Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...) (Număr în format vechi 8488/2008)

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1636/R

Şedinţa publică din 16.03.2009

Curtea constituită din:

Preşedinte: (...) C (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) H. (...)

Grefier: J. S. N.

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul D. N., impotriva sentinţei civile nr.5911 din 25.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimatul DIRECŢIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE – JUDEŢ I, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns intimata DIRECŢIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE – JUDEŢ I, prin consilier juridic E. B., ce depune delegaţie la dosar, lipsind recurentul D. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosar, la data de 11.03.2009, de către intimata, întâmpinare.

Intimata DIRECŢIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE – JUDEŢ I, prin consilier juridic solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri în vederea dovedirii susţinerilor expuse în cuprinsul întâmpinării.

Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art.167 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru intimata proba cu înscrisuri, urmand a aprecia asupra utilitatii acestora cu ocazia deliberarii.

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă reprezentantului intimatei cuvântul în combaterea recursului.

Intimata DIRECŢIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE – JUDEŢ I prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, conform motivelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.42.213/3/LM/2006 reclamantul D. N. a chemat-o în judecată pe pârâta Direcţia Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale I, solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând concediul de odihnă aferent anilor 2002 şi 2003, scadente în decembrie 2003 pentru anul 2002 şi în decembrie 2004, pentru 2003.

Prin sentinţa civilă nr.2801/02.05.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale s-a dispus respingerea acţiunii formulată de reclamantul D. N. împotriva pârâtei Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală I ca neîntemeiată.

Prin decizia nr.3329/R/15.10.2007 pronunţată de Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I-Sectia a VII-a a fost admis recursul declarat de reclamant şi s-a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Dosarul a fost înregistrat sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i- Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 5911/25.09.2008, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis în parte acţiunea formulată de D. N. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale - Judeţ I ; a obligat pârâta să-i plătească reclamantului compensaţia cuvenită pentru concediul de odihnă cuvenit în anul 2003; a respins pretenţiile reclamantului pentru concediului de odihnă cuvenit în anul 2002 şi pentru daunele morale, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamantul a fost angajatul pârâtei, în funcţia de consilier la Centrul Agricol din comuna Popeşti M. - jud I, începând cu anul 1993, iar în prezent este pensionar pentru limită de vârstă începând cu 1.03.2005.

Acesta a sesizat instanţa cu o acţiune în pretenţii având ca obiect compensarea concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2002 şi 2003.

Aşa cum rezultă din cererile depuse în copie la dosar(filele 10-11 dosar nr(...)), reclamantul a solicitat efectuarea concediului de P. în anul 2002 în perioada 18.11-17.12.2002, iar în anul 2003 a solicitat concediu în perioada 3.11-8.12.2003, fiind pontat astfel, aşa cum reiese din foile de prezenţă colectivă anexate de către pârâtă.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantului în sensul compensării concediului de odihnă aferent anului 2002, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că acesta a efectuat concediul solicitat în perioada arătată în cererea acestuia. Reclamantul nu a probat că a intervenit o întrerupere a concediului de odihnă la cererea sa sau la cererea angajatorului.

Instanţa nu a putut reţine susţinerile reclamantului în sensul că acesta a întrerupt concediul de odihnă şi a prestat activitatea pentru care era salarizat în baza contractului individual de muncă în perioada concediului de odihnă din anul 2002. Aceste susţineri se referă la activităţi premergătoare specifice recensământului agricol desfăşurat în decembrie 2002, în care acesta a fost implicat. Dar, potrivit funcţiei sale, activităţile respective nu s-au desfăşurat în baza contractului individual de muncă, ci separat, reclamantul recunoscând că a fost plătit în mod distinct pentru recensământul în care a fost implicat .

Faţă de aceste considerente, instanţa a reţinut că în anul 2002, reclamantul a beneficiat de concediul de odihnă în mod concret şi i s-a plătit indemnizaţia aferentă.

