte a unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de art. 10 din Codul muncii, astfel încât nu se poate trage concluzia continuării acestuia, ca urmare a ocupării (prin concurs) a funcţiei de şef serviciu situaţii de urgenţă. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Primăria comunei G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivare a arătat că reclamantul nu a solicitat concediu de odihnă şi nu a fost planificat în decembrie 2007 pentru anul 2008 conform art. 3 din Ordonanţa nr. 80/2003. A arătat de asemenea că, la expirarea mandatului de viceprimar a ocupat un alt post respectiv şef serviciu de urgenţă, aşa încât raporturile de muncă cu unitatea nu au încetat. Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că în perioada menţionată în cerere nu a beneficiat de concediu de odihnă aşa încât se impune compensarea în bani a concediului neefectuat în temeiul art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 250/1992. A solicitat indexarea sumei care i se cuvine conform indicelui de inflaţie şi plata dobânzii aferente de la data formulării cererii şi până la plata efectivă. Examinând recursul Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente: Reclamantul a avut calitatea de viceprimar în intervalul 22.06.2004 – 18.06.2008 aşa cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosar. În această perioadă avea dreptul la concediu de odihnă plătit pentru fiecare an calendaristic potrivit art. 1 din O.G. nr. 80/2003. Art. 3 din acelaşi act normativ prevede obligaţia primarului de a efectua planificarea concediului de odihnă aşa încât susţinerea recurentei potrivit căreia reclamantul nu a solicitat concediu şi nu a fost planificat din decembrie 2007 nu poate fi reţinută. În ce priveşte continuitatea raporturilor de muncă la acelaşi angajator, aspect invocat de recurentă în motivarea recursului este de reţinut că mandatul de viceprimar şi funcţia de şef serviciu situaţii de urgenţă nu au fost exercitate în temeiul aceluiaşi raport de muncă. În perioada exercitării mandatului de viceprimar reclamantul nu a fost parte a unui contract individual de muncă în sensul prevăzut de art. 10 din Codul muncii. Ocuparea prin concurs a funcţiei de şef serviciu situaţii de urgenţă nu presupune aşadar continuarea raporturilor de muncă în baza aceluiaşi contract. Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a apreciat întrunite condiţiile art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 250/1992 pentru compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat. Reclamantul intimat a solicitat actualizarea sumei cuvenite pentru concediul de odihnă neefectuat în raport de indicele de inflaţie şi plata dobânzii aferente însă în acest cadru procesual solicitarea sa nu poate fi analizată având în vedere dispoziţiile art. 315 alin. 4 raportat la art. 296 Cod procedură civilă. Faţă de cele arătate, văzând şi dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E : Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei G., prin reprezentantul său legal, împotriva sentinţei civile nr. 1262 din 07 octombrie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă (dosar nr(...)). Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică din 23 februarie 2010. Preşedinte, Judecători, Grefier, Red. F.S. Jud. fond M. L. U. N. Tehnodact. B.Z. Ex. 2 / 15.03.2010
Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs
Hotararea nr. 179 din data 2010-02-23
Pronuntata de Curtea de Apel Suceava