R O M Â N I A CURTEA DE APEL A I SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIE CIVILĂ Nr. 122/2008 Şedinţa publică de la 25 Februarie 2008 Completul compus din: PREŞEDINTE (...) (...) (...) - judecător (...) (...) - preşedinte secţie (...) (...) - judecător (...) (...) - grefier Pe rol se află pronunţarea asupra recursului declarat de pârâtul SC E. SA – N. P. GRUP B, împotriva sentinţei civile nr.1409/1.12.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr(...). La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura este legal îndeplinită. N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 18 februarie 2008 , care face parte integrantă din prezenta decizie. CURTEA DE APEL Asupra recursului civil de faţă: Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr(...) reclamantul U. E. M. a chemat în judecată pârâta SC E. SA B ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 5630 lei, la valoarea actualizată de la data plăţii, sumă ce reprezintă drepturi salariale suplimentare bianuale, de Paşti şi de C, începând cu decembrie 2004 şi până în aprilie 2006, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acţiunii se arată că reclamantul a fost angajatul societăţii pârâte până în 28.04.2006. Conform prevederilor contractului colectiv de muncă, art. 168 alin. 1 „cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de C salariaţii E. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe E. SA. Se menţionează că prevederile art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă au rămas neschimbate inclusiv pentru anul 2007. Societatea pârâtă a respectata aceste clauze pentru anul 2003, alegând modalitatea includerii acestora în salariul de bază al fiecărui salariat, însă pentru toţi ceilalţi ani nu a înţeles să mai plătească aceste drepturi. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 37, 155, 166 din Legea nr. 53/2003, art. 30 şi 31 din Legea nr. 130/1996 raportat la art. 168 din Contractul colectiv de muncă şi art. 274 cod procedură civilă. S-a depus copia carnetului de muncă, a contractului colectiv de muncă – în extras - , circulare emise de pârâtă, practică judiciară. Pârâta SC E. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Mai întâi este invocată excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, care dispun că cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, or acţiunea este formulată cu mult peste acest termen. Pe fondul cauzei s-a susţinut că în anul 2003 drepturile salariale suplimentare de C şi de Paşti au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat potrivit art. 168 alin. 2 din CCM. În anul 2004 textul art. 168 alin. 2 a fost reflectat într-o manieră identică celei din 2003. Din anul 2005 părţile au modificat acest text care în prezent are următoarea formă: „În anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”. Ca atare, în fiecare an părţile au procedat la republicarea CCM. Potrivit art. 10 din CCM pentru soluţionarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părţile convin constituirea unei comisii paritare, iar potrivit Anexei 2 la CCM interpretarea dată de Comisia paritară are caracter obligatoriu pentru părţi. În acest caz Comisia paritară a adoptat decizia nr. 5140/2007 prin care s-a stabilit că prevederile art. 168 alin. 1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Prin urmare, primele au fost introduse în salariul de bază al reclamantului atât în anul 2003, cât şi în anii următori (2004-2007), pârâta executându-şi obligaţia impusă de art. 168 din CCM. O altă menţiunea vizează modul de calcul al sumei solicitată de către reclamant în funcţie de salariul mediu brut pe E., în condiţiile în care art. 168 alin. 1 din CCM face referire la salariul de bază mediu pe SNP E. SA. Au fost depuse actele adiţionale la CCM. Prin sentinţa civilă nr. 1409/2007 Tribunalul Sibiu a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis acţiunea de dreptul muncii formulată şi precizată de către reclamantul U. E. M. împotriva pârâtei SC E. SA, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului drepturile reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare Sărbătorilor de Paşti pentru anii 2005, 2006, precum şi celor de C pentru anii 2004, 2005 calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societăţii pârâte în sumă de 3623 lei actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective şi cheltuieli de judecată în sumă de 150 lei. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia invocată de pârâtă că fiind vorba de drepturi de natură salarială, astfel cum sunt calificate de art. 168 alin. 1 din CCM sunt aplicabile dispoziţiile art. 166 şi 283 litera C Codul muncii potrivit cărora pretenţiile sunt supuse termenului de prescripţie de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune şi nu dispoziţiilor art. 283 litera e cum susţine pârâta, motiv pentru care excepţia a fost respinsă. Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că în contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 se menţine întocmai textul art. 168 alin. 1, iar conţinutul alin. 2 apare modificat în sensul că „în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”. Din formularea acestor clauze prima instanţă a stabilit că apare ca neechivoc că indiferent de modalitatea de acordare stabilită de comun acord pe anul 2003, părţile semnatare ale CCM încheiate pe anii următori au convenit să păstreze beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 şi pentru anii 2004-2007, respectivele suplimentări salariale fiind introduse în salariile de bază numai în anul 2003. Nu a fost reţinută nici apărarea pârâtei referitoare la executarea obligaţiei asumate, deoarece pârâta nu a probat că suplimentările cuvenite anilor 2004-2007 se regăsesc în salariile de bază ale angajaţilor, deşi îi revenea sarcina probei conform art. 287 codul muncii. În consecinţă s-a reţinut că societatea pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau potrivit clauzei din aceste contracte care constituie legea părţilor şi nu i-a plătit reclamantului suplimentările salariale de Paşti şi de C pretinse prin acţiune, astfel cum au fost precizate. Sub aspectul cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale s-a reţinut că ele trebuie raportate la salariul de bază mediu pe E. SA şi nu la salariul mediu brut pe unitate cum a calculat reclamantul. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta SC E. SA – N. P. GRUP prin care a solicitat modificarea în întregime a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului se menţionează că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Este necontestat faptul că în anul 2003 primele de Paşti şi de C au fost achitate salariaţilor prin includerea lor în salariul de bază, la valoarea de 1.140.000 ROL. Această sumă, o dată inclusă în salariu, nu a mai fost scoasă niciodată din salariu, dovadă fiind faptul că până în prezent reclamantului nu i-a scăzut niciodată salariul, suma de 1.140.000 ROL regăsindu-se şi în prezent în salariul angajaţilor, majorată cu procentul de indexare din fiecare an. De asemenea, este reiterată excepţia prescripţiei, raportat la prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii. A fost depusă o notă de cheltuieli. Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare. CURTEA, analizând sentinţa atacată, prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 cod procedură civilă, reţine următoarele: Recursul este nefondat. Potrivit art. 168 alin. 1 din CCM cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de C salariaţii E. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe E. SA. Aplicarea acestor dispoziţii la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părţile semnatare ale CCM. În discuţie este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006. Pârâta recurentă a formulat două apărări sub acest aspect. Prima – şi care nu mai este reluată prin motivele de recurs - vizează împrejurarea că Comisia Paritară a stabilit că prin dispoziţiile cuprinse în CCM s-a înţeles includerea acestor drepturi salariale în salariu. Această apărare în mod corect nu a fost reţinută având în vedere că decizia Comisie Paritare este dată în anul 2007 şi nu poate avea efect retroactiv pentru perioada 2004-2006, efectul obligatoriu al deciziei producându-se numai pentru viitor. A doua apărare, care este reluată în motivele de recurs, se referă la includerea drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paşti şi de C şi împărţirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaţilor. Cu privire la această susţinere, Curtea reţine că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părţile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996. În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaţilor – art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menţioneze că în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziţia neputând fi extinsă şi la ceilalţi ani în lipsa unei prevederi exprese. Chiar dacă s-ar reţine că premiile acordate în anul 2003 şi incluse în salariu nu au mai fost retrase şi an de an au fost majorate, recurenta nu a făcut această dovadă, cu atât mai mult cu cât ei îi revenea sarcina probei potrivit art. 287 Codul muncii. În consecinţă, se constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală, dând expresie necesităţii respectării obligaţiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă. Se mai constată că în mod corect excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost respinsă, în cauză fiind vorba de modul de interpretare a aplicării unor dispoziţii contractuale referitoare la drepturi salariale prevăzute de CCM şi nu de valabilitatea clauzei din contractul colectiv de muncă, singura situaţie în care s-ar fi putut discuta de incidenţa prevederilor art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii. Pentru considerentele menţionate, recursul declarat de către pârâta SC E. SA B fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate ca temeinică şi legală. Recurenta a solicitat cheltuieli de judecată, însă faţă de soluţia pronunţată, ea fiind cea căzută în pretenţii conform art. 274 Cod procedură civilă, nu este îndreptăţită a le primii, motiv pentru care Curtea nu le va acorda. PENTRU ACESTE MOTIVE, D E C I D E : Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA împotriva sentinţei civile nr. 1409/11.12.2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr(...). Fără cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţa publică de la 25 Februarie 2008 Preşedinte, (...) (...) (...) Judecător, (...) (...) Judecător, (...) (...) Grefier, (...) (...) E.T. 25 Februarie 2008 Red.N./6.03.2008 Judecători fond:E. M, Ţ. M
Litigiu de munca. Drepturi banesti. Recurs
Hotararea nr. 122/2008 din data 2008-02-25
Pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia
ÎN NUMELE LEGII