În ceea ce priveşte concediul de odihnă pe anul 2003, care i se aprobase în perioada 3.11-8.12.2003, instanţa a reţinut că acesta a probat faptul că în perioada respectivă reclamantul a desfăşurat activităţi specifice funcţiei sale, la cererea conducătorilor ierarhici. Astfel, reclamantul a dovedit că printr-o serie de ordine de deplasare, semnate de reprezentantul angajatorului, acesta s-a deplasat în teritoriu exact în perioada în care i se aprobase efectuarea concediului de odihnă (filele 21-25, 48-53 dosar nr(...)). Acelaşi aspect este dovedit şi de înscrisurile înaintate conducerii intimatei, în legătura cu lucrările efectuate de reclamant în perioada concediului aprobat în anul 2003.

Chiar dacă nu s-a constatat formal întreruperea concediului de odihnă în anul 2003, în fapt a avut loc o astfel de întrerupere, din motive obiective, care au determinat necesitatea prezenţei salariatului la serviciu. De altfel, cererea reclamantului înregistrată de intimată sub nr.9515/19.11.2003, este în fapt o cererea de întrerupere a concediului de odihnă. Mai mult, întreruperea a avut loc şi la solicitarea angajatorului care a dispus trimiterea salariatului în diverse deplasări în legătură cu atribuţiile de serviciu.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că a avut loc o întrerupere a concediului de odihnă în fapt, care determină dreptul salariatului la efectuarea zilelor respective potrivit unei alte programări. Dar din actele depuse la dosar, a rezultat că pârâta a refuzat efectuarea concediului ulterior.

Potrivit art.139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.

Pentru a-şi realiza finalitatea concediul de odihnă trebuie să fie efectuat, dar, potrivit art. 141 alin.4 Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.

Contractul de munca al reclamantului a încetat, acesta fiind în prezent pensionar pentru limită de vârstă.

În aceste condiţii, având în vedere că raporturile de muncă au încetat, reclamantul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă pe care a dovedit ca nu l-a efectuat în aul 2003.

În ceea ce priveşte concediul de odihnă pe anul 2002, faţă de considerentele mai sus arătate, instanţa a reţinut că a beneficiat efectiv de concediul respectiv, potrivit programării, iar faptul ca fost implicat în recensământul agricol a reprezentat o alegere voluntară, pentru care a fost remunerat separat, fără să se implice exercitarea unor atribuţii de serviciu. În concluzie, instanţa a respins aceste pretenţii ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate prin cererea precizatoare, instanţa a constatat că pentru atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorului ,trebuie îndeplinite mai multe condiţii cumulative.

În temeiul articolului 269 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.

În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.

Răspunderea patrimonială a angajatorului poate fi angajată în condiţiile îndeplinirii elementelor răspunderii contractuale, deoarece temeiul acestor pretenţii este chiar contractul de muncă.

În cauză, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile contractuale, deoarece nu a dovedit un prejudiciu concret, legătura de cauzalitate a acestuia cu fapta ilicită a angajatorului de a nu-i permite efectuarea concediului de odihnă. În aceste condiţii, instanţa a respins cererea având ca obiect plata daunelor morale, ca neîntemeiată.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, neîntemeiat în drept, recurentul-reclamant D. N., criticând sentinţa pentru următoarele motive de nelegalitate şi netemeinicie:

Solicită pe baza probelor noi pe care le va depune la dosar, cât şi pe baza probelor deja existente, să se caseze parţial sentinţa 5911/25.09.2008 şi să se admită ca pârâta să-i plătească compensaţia cuvenită concediului de odihnă pentru anul 2002 şi daune morale, aşa cum au fost solicitate, ca fiind întemeiate.

Solicită să se precizeze în decizia ce se va pronunţa că suma cuvenită pentru concediul de odihnă pe anul 2003, care i-a fost admisă, să fie actualizată la zi în funcţie de rata anuală de inflaţie, având în vedere că de la data lunii noiembrie 2003 şi până la data formularii recursului au trecut cinci ani.

De asemenea, solicită să se precizeze că suma cuvenită pentru concediul de odihnă din 2002 să-i fie plătită după ce va fi actualizată, în funcţie de rata anuală de inflaţie, având în vedere că din luna noiembrie 2002 şi până la data formularii recursului au trecut şase ani.

