R O M Â N I A CURTEA DE A P E L C R A I O V A SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIE Nr. 1090 Şedinţa publică de la 07 Martie 2008 Completul compus din: PREŞEDINTE- (...) (...) Judecător -(...) (...) Judecător- (...) (...) Grefier -(...) (...) ************ Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI E. -INSTITUŢIA PRIMARULUI, împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 06.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimat contestator Ş. N., având ca obiect contestaţie decizie de concediere. La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns: intimat contestator Ş. N. reprezentat de avocat E. E. lipsind : recurent intimat Primăria comunei E. - Instituţia Primarului. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind cererii de formulat excepţii de ridicat şi constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părţii prezente pentru a pune concluzii asupra recursului. Avocat E. E. pentru intimat contestator Ş. N., solicită respingerea recursului ca nefundat şi menţinerea sentinţei pronunţate de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i ca fiind legală şi temeinică; cu cheltuieli de judecată. C U R T E A Asupra recursului de faţă. Prin sentinţa civilă nr. 1301 din 06.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosar nr(...) s-a admis contestaţia formulată de contestatorul Ş. N., domiciliat în comuna E., sat T., judeţul M împotriva Dispoziţiei nr.1256 din 18.06.2006 emisă de Primarul comunei E.. Anulează Dispoziţia nr.1256/18.06.2007 emisă de Primăria comunei E.. Dispune reintegrarea contestatorului în postul deţinut anterior emiterii dispoziţiei. Obligă intimata să plătească contestatorului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate de la data desfacerii contractului de muncă până la data reintegrării efective. Respinge cererea privind obligarea intimatei la cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunţata astfel instanţa a reţinut că, contestatorul Ş. N. a fost salariatul intimatei Primăria comunei E. în funcţia de inspector (inginer agronom) potrivit contractului individual de muncă nr.1461/2006. Cu începere din 4.06.2007, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, fapt dovedit de certificatul de concediu medical seria (...) nr.(...) (fila 8 dosar), incapacitate de muncă ce s-a prelungit până în 10.06.2007. Cum salariatul nu-şi efectuase integral concediul de odihnă aferent anului 2006, fiind rechemat pentru soluţionarea unor probleme urgente ale angajatorului, fapt dovedit de adresa nr. 5989/20.12.2006 (fila 9 dosar), prin cererea nr. 3007/6.06.2007, acesta a solicitat conducerii unităţii să-i aprobe efectuarea, în continuare, a concediului de odihnă rămas neefectuat. Pentru a justifica această cerere, contestatorul a invocat starea precară a sănătăţii sale, precum şi faptul că cererea de concediu odihnă îi fusese aprobată anterior. Prin rezoluţia aplicată în aceeaşi dată, anume 6.06.2007, conducerea unităţii nu a aprobat salariatului efectuarea concediului de odihnă aferent anului anterior, iar apoi, prin Dispoziţia nr.1256/18.06.2007 a dispus concedierea acestuia, reţinând că în intervalul 11 – 15.06.2007, acesta a absentat nemotivat de la locul de muncă. Măsura dispusă a fost apreciată de către instanţă ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art.287 Codul muncii, angajatorul are obligaţia să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare, sarcina probei revenindu-i. In speţa de faţă, angajatorul nu a dovedit că i-a comunicat salariatului faptul că cererea sa de acordare a concediului de odihnă a fost respinsă. Deşi, faţă de data formulării acesteia, respectiv 06.06 şi data solicitării acordării concediului de odihnă, anume 11.06.2007, exista un interval de timp suficient pentru ca această comunicare să aibă loc. Mai mult, salariatul solicitase continuarea efectuării concediului de odihnă după rechemare, rechemare ce poate afecta efectuarea concediului de odihnă potrivit art.146 al.2 Codul muncii numai în caz de forţă majoră sau pentru interese urgente. Angajatorul, după dispariţia situaţiei prevăzute de textul de lege anterior anunţat, avea obligaţia de a garanta efectuarea concediului de odihnă în natură, cu atât mai mult cu cât art.139 al.2 Codul muncii arată că dreptul la concediul de