Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.190

ŞEDINŢA PUBLICĂ D(...)U. 2008

PREŞEDINTE -(...) (...)

JUDECĂTOR- (...) (...)

JUDECĂTOR -(...) (...)

GREFIER-(...) (...)

-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă SCOALA H. NR. 25 "E. S." G, cu sediul în G,(...) şi reclamanta E. B., împotriva sentinţei civile nr.1730/19.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...) , având ca obiect drepturi băneşti.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24.03.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, când instanţa având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluţionarea cauzei la data de 26.03.2008.

C U R T E A:

Asupra recursului civil de faţă.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr.1000/121 din 5.02.2007 la T r i b u n a l u l G a l a ţ i-Secţia civilă reclamanta E. B. reprezentată de Sindicatul T. I. din G a chemat în judecată pe pârâta Şcoala H. nr.25 „E. S.” din G solicitând obligarea acesteia să-i plătească concediul de odihnă şi concediul suplimentar neefectuat în anii 2005, 2006 şi 2007 actualizate cu rata inflaţiei la zi.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a funcţionat la Şcoala H. nr.25 „E. S.” în funcţia de administrator financiar(patrimoniu) I şef funcţie didactică auxiliară conform OUG nr.68/2004, cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată până la 1.02.2007, când a fost pensionată pentru limită de vârstă conform deciziei nr.314 din 22.01.2007.

A arătat reclamanta că art.29 al.1 şi 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ ( înregistrat la N. sub nr.5521/01/9.01.2004 Monitorul Oficial partea a V-a nr.11/28.07.2004 prevede că în funcţie de vechimea în muncă beneficiază de concediul de odihnă până la 28 de zile lucrătoare cei care au peste 15 ani vechime şi că personalul didactic auxiliar beneficiază de un concediu suplimentar între 5 şi 10 zile lucrătoare potrivit legii.

Întrucât i s-a desfăcut contractul individual de muncă urmare pensionării a solicitat pârâtei la 23.01.2007 compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în anii 2005, 2006 şi 2007 astfel: în 2005- 10 zile concediu neefectuat din cele 28 zile concediu de odihnă şi 10 zile concediu de odihnă suplimentar în anul 2006- 38 zile reprezentând 28 zile concediu de odihnă şi 10 zile concediul de odihnă suplimentar şi în anul 2007 -3 zile concediu.

A mai susţinut reclamanta că este preşedinta Sindicatului „T. I.” G şi vicepreşedinte a Federaţiei Sindicatelor din Învăţământ „T. I.” funcţie pentru care potrivit art.92 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură raportat la Legea nr.54/2003 a Sindicatelor are dreptul la un număr de 3-5 zile libere pe lună pentru a desfăşura activităţi sindicale.

În atare situaţie nu se poate susţine că a avut loc o compensare pentru că zilele libere şi concediul de odihnă au un regim juridic diferit, a arătat reclamanta.

A mai susţinut că din pontajele existente rezultă clar că reclamanta a desfăşurat activitate şi nu a beneficiat de concediu de odihnă şi că nici în statele de salariu nu există vreo consemnare a faptului că ar fi beneficiat de compensarea în bani a zilelor de concediu, inclusiv a celor suplimentare situaţie în care pârâta în mod nelegal a refuzat să-i plătească drepturile cuvenite – respectiv indemnizaţia de concediu.

Prin întâmpinarea depusă pârâta Şcoala H. nr.25 „E. S.” a susţinut că referitor la primul capăt de cerere compensarea cu bani a concediului de odihnă neefectuat cât şi a concediului suplimentar pentru anii 2005, 2006 şi 2007 , această cerere este nefondată pentru că conform statelor de plată pe anul 2005-2006 precum şi a cererilor către unitatea de învăţământ a reclamantei rezultă că în perioada 23.08-20.09.2006 a efectuat concediul de odihnă restant pe anul 2005( adresa nr.79/16.08.2006) astfel: pe data de 10.04.2006 reclamanta prin cererea nr.14/10.04.2006 solicită să i se acorde concediul pe anul 2005 în perioada 22-23.05.2006 a efectuat 2 zile concediu de odihnă restant din 2005 conform adresei nr.42/10.05.2006; în perioada 25-26.04.2005 a efectuat 5 zile de concediu pe anul 2005; în perioada 22.08-2.09.2006 a efectuat concediul de odihnă restant pe anul 2005.

A arătat pârâta că potrivit graficelor reclamanta a efectuat integral concediul de odihnă cuvenit cât şi cel suplimentar pe anul 2005.

Conform statelor de plată pe anul 2006 reclamanta a beneficiat în luna iulie de concediu de odihnă până pe 20.08.2006 a arătat pârâta.

De asemenea a arătat pârâta pentru anul 2007 conform statului de plată reclamanta a beneficiat de toate drepturile inclusiv compensarea în bani ( suma de 333 lei) reprezentând diferenţe pentru concediul de odihnă neefectuat.

