Cabinet avocat Dreptul muncii

Format vechi nr.4792/2009

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.414/R

Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREŞEDINTE - (...) (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) (...)

JUDECĂTOR - (...) B. (...)

GREFIER - E. N.

*****************

Pe rol fiind soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta Federaţia Naţională „Drum de G.” împotriva sentinţei civile nr.1485 din data de 23.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr.7084/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatele pârâte Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, (...) Ï. N. a D. Ferate SA, (...) U. Filaret SA şi (...) T. şi E. CFR SA, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns: recurenta Federaţia Naţională „Drum de G.” şi intimaţii (...) Ï. N. a D. Ferate SA, Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, (...) U. Filaret SA şi (...) T. şi E. CFR SA.

Procedura de citare nelegal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează Curţii viciu de procedură pentru termenul de azi cu intimata Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, în sensul că pe dovada de citare aflată la dosar-fila 28, în mod eronat s-a aplicat ştampila (...) H. Exploatare şi Întreţinere Palat CFR SA, precum şi cu intimatul (...) T. şi E. CFR SA, în sensul că pe dovada de citare aflată la dosar-fila 26, s-a făcut menţiunea că aceasta şi-a schimbat adresa.

Curtea, după deliberare, declară procedura de citare legal îndeplinită atât cu intimata Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, dat fiind faptul că aceasta a fost legal citată la sediul indicat, iar dovada de citare a fost primită de către registratură generală a CFR, cât şi cu intimata (...) T. şi E. CFR SA, întrucât, conform prevederilor art.98 Cod proc. civilă, aceasta avea obligaţia de a notifica instanţa în cazul schimbării sediului.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, invocată de intimata (...) Ï. N. a D. Ferate SA în întâmpinare, Curtea respinge această excepţie, cu motivarea că în cuprinsul cererii de recurs, recurenta a indicat atât numărul de dosar cât şi data pronunţării hotărârii atacate.

Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2008 sub nr(...) (ca urmare a disjungerii din dosarul nr(...)), pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii, membrii de sindicat reprezentaţi de Federaţia Naţionala „Drum de G.”, au chemat în judecată pârâţii Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, (...) Ï. N. a D. Ferate SA, (...) U. Filaret SA şi (...) T. şi E. CFR SA, solicitând obligarea acestora la plata ajutorului material aferent zilei feroviarilor pentru anii 2006 - 2008, în cuantum de cel puţin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, convenit prin contractul colectiv de muncă la nivelul unităţii, actualizat cu indicele de inflaţie, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.1485 din 23.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale; a fost declinată în favoarea T r i b u n a l u l u i C l u j competenta de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii-reprezentaţi de Federaţia Naţională „Drum de G.” în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, (...) Ï. N. a D. Ferate SA, (...) U. Filaret SA şi (...) T. şi E. CFR SA.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanţii, membri de sindicat menţionaţi în tabelul depus la dosar, au domiciliul in judeţul C.

Potrivit art. 284 alin 2 Codul muncii, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie se afla domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Aceasta dispoziţie este una de ordine publică, astfel încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voinţa reclamanţilor, aceasta calitate revenind salariaţilor, reprezentaţi prin federaţia sindicală, conform art. 222 Codul muncii. Desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acţiunii si a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenţei teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce interesează fiind domiciliul real al reclamanţilor.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs la data de 02.03.2009 reclamanta Federaţia Naţională „Drum de G.”, înregistrat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 16.07.2009 sub nr(...).

În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 din C o d u l d e procedură civilă, s-a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii dată de instanţa de fond şi s-a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i.

Recurenta arată că este semnatară a contractelor colective de muncă a căror nerespectare a solicitat a se constata de către instanţă. În calitate de persoană juridică care a încheiat un contract perfect valabil, a constatat nerespectarea unei clauze prevăzută în acesta de către celelalte părţi contractante. Sesizând acest aspect, membrii federaţiei au hotărât intentarea unei acţiuni în instanţă, pentru punerea în executare a clauzei neaduse la îndeplinire.

Având în vedere calitatea de salariaţi ai membrilor ce alcătuiesc federaţia, având în vedere că federaţia a semnat contractele colective de muncă, negocierile cu intimatele purtându-se doar în B, unde toate părţile din prezentul dosar îşi au sediul principal, solicită ca şi constatarea nerespectării contractelor colective de muncă de către intimate să se facă la sediul din B, în acest mod instanţa neeludând prevederile legale prin care se stabileşte competenţa teritorială exclusivă la sediul reclamantului (art.284 alin.2 Codul muncii).

Menţionează recurenta că a formulat acţiunea în numele membrilor de sindicat, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin.1 şi 2 din Legea sindicatelor nr.54/2003, care stabileşte limitele în care se exercită calitatea procesuală pasivă. Aşadar, calitatea în care a formulat acţiunea nu este doar de reprezentanţă procesuală a membrilor se sindicat, ci este o calitate recunoscută de lege în baza căreia, pentru apărarea drepturilor membrilor săi, poate formula în mod direct acţiune în justiţie. Excepţiile de la această regulă a calităţii sunt definite în teza finală a alin.2 al art.28 din Legea nr.54/2003, adică, atunci când "cel în cauză se opune sau renunţă la judecată", împrejurare care nu rezultă din prezenta cauză.

În plus, prin soluţionarea cauzei de instanţele din ţară la care au fost declinate cererile se va ajunge la o practică neunitară şi la dificultăţi de îndeplinire a procedurii de citare deoarece toate actele ce se vor prezenta în instanţă trebuie pregătite la sediul din B, sediile secundare din ţară neavând în competenţă astfel de atribuţii.

