Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

- Secţia civilă şi pentru

cauze cu minori şi de familie,

de conflicte de muncă şi

asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ NR.1006/R DOSAR NR(...)

Şedinţa publică din 28 iulie 2009

PREŞEDINTE (...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de intimata S.C. J. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.1072 din 28 iulie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul civil nr(...)..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă consilier juridic F. E. pentru recurenta intimată S.C. J. S.R.L. B, lipsă fiind intimatul contestator B. J..

Procedura îndeplinită.

Reprezentanta recurentei intimate S.C. J. S.R.L. B precizează că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Instanţa ia act de declaraţia reprezentantei recurentei intimate, constată cauza în stare de judecată, în temeiul dispoziţiilor art.150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul, reprezentanta recurentei intimate S.C. J. S.R.L. B, consilier juridic F. E., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat. Instanţa de fond nu a ţinut cont de statele de plată depuse la dosar, din care rezultă că valoarea reală a concediului de odihnă este de 263 lei .

În privinţa acordării drepturilor băneşti în valoare de 200 Ron, solicitate pentru cele patru zile de concediu pe anul 2009, reprezentanta recurentei susţine că nu există temei legal, întrucât lucrările la principalul contractant au fost sistate pe perioada de iarnă.

C U R T E A

Constată că, prin sentinţa civilă nr 1072/2009, T r i b u n a l u l B r a ş o v a dispus următoarele:

A admis în parte actiunea precizată, formulată de reclamantul B. J. în contradictoriu cu pârâta S.C. J. S.R.L.

A obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 650 lei, reprezentând contravaloarea concediului legal de odihnă neefectuat în anii 2008 si 2009.

A respins restul pretentiilor reclamantului.

A stabilit onorariul pentru avocatul din oficiu F. M. în cuantum de 200 lei şi a obligat pe pârâtă să plătească aceasta sumă către stat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) şi precizată la data de 06.05.2009 reclamantul B. J. a chemat în judecată pe pârâta S.C. J. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

-1000 lei, reprezentând drepturi salariale aferente celor 20 de zile lucrătoare prevăzute în contract pentru preaviz;

-450 lei, reprezentând drepturi salariale aferente celor 9 zile din concediul de odihnă neefectuat pe anul 2008;

-200 lei, reprezentând drepturi salariale aferente celor 4 zile din concediul de odihnă neefectuat pe anul 2009;

-1000 lei, reprezentând despăgubiri băneşti cu titlu de daune morale ca urmare a desfacerii abuzive a contractului de muncă.

Reclamantul B. J. a fost angajatul societăţii pârâte, în funcţia de muncitor necalificat, aşa cum rezultă din contractul său individual de muncă.

La data de 14.03.2009, reclamantul a depus la societatea pârâtă o cerere de demisie, acceptată de aceasta.

În aceste condiţii, susţinerile reclamantului potrivit cărora raporturile de muncă dintre părţi au încetat prin concediere, nu au suport probator în cauză.

În ceea ce priveşte primul petit al acţiunii precizate, referitor la plata drepturilor salariale aferente celor 20 de zile lucrătoare prevăzute în contract pentru preaviz, instanţa a constatat că acesta nu este întemeiat.

În speţă, datorită specificului de activitate al societăţii pârâte(construcţii), aceasta nu a avut nevoie de serviciile reclamantului în luna martie 2009, din lipsă de comenzi, motiv pentru care reclamantul nu a desfăşurat activitate în cadrul firmei în această perioadă.

Aceasta situaţie de fapt,coroborată cu acceptarea demisiei reclamantului intervenită la data de 14.03.2009, echivalează cu renunţarea pârâtei la termenul de preaviz.

E. referitoare la plata contravalorii concediului legal de odihna neefectuat în anii 2008 si 2009 sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art.139 alin.1 Codul muncii, ”dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor”.

Pârâta, căreia îi revine sarcina probei în litigiile de muncă conform art.287 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării contravalorii concediului de odihnă aferent anilor 2008 şi 2009 şi nici a cuantumului acestuia.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului, referitoare la obligarea pârâtei la plata de daune morale ca urmare a desfacerii abuzive a contractului de muncă, aceasta este neîntemeiată, întrucât raporturile de muncă dintre părţi au încetat la iniţiativa reclamantului, prin demisie, şi nu prin concediere.