Reclamanta, a arătat pârâta ca lider de sindicat avea dreptul doar la 3( trei) zile libere şi nu la 5( cinci) zile cum ea singură şi le-a atribuit şi efectuat.

A solicitat respingerea acţiunii civile ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr.1730 din 19.11.2007 s-a admis în parte acţiunea civilă a reclamantei.

A obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând indemnizaţie pentru 38 de zile concediu de odihnă pe anul 2006, actualizate cu indicele de inflaţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că acţiunea civilă a reclamantei este fondată în parte pentru următoarele considerente:

În discuţie este concediul de odihnă pe anul 2006, de aceea, raportarea propusă de reclamantă la suma primită pentru concediul de odihnă pe anul 2007 nu este legală. Întrucât în cursul anului 2006 nu s-a efectuat concediul de odihnă, indemnizaţia de concediu de odihnă se stabileşte în funcţie de perioada octombrie – decembrie 2006, ultima perioadă în care reclamanta ar fi putut beneficia de concediu de odihnă pe anul 2006.

Întrucât reclamanta nu a solicitat includerea în obiectivele expertizei şi a anului 2006, susţinând la acea vreme că litigiul s-a soluţionat pe cale amiabilă, nu poate fi cuantificată suma cuvenită reclamantei. Instanţa de fond a apreciat că singurul aspect disputat între părţi era perioada de referinţă şi, fiind stabilită prin prezenta hotărâre, suma nu mai reprezintă decât un mod de calcul contabil, pe care îl poate face pârâta şi care poate fi verificat de reclamantă, persoană cu studii de specialitate.

În vederea reparării integrale a prejudiciului, pârâta a fost obligată la plata actualizată a sumei la data plăţii a mai reţinut instanţa de fond.

Referitor la numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat pe anul 2005, părţile nu au avut o poziţie comună. Din conţinutul expertizei( f 96), rezultă că, din cercetarea documentelor contabile ale pârâtei( foi de prezenţă, state de plată), reclamanta şi-a efectuat tot concediul de odihnă cuvenit. Un aspect esenţial este acela că foile de prezenţă şi statele de plată sunt semnate chiar de reclamantă, în virtutea calităţii contabil şef.

Susţinerea reclamantei este că există o practică în instituţie în sensul ca pentru zilele de concediu de odihnă care nu s-au efectuat efectiv să nu se mai întocmească alte acte, ci zilele de concediu de odihnă să fie efectuate ulterior, nu poate fi primită.

Potrivit art. 146 din c o d u l m u n c i i, concediul de odihnă poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.

Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihnă în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente care impun prezenţa salariatului la locul de muncă.

Afirmaţiile reclamantei nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă şi constituie o modalitate ilegală de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor angajatului şi salariaţilor, care nu poate fi încurajat printr-o hotărâre. Dacă într-adevăr nu s-a efectuat întreg concediul, trebuia dovedit numărul exact de zile rămase neefectuate, în condiţiile în care înscrisurile cu valoare probatorie dovedesc contrariul, expertiza ţinând cont doar de afirmaţia nedovedită a reclamantei.

În plus, a mai reţinut instanţa de fond toate actele de prezenţă şi state de plată au fost întocmite chiar cu viza reclamantei, care nu face altceva decât să-şi invoce propria culpă în exercitarea atribuţiilor de serviciu în raportul cu angajatorul, pentru care ar urma să plătească angajatorul. Astfel, deşi potrivit funcţiei îndeplinite cunoştea modul în care se ţine evidenţa zilelor de concediu de odihnă efectuate şi a restului rămas neefectuat, afirmă că a efectuat acte neconforme cu realitatea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta E. B. şi pârâta Şcoala H. nr.25 E. S. ambele considerând-o nelegală.

În motivarea recursului său reclamanta E. B. a susţinut că potrivit actelor din dosar ar rezulta că pentru anul 2005 a efectuat un număr de 27 de zile de concediu de odihnă în perioadele 19-28.04.2006- 5 zile, între 22-23.04.2006-2 zile, între 23.08-2.09.2006- 20 zile, astfel că din totalul zilelor de 38 de zile anual rezultă că mai are de efectuat 11 zile de concediu, lucru cerut şi şcolii.

A mai arătat recurenta că deşi înregistrările în evidenţa şcolii au fost că, concediul a fost efectuat în integralitatea sa, se poate observa din documentele întocmite şi semnate de recurentă că aceasta şi-a desfăşurat activitatea în perioada în care figura în concediu de odihnă.

În această perioadă a arătat recurenta reclamantă s-au efectuat lucrări care erau stabilite prin grafic de unitate: respectiv inventarierea anuală cu termen la 30.11.2005, lichidările salariale ale lunii curente, pregătirea închiderii anului financiar 2005.

A arătat că şi pârâta a menţionat că există o practică în unitate privind rechemarea salariaţilor din concediu în vederea desfăşurării activităţii curente fără încheierea unor documente.