Recurenta susţine că în prezenta cauză este reclamantă, iar calitatea de reprezentant la membrilor de sindicat se concretizează în acceptul acestora de a demara anumite proceduri în folosul lor. Toţi salariaţii intimatelor, prezentaţi prin listele depuse la instanţă, sunt membrii ai recurentei. Deci membrii pentru care sunt solicitate aceste drepturi băneşti formează prezenta federaţie, aspect din care se deduce că competenţa teritorială, astfel cum art.284 alin.2 Cod muncii impune, va fi stabilită după sediul federaţiei.

În plus, prin acordarea unor drepturi salariale către membrii recurentei se aduce la îndeplinire contractul semnat de federaţie, iar nu de fiecare membru în parte. În ipoteza în care membrii recurentei ce urmează a primi drepturile salariale solicitate ar fi terţi, neavând nici o legătură cu federaţia, instanţa ar fi obligată să constate neaducerea la îndeplinire a unei clauze contractuale la care s-au obligat intimatele prin contractele colective de muncă. Faptul că sunt membrii ai recurentei justifică doar interesul pentru semnarea contractelor colective de muncă invocate şi pentru înaintarea prezentei acţiuni în instanţă.

Examinând motivele de recurs faţă de hotărârea atacată şi probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.304¹ Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile de nelegalitate aduse sentinţei de fond sunt subsumate motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă ceea ce permite instanţei de recurs a verifica dacă hotărârea primei instanţe este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii.

În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, fie atunci când nesocoteşte o norma de drept substanţial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanţa ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecaţii sau când, deşi recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greşită interpretare.

Aşadar, aspectul ce trebuie analizat se referă la competenţa teritorială a instanţei de judecată investită cu soluţionarea unui conflict de drepturi în care reclamanţii sunt salariaţi reprezentaţi prin o structură sindicală, pretenţie îndreptată împotriva angajatorilor. Sub aspectul obiectului conflictului, trebuie precizat că acesta se referă la anumite drepturi materiale recunoscute salariaţilor prin contractele colective de muncă la nivel de unitate semnate de angajator şi federaţia sindicală.

În esenţă, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor imperative cuprinse în art.284 alin.2 Codul muncii, considerând că are competenţă teritorială exclusivă în soluţionarea litigiului instanţa în raza teritorială a căreia îşi au domiciliul salariaţii reclamanţi. Cum reclamanţii domiciliază în judeţul C, în continuarea raţionamentului judiciar, s-a apreciat că T r i b u n a l u l u i C l u j îi revine o competenţă exclusivă de soluţionare, indiferent de faptul că sediul reprezentantului legal, al federaţiei sindicale, este în Municipiul B.

Acest silogism este corect. Susţinerile recurentei în sensul că Legea nr.54/2003 nu-i conferă calitate procesuală pasivă de reprezentare, ci chiar dreptul de a formula acţiune directă în instanţă, la instanţa în raza teritorială a căreia îşi are sediul federaţia sindicală, vor fi înlăturate de C.

Conform art.28 din Legea sindicatelor nr.54/2003, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor ce decurg din legislaţia muncii, contractele colective de muncă şi contractul individual de muncă, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. În exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.

Aceasta este reglementarea legală a dreptului unui salariat asociat într-o structură sindicală de a fi apărat sau reprezentat în faţa instanţei de judecată de către organizaţia sindicală în care este înscris.

Redactarea textului permite concluzia că o organizaţie sindicală poate formula direct o acţiune în justiţie, în numele membrilor săi, fără a fi necesar un mandat direct al celor în cauză, aşa cum poate formula şi o cerere de intervenţie în interesul membrilor săi, parte într-un conflict de muncă. În plus, acţiunea poate fi formulată fără un mandat expres din partea salariatului, însă intentarea acţiunii implică totuşi acordul prealabil al acestuia pentru că salariatul trebuie să fie de acord cu reprezentarea sa.

Toate aceste aspecte nu schimbă însă regulile de procedură civilă ale exerciţiului dreptului la acţiune în justiţie. Condiţia de parte în proces poate fi analizat numai prin raportare la salariatul care pretinde executarea unui drept recunoscut prin contractul colectiv de muncă valabil, în nume propriu sau reprezentat de organizaţia sindicală din care face parte. În nici un caz, sindicatul care formulează acţiune în justiţie directă, prin mandatul implicit al salariatului, nu dobândeşte calitate de parte reclamantă în conflictul de muncă pentru că legea nu-i recunoaşte o astfel de calitate, ci doar pe aceea de reprezentant. În acest sens, sunt elocvente dispoziţiile art.1 din Legea sindicatelor nr.54/2003 potrivit cărora sindicatele sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislaţie, precum şi în contractele colective de muncă şi promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor săi.

Se impune concluzia, la care de altfel a ajuns şi tribunalul printr-o expunere succintă, că Federaţia Sindicală „Drum de G.” este doar reprezentantul acelor salariaţi care au domiciliul în judeţul C şi care pretind un drept, nu însă şi reclamantul cauzei de faţă. Pentru realizarea dreptului de reprezentare a acestora, federaţia este supusă regulilor de competenţă teritorială exclusivă reglementate de art.284 alin.2 Codul muncii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, constatând că T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor menţionate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta Federaţia Naţională „Drum de G.” împotriva sentinţei civile nr.1485 din data de 23.02.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr.7084/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatele pârâte Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, (...) Ï. N. a D. Ferate SA, (...) U. Filaret SA şi (...) T. şi E. CFR SA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.01.2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) B. (...)

GREFIER,

E. N.

Red./ tehn. C.A.B

2 ex./22.02.2010

T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i

Judecători F. E.; D. D. H.