odihnă nu poate forma obiectul vreunei acţiuni sau limitări. În atare condiţii şi cum intimata nu a putut dovedi prelungirea unor interese urgente pentru o perioadă mai mare de 6 luni, aceasta avea obligaţia de a acorda salariatului zilele de concediu de odihnă neefectuate, fără a mai fi necesară o cerere din partea solicitantului. Pentru aceste considerente, instanţa a apreciat că intervalul de timp cuprins între 11 şi 15.06.2007 nu reprezintă o absentare nemotivată de la locul de muncă a salariatului, acesta în fapt, efectuându-şi concediul de odihnă legal. Faţă de cele anterior expuse, se apreciază ca neîntemeiată concedierea dispusă, urmând a fi anulată şi în temeiul art.78 al.1 şi 2 din Codul muncii va repune părţile în situaţia existentă anterior emiterii deciziei contestate şi va obliga angajatorul la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de care ar fi beneficiat acesta. Cât priveşte cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă ca nedovedită. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate. În motivarea recursului a arătat că decizia recurată a fost pronunţată prin încălcarea normelor de procedură, în cauză fiind citat primarul comunei E. iar hotărârea fiind pronunţată în contradictoriu cu Primăria E.. Un alt motiv de critică l-a constituit faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la motivele de fapt şi de drept invocate în decizia de concediere, cu privire la încălcarea de către contestator a atribuţiilor din fişa postului, şi prin nerespectarea hotărâri comisiei locale de fond funciar. De asemenea instanţa a concluzionat în mod netemeinic că intimata nu a făcut dovada că i s-a comunicat salariatului faptul că cererea de concediu nu i-a fost aprobată, fără să ţină cont că salariatul avea obligaţia să respecte disciplina muncii şi să nu plece în concediu decât în urma aprobării cererii. Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente; Din dispoziţia de concediere aflată la dosarul instanţei de fond reiese că această măsură a avut ca şi temei, pe lângă absenţele nemotivate ale contestatorului pe perioada 11-15 iunie 2007, şi faptul că acesta ar fi întocmit şi semnat mai multe planuri parcelare şi titluri ce erau greşite, precum şi faptul că acesta nu a întocmit planurile parcelare pentru măsurătorile cadastrale întocmite împreună cu membri comisiei locale de fond funciar. Instanţa de fond a analizat doar aspectele din decizie referitoare la absenţele nemotivate ale contestatorului de la serviciu fără nici o referire la celelalte abateri reţinute în decizie. Potrivit art. 129 alin 6 cod proc. Civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Aceasta înseamnă că judecătorii nu se pot pronunţa decât asupra celor cerute prin cererea de chemare în judecată, dar şi că sunt obligaţi să se pronunţe asupra tuturor cererilor şi aspectelor invocate în cererea ce o au spre soluţionare. Nepronunţarea asupra tuturor aspectelor deduse judecăţii, echivalează practic cu nepronunţarea asupra fondului cauzei, fapt ce impune în baza art 304 pct. 9 cod proc, civ. raportat la art 312 cod. Proc. Civ. casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre soluţionare la aceeaşi instanţă. În rejudecare instanţa de fond va analiza contestaţia cu privire la toate abaterile reţinute în sarcina contestatorului, şi în situaţia în care va considera ca fiind admisibilă va lua în considerare şi o eventuală culpă a contestatorului cu consecinţa neprestării muncii cu efect asupra eventualelor despăgubiri ce s-ar impune. PENTRU ACESTE MOTIVE, D E C I D E Admite recursul declarat de intimata PRIMĂRIA COMUNEI E. -INSTITUŢIA PRIMARULUI, împotriva sentinţei civile nr. 1301 din 06.11.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l M e h e d i n ţ i în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimat contestator Ş. N., având ca obiect contestaţie decizie de concediere. Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă. Irevocabilă Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Martie 2008. Preşedinte, (...) (...) Judecător, (...) (...) Judecător, (...) (...) Grefier, (...) (...) Red.jud M.(...) Ex.4/18.03.2008 Jud. fond.M.B. A.D.
Litigiu de munca. Contestatie decizie de concediere. Recurs
Hotararea nr. 1090 din data 2008-03-07
Pronuntata de Curtea de Apel Craiova
ÎN NUMELE LEGII