A susţinut că nu poate fi primită afirmaţia instanţei de fond în sensul că ar fi vorba de o exercitare ilegală a drepturilor salariaţilor pentru că probele administrate în cauză au demonstrat că numărul de zile de concediu de odihnă neefectuat coincide cu cererea reclamantei.

A solicitat admiterea recursului şi admiterea acţiunii şi pentru restul de concediu pentru anul 2005.

În drept şi-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.

În motivarea recursului său pârâta Şcoala H. nr.25 E. S. G a susţinut că pentru compensarea în bani a concediului de odihnă pentru anul 2006 unitatea a făcut toate demersurile în vederea achitării acestuia.

A arătat că la data de 12.02.2007 unitatea a pus la dispoziţia reclamantei suma de 2857 lei pentru compensarea în bani a concediului însă aceasta a refuzat ridicarea sumei, deşi a fost încunoştinţată în acest sens.

În atare condiţii nu se impun cheltuieli de judecată deoarece reclamanta a fost cea care a continuat procesul.

A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acestuia ca fiind lipsit de obiect.

Prin întâmpinarea depusă reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei.

A arătat că pârâta prin adresa nr.147 din 5.02.2007 i-a comunicat că concediul de odihnă pentru anul 2006 a fost efectuat în lunile iulie-august.

Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenţi cât şi de prevederile art.304 şi art.304¹ C.pr.civ., curtea constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de reclamantă susţinerile acesteia nu pot fi primite ele fiind contrazise chiar de propriile afirmaţii cât şi constatări ale expertizei efectuate în cauză.

Chiar reclamanta afirmă cităm” Deşi înregistrările în evidenţele unităţii au fost că, concediul de odihnă a fost efectuat în integralitatea sa”, se poate observa din documentele întocmite şi semnate de recurenta că aceasta şi-a desfăşurat activitatea în perioada în care figura în concediu de odihnă.

Expertiza contabilă efectuată în cauză( f.79 pag.3 raport) iniţial constata că reclamanta şi-a efectuat integral concediul de odihnă pe anul 2005 primind drepturile băneşti cuvenite situaţie confirmată şi de cel de-al doilea raport de expertiză ( f.96 fond-pag.2 raport).

Este adevărat că raportul la cererea reclamantei prezenta şi varianta cu neefectuarea celor 11 zile concediu restante, dar această variantă corect nu este reţinută de instanţa de fond.

Ori chiar afirmaţia reclamantei dovedeşte că în anul 2005, înregistrările din evidenţele pârâtei Şcoala H. nr.25 E. S., al cărui contabil şef era şi semna actele de plată( ştate de plată) confirma efectuarea integrală a concediului şi încasarea sumelor cuvenite.

Practicile nelegale ale pârâtei nu pot schimba situaţia legal constatată şi confirmată de reclamantă în calitate de contabil şef al pârâtei.

Inexistenţa unor adrese de rechemare sau restituirea drepturilor de concediu încasate iniţial, nu pot determina o nouă plată –( ar fi o plată dublă cerută cu rea-credinţă) reclamanta invocându-şi propria culpă şi nerespectarea dispoziţiilor legale în materie( art.146(2) din C.muncii).

Faptul că reclamanta venea la unitate şi lucra în timpul concediului de odihnă în afara unui cadru legal, era opţiunea ei personală, dar nu mai poate cere plata unor drepturi băneşti deja încasate, confirmate prin semnătura pe statele de plată şi prin pontarea în concediu.

Celelalte susţineri ale recurentei reclamante referitor la calculul drepturilor de concediu sunt fără relevanţă din moment ce instanţa de fond nu a obligat unitatea şcolară pârâtă la plata unei sume certe reprezentând indemnizaţia de concediu.

Referitor la recursul pârâtei de asemenea susţinerile acesteia nu pot fi primite.

Faptul că reclamanta a refuzat să se prezinte la unitate să ridice drepturile băneşti calculate nu o P. pe pârâtă să remită prin poştă pe numele recurentei reclamante aceste drepturi.

În atare condiţii nu pot fi primite susţinerile sale că greşit a fost obligată la cheltuieli de judecată.

Având în vedere cele menţionate mai sus curtea reţine că criticile formulate de ambele recurente nu se încadrează în motivele de recurs prev.de art.304 C.pr.civ.şi cum nu au fost invocate motive care să intre sub incidenţa art.304¹ C.pr.civ. în baza art.312 al.1 C.pr.civ.urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri declarate împotriva sentinţei civile nr.1730/2007 ale T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta E. B. şi pârâta ŞCOALA H. NR.25 „ E. S.” G, împotriva sentinţei civile nr.1730/19.11.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 26.03.2008.

PREŞEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

V.G. B.G. I.J.

Grefier

L.S.

Red.I.I.

Dact.L.R.

2 ex/20.06.2008

FOND: M.T.-R.E.