Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B A C Ă U

SECŢIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE

MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ nr. 482

ŞEDINŢA PUBLICĂ din data de 29 aprilie 2009

COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN :

PREŞEDINTE: (...) (...) – - judecător

(...) (...)- judecător

(...) (...)– preşedinte secţie civilă

GREFIER : - D. N.

La ordine a venit spre soluţionare recursul civil promovat de pârâta S.C.”B.”S.R.L.P N împotriva sentinţei civile nr.34 din 16 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-a prezentat avocat E. B. pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind intimatul-contestator.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă în sensul că a învederat instanţei că recursul are ca obiect contestaţie la decizia de concediere, dosarul se află la primul termen de judecată, prin compartimentul arhivă s-a depus la data de 27.04.2009 întâmpinare de către intimatul-contestator însoţită de o serie de înscrisuri prin care se solicită şi judecarea cauzei în lipsă şi invocă şi excepţia tardivităţii introducerii recursului.

Instanţa constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, legal scutit de taxa judiciară de timbru şi motivat şi comunică apărătorului recurentei-pârâte copia întâmpinării punând în discuţie excepţia invocată de intimatul-contestator prin întâmpinare.

Apărătorul recurentei-pârâte depune împuternicire avocaţială, nu solicită termen pentru studiul întâmpinării, iar cu privire la excepţia invocată solicită respingerea ei nefiind temeinică şi legală. Alte cereri nu mai are de formulat.

Instanţa respinge excepţia tardivităţii invocată de intimatul-contestator T. G prin întâmpinarea depusă la dosar ca neîntemeiată, hotărârea fiind comunicată la data de 24.02.2009 iar recursul a fost promovat la data de 9.03.2009 şi nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat E. B. având cuvântul pentru societatea recurentă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii ca nefondată. Art.60 alin.1 din Codul muncii precizează că nu se poate desface contractul de muncă angajatului atunci când se află în incapacitate temporară de muncă .Intimatul a fost concediat pentru lipsa nejustificată de la locul de muncă şi a fost convocat de două ori prin scrisoare recomandată pe care le-a şi semnat să se prezinte la serviciu pentru a-şi clarifica situaţia, lucru care nu s-a întâmplat. Nici cu prilejul primei sau măcar celei de a doua scrisori recomandate nu s-a prezentat intimatul pentru a depune la societate certificatele medicale. Deşi intimatului i s-a comunicat şi decizia de conciliere acesta nu a răspuns. Când un angajat lipseşte de la serviciu anunţă conducerea iar dacă este vorba despre un concediu de boală se trimit de urgenţă certificatele medicale. Nu se poate reţine nicio culpă societăţii pentru ca aceasta să fie obligată să-l repună pe intimat în funcţie ba mai mult să-i mai şi plătească şi salariul pentru că acesta a ascuns certificatele medicale. Contestatorul şi-a invocat propria culpă, precizând că a ţinut legătura cu societatea prin telefon şi că a înaintat certificatele medicale prin cumnatul său. Decizia de concediere este corectă, sens în care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar pe fond respingerea acţiunii, fără cheltuieli de judecată.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

C U R T E A

- deliberând –

Asupra recursului declarat, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.34/16.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ în dosarul nr(...) a fost admisă contestaţia formulată de T. G, s-a constatat nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă 80/12.09.2008 şi s-a dispus obligarea intimatei S.C.”B.”P N să plătească contestatorului concediul medical, conform certificatului seria (...) nr.(...) emis la 1.09.2008 şi o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă, respectiv 12.09.2008, până la reintegrarea efectivă în muncă.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că la data emiterii deciziei nr.80/12.09.2008, de desfacere a contractului de muncă, contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, începând cu 1.09.2008, iar faţă de prevederile art.60 al.1 lit.a Codul muncii pârâta nu putea dispune concedierea, indiferent dacă cunoştea sau nu că salariatul se află în incapacitate temporară de muncă.

S-a reţinut astfel că pentru perioada 1.09.2008 – 30.09.2008 nu se poate aprecia că reclamantul a absentat nemotivat, deoarece contractul de muncă era suspendat de drept, iar pârâta trebuia să revoce unilateral decizia de concediere, iar după încetarea incapacităţii de muncă avea posibilitatea să emită o nouă decizie, dacă motivele de concediere subzistau.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către pârâtă. Aceasta a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, deoarece în mod greşit s-a procedat la anularea deciziei de concediere. Recurenta a susţinut că reclamantul nu a anunţat că se află în incapacitate temporară de muncă, deşi avea această posibilitate, fiind de rea-credinţă şi prejudiciind pe angajator prin lipsa de la serviciu.

Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele:

Intimatul-reclamant a fost angajat la societatea comercială recurentă pe funcţia de şofer. Prin decizia 80/12.09.2008 angajatorul a dispus desfacerea contractului de muncă începând cu data de 12.09.2008.

Astfel cum rezultă din documentaţia depusă la dosarul primei instanţe, reclamantul nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 1.09.2009. Recurenta l-a notificat pe acesta, în vederea prezentării la serviciu, prin adresa nr.77/2.09.2008(fila 21) şi l-a convocat pentru desfăşurarea cercetării prealabile în legătură cu absentarea nemotivată de la serviciu, prin adresa nr.78/9.09.2008, ambele adrese fiind primite de reclamant, astfel cum rezultă din confirmările aflate la fila 18, la dosarul de fond.

Deşi a primit aceste notificări, intimatul-reclamant nu a făcut demersuri pentru a înştiinţa pe recurentă asupra situaţiei privind lipsa sa de la serviciu. Susţinerile privind anunţarea verbală a unor angajaţi ai recurentei asupra motivului absentării de la serviciu şi refuzul acestora de a primi documentele justificative trimise prin fratele său nu au fost în niciun mod dovedite. De altfel, intimatul-reclamant avea posibilitatea expedierii prin serviciile poştale a certificatului medical către recurentă, mai ales în condiţiile în care fusese notificat asupra problemei privind absenţele nemotivate de la serviciu.

Această obligaţie, a anunţării angajatorului şi a depunerii la acesta a certificatului medical, este prevăzută în sarcina angajatului şi prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr.60/2006 – art.67 şi art.81, cu consecinţe în ce priveşte plata concediului, conform art.88 din acelaşi act normativ.

Este astfel evidentă reaua-credinţă a reclamantului în exercitarea drepturilor sale, în raport cu angajatorul. Nedepunerea certificatului medical îi este imputabilă intimatului-reclamant, care de altfel nici nu a susţinut că s-ar fi aflat într-o imposibilitate de a îndeplini această obligaţie.

Celelalte susţineri formulate prin contestaţie, referitor la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.268 al.2 Cod muncii la emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, sunt neîntemeiate, faţă de cuprinsul deciziei contestate şi referatul întocmit de directorul executiv al angajatorului.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, cu modificarea în tot a sentinţei şi respingerea ca nefondată a contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul civil promovat de pârâta S.C.”B.”S.R.L.P N împotriva sentinţei civile nr.34 din 16 ianuarie 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ în dosarul nr(...).

Modifică în tot sentinţa civilă nr.34/16.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l N e a m ţ.

Respinge contestaţia ca nefondată.

Ia act că recurenta nu solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din 29 aprilie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

(...) (...) (...) (...) D. N.

(...) (...)

Red.sent.- G.E./V.E.

Red.dec.rec.- C.E.

Tehn.- C.M./ 3 ex./19.05.2009.