Solicită ca prin hotărârea ce se va da să se admită şi cererea ca pârâta să-i plătească daune morale în valoare de 20.000 lei, deoarece a încălcat legea şi nu i-a acordat dreptul de a se folosi de concediul de odihnă în anii 2002 şi 2003, adică doi ani consecutiv, ceea ce a avut ca rezultat o activitate neîntreruptă de 55 de luni, adică trei ani de zile, fapt care l-a supus unui un efort deosebit de mare, care a avut drept urmare un accident vascular cerebral, în urma căruia a avut paralizată partea dreaptă a corpului.

În legătură cu primul motiv de recurs, şi anume să i se admită ca pârâta să-i plătească indemnizaţia pentru concediul de odihnă, care i-a fost aprobat pentru perioada 18 noiembrie -17 decembrie 2002, în cererea nr.9107/14.11.2002 şi nu a fost lăsat să beneficieze de acest drept, deoarece în luna noiembrie 2002, fostul director general N. S. i-a spus să nu plece în concediu, deoarece trebuiau întocmite mai multe lucrări foarte importante şi foarte dificile.

Aceste două documente, care au fost depuse la D.A.P.D.R I, la dna. ing. B. U., constituie planul producţiei vegetale pentru anul 2003,al comunei Popeşti M..

Completarea celor două file a necesitat timp îndelungat aproape toată luna noiembrie 2002, deoarece este foarte multă muncă până a ajuns la cifrele totale care sunt menţionate.

Pentru a ajunge la aceste cifre finale a fost necesar să se deplaseze la cele 6 asociaţii agricole şi la cele două societăţi comerciale agricole de pe raza comunei şi să stabilească cu fiecare dintre acestea mărimea suprafeţelor care au fost semănate .

Această lucrare a fost deosebit de dificil de întocmit cu atât mai mult cu cât nu a fost singura lucrare care trebuia întocmită, aşa cum a mai menţionat. Această lucrare a întocmit-o în luna noiembrie 2002.

În luna noiembrie a făcut şi inventarul mijloacelor mecanice agricole din comună şi a fost convocat la trei instruiri pentru recensământul agricol general, la sediul Direcţiei Agricole-llfov, în sala Primăriei E. şi în sala Primăriei Otopeni.

Aşa cum reiese din documentele anexate la dosar, la toate şedinţele săptămânale de lucru din luna noiembrie 2002, i s-a spus că acţiunea principală este recensământul agricol, care a început pe data de 02.dec.2002 şi s-a terminat în a doua J a lunii ianuarie 2003.

Sustine ca la dosar se află declaraţia mincinoasă a colegei, ing. B. U., în care aceasta declara că recensământul agricol s-a făcut în afara orelor de program, ceea ce contrazice realitatea, intrucat recensământul a fost făcut de Ministerul Agriculturii, care l-a declarat ca fiind acţiunea principală din acea perioadă.

T. agricoli, fiind reprezentanţii Ministerului Agriculturii în teritoriu, nu au participat benevol la acest recensământ, deoarece a fost sarcină de serviciu, iar lucrările de recenzare nu au fost făcute după orele de program, deoarece începând cu data de 02 dec.2002, după terminarea programului la ora 16,30, afară era noapte şi era imposibila deplasarea în gospodăriile populaţiei pe întuneric.

La data de 11.09.2009, prin Serviciul Registratură al Curţii, a depus întâmpinare intimata-pârâtă Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală I, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

Analizand recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea retine ca fiind intemeiata numai critica referitoare la actualizarea cu rata inflatiei a sumelor cuvenite cu titlu de compensatie pentru concediul de odihna neefectuat aferent anului 2003.

Astfel, din cuprinsul cererilor depuse la dosar, respectiv din cererea precizatoare depusa la termenul de judecata din data de 24.01.2007 (fila 9 dosar nr(...) al Tribunalului B), precum si din cererea depusa in sedinta publica din data de 03.04.2008 in dosarul nr(...)(fila 12), rezulta cu claritate faptul ca recurentul reclamant a solicitat ca sumele la plata carora urmeaza a fi obligata parata sa fie actualizate in functie de indicele de inflatie la data platii efective.