Împotriva sentinţei a formulat recurs pârâta S.C. J. S.R.L., în termen, motivat, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta susţine că instanţa de fond nu a soluţionat corect pretenţiile reclamantului referitoare la plata zilelor de concediu de odihna aferente anilor 2008 , 2009. Suma de 450 lei solicitată de reclamant reprezentând drepturile cuvenite celor 9 zile din concediul de odihnă neefectuat pe anul 2008 nu se justifică, deoarece din statele de plată pe lunile decembrie 2008 şi ianuarie 2009 rezultă că a fost plătită către reclamant contravaloarea concediului de odihnă aferent anului 2008, iar zilele de concediu aferente perioadei lucrate in 2009 , respectiv 4 zile, nu pot fi compensate în bani deoarece recurenta nu a avut activitate în luna ianuarie, fiind sistate lucrările în construcţii pe perioada de iarnă.

Se susţine în acest sens că instanţa de fond nu a analizat probele administrate, respectiv, statele de plată depuse.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi rejudecarea cauzei pe fond.

În probaţiune nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând recursul formulat, în temeiul art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanţa constată că este fondat. Instanţa de fond nu a analizat probele cu înscrisuri invocate de intimată la fond. Din statul de plată pentru luna decembrie 2008 - fila 57 dosar fond, rezultă că recurenta a plătit suma de 170 lei către reclamant reprezentând contravaloarea concediului de odihnă 2008, ( 6 zile) iar din statul de plată aferent lunii ianuarie 2009 rezultă că recurenta a mai plătit către contestator suma de 263 lei reprezentând contravaloare zile concediu de odihnă 2008, ( 10 zile ) în total recurenta a virat către reclamant suma totală de 433 lei cu titlu de remuneraţie zile concediu de odihnă neefectuat aferent anului 2008.

Aşadar, recurenta face dovada achitării contravalorii concediului de odihnă neefectuat corespunzător anului 2008, iar în această situaţie, în temeiul art. 304 pct 9 , raportat la art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanţa constată întemeiat acest motiv de recurs, care atrage modificarea sentinţei în sensul celor din dispozitivul prezentei. Pretenţiile reclamantului în sumă de 450 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat pe anul 2008 sunt nefondate, drept pentru care vor fi respinse

Reclamantul a mai solicitat plata contravalorii a 4 zile de concediu de odihnă aferent anului 2009, până la data demisiei - 14.03.2009, cuantificându-şi pretenţiile la suma de 200 lei. Instanţa de fond a admis şi aceste pretenţii, iar recurenta susţine că pentru plata celor 4 zile de concediu de odihnă pe anul 2009 nu există temei legal, deoarece recurenta nu a avut activitate în luna ianuarie., februarie, pe perioada de iarnă.

Apărarea recurentei nu poate fi primită. Lipsa de activitate datorită condiţiilor meteo, nu exonerează angajatorul de plata drepturilor băneşti către salariat, cu atât mai mult cu cât recurenta nu face dovada unei convenţii intervenite între părţi în acest sens.

Prin urmare devin aplicabile dispoziţiile art. 139 alin 4 Codul muncii, recurenta fiind obligată să compenseze în bani concediul de odihnă neefectuat în 2009 cu atât mai mult cu cât a intervenit şi încetarea contractului individual de muncă.

Prin urmare pretenţiile reclamantului reprezentând contravaloarea concediului de odihnă aferent anului 2009, în cuantumul pretins de reclamant de 200 lei şi necontestat de recurentă, sunt întemeiate, drept pentru care instanţa de recurs va aprecia ca nefondat acest motiv de recurs şi va menţine dispoziţia instanţei în acest sens.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite recursul în parte, va modifica sentinţa atacată, în sensul ca recurenta îi va plăti reclamantului doar suma de 200 lei în loc de 650 lei cum s-a dispus greşit prin sentinţa atacată, cu titlu de contravaloare concediu de odihna aferent anului 2009.

Restul dispoziţiilor sentinţei vor fi menţinute.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E :

Admite în parte recursul declarat de recurentul S.C. J. S.R.L. B împotriva sentinţei civile nr.1072/2009 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v pe care o modifică în parte, în sensul că:

Obligă pe pârâta S.C. J. S.R.L. B să plătească reclamantul B. J. suma de 200 lei reprezentând contravaloarea concediului de odihnă pe anul 2009, în loc de suma de 650 lei dispusă prin sentinţa atacată.

Dispune restituirea cauţiunii (65 lei) către recurentă (R.V. poz. 192/17.07.2009).

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 28.07.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER,

(...) (...)

Red. A.P./29.07.2009

Dact.C.N./29.07.2009

- 3 exemplare -

Jud. fond – A. P.

- S. L. F.