Prima instanta nu a acordat reclamantului si actualizarea sumelor cu indicele de inflatie, motiv pentru care Curtea, in baza art. 312 C.proc.civ., va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca va obliga parata si la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a compensaţiei cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2003.

Solutia de a se acorda indicele de inflaţie se justifica G. de disp art. 1082 si 1084 C.civ., paratul fiind in culpa pentru neacordarea sumei cuvenite reclamantului cu titlu de compensatie pentru concediul de odihna neefectuat. Astfel, recurentul reclamant are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit, care include si beneficiul de care a fost lipsit. J. de inflaţie reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piaţă şi prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflaţi în circulaţie, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduşi la actuala lor putere de cumpărare.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei, intrucat celelalte critici formulate de recurent sunt neintemeiate.

In esenta, toate aceste critici vizeaza neacordarea de catre instanta de fond a sumelor reprezentand compensatia pentru concediul de odihna neefectuat, aferent anului 2002, precum si a daunelor morale.

Curtea constata ca prima instanta a facut, sub acest aspect, o judicioasa apreciere a materialului probator administrat in cauza si o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente.

Astfel, in ceea ce priveste neefectuarea concediului de odihna aferent anului 2002, prima instanţa a reţinut in mod corect că reclamantul a beneficiat efectiv de concediul respectiv, potrivit programării, iar faptul ca fost implicat în recensământul agricol a reprezentat o alegere voluntară, pentru care a fost remunerat separat, fără să se implice exercitarea unor atribuţii de serviciu. Din precizarile depuse la dosar chiar de catre reclamant (fila 27 fond) rezulta ca in perioada 18.11.2002-17.12.2002 reclamantul a participat la instruirile pentru recensamantul agricol.

Totodata, din adresa nr. 10894/24.09.2008 emisa de Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – Directia pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala I (fila 68 dosar fond nr(...)) rezulta ca recensamantul agricol s-a desfasurat in afara orelor de program, aceste activitati nefiind incluse in atributiile curente ale angajatilor institutiilor publice, persoanele participante fiind remunerate suplimentar de catre statul R prin intermediul primariilor.

In mod corect a retinut tribunalul ca, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a efectuat concediul solicitat pentru anul 2002, în perioada arătată în cererea sa. Reclamantul nu a probat că a intervenit o întrerupere a concediului de odihnă la cererea sa sau la cererea angajatorului.

In ceea ce priveste daunele morale solicitate, recurentul reclamant nu a facut dovada intrunirii cumulative a conditiilor cerute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratei. Astfel, pe langa fapta ilicita, savarsita cu vinovatie de catre parata, era necesara dovedirea existentei unui prejudiciu de natura morala, cauzat recurentului reclamant tocmai prin fapta ilicita a paratei, care nu i-a permis efectuarea concediului legal de odihna aferent anului 2003 si nici nu i-a acordat compensatia in bani corespunzatoare. Desi recurentul invoca existenta unui prejudiciu de natura morala, derivand din inrautatirea starii de sanatate, Curtea remarca faptul ca nu se poate stabili cu certitudine o legatura de cauzalitate intre prejudiciul suferit si fapta paratei. Cu alte cuvinte, probele administrate in cauza nu sunt de natura sa conduca la concluzia ca afectiunile mentionate in inscrisurile medicale depuse la dosarul de recurs au fost provocate de intimata parata, prin fapta sa culpabila.

G. de imprejurarea ca nu s-a facut dovada niciunuia dintre elementele mentionate, desi aceasta incumba recurentului reclamant, Curtea va mentine dispozitia primei instante privind respingerea acestui capat de cerere.

In consecinta, in baza art. 312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata, in sensul ca va obliga pârâta şi la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a compensaţiei cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2003 si va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant D. N. împotriva sentinţei civile nr.5911/25.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă DIRECŢIA AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DE ZVOLTĂRII RURALE – JUDEŢ I.

Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că:

Obligă pârâta şi la plata sumei reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a compensaţiei cuvenite pentru concediul de odihnă aferent anului 2003.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

N. C B. M. I. H. J.

GREFIER

J. S. N.

Red.: S.G.I./07.04.2009/2ex.

Jud.fond: M.D.

D.D.