Cabinet avocat Dreptul muncii

• R O M A N I A -

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

DOSAR NR(...)

Format vechi nr.3670/2009

SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia Civilă Nr.5366/R

Şedinţa publică din data de 06 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PRESEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...) (...)

JUDECĂTOR (...) H.

GREFIER D. N.

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de către recurenta-reclamantă Federaţia Naţională „Drum de G.” împotriva sentinţei civile nr.1486 din data de 23.02.2009, pronunţate de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.7086/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, SC „T. şi E. CFR” SA, SC Ï. N. a D. Ferate şi SC „U. Filaret” SA - având ca obiect „drepturi băneşti”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns: recurenta-reclamantă Federaţia Naţională „Drum de G.” prin apărător d-nul avocat D. T., cu împuternicire avocaţială de reprezentare ataşat la fila 10 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistenţă juridică nr.(...) din data de 29.05.2009, lipsind intimatele-pârâte Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, SC „T. şi E. CFR” SA, SC Ï. N. a D. Ferate şi SC „U. Filaret” SA.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează Curţii faptul că la dosar s-a depus prin serviciul „registratură” al secţiei la data de 28.07.2009 de către intimata-pârâtă SC „Ï. N. a D. Ferate” SA întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-reclamantă Federaţia Naţională „Drum de G.”, în dublu exemplar.

Curtea, în şedinţă publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulate în cauză de către intimata-pârâtă SC „Ï. N. a D. Ferate” SA, către recurenta-reclamantă Federaţia Naţională „Drum de G.”.

Recurenta-reclamantă Federaţia Naţională „Drum de G.” prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepţii de invocat sau înscrisuri noi de ataşat.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţii recurente prezente pe excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţie invocată pe cale de întâmpinare de către intimata-pârâtă cât şi pe fond.

Recurenta-reclamantă Federaţia Naţională „Drum de G.” prin avocat, având cuvântul, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare de către intimata-pârâtă SC „Ï. N. a D. Ferate” SA, arată că lasă soluţionarea acesteia la aprecierea instanţei.

Curtea, după deliberare, respinge excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de către intimata-pârâtă SC „Ï. N. a D. Ferate” SA, pe cale de întâmpinare, faţă de dispoziţiile legale în vigoare, prev. de art. 158 alin.(3) Cod proc. civ.

Recurenta-reclamantă prin avocat, având cuvântul, în ceea ce priveşte recursul declarat, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi motivată în scris, modificarea în tot a hotărârii judecătoreşti recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i.

Depune concluzii scrise.

Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispoziţiilor art.150 Cod proc. civ. şi reţine cauza spre soluţionare.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1486 din data de 23.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, a fost admisă excepţia necompetentei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare privind pe reclamanţii reprezentaţi de Federaţia Naţională Drum de G., în contradictoriu cu pârâţii Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, SC Ï. N. a D. Ferate SA, SC U. Filaret SA, SC T. şi E. CFR SA, în favoarea T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a.

În considerente s-a reţinut că potrivit art.284 alin.2 Codul muncii, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul sau reşedinţa.

Această dispoziţie este una de ordine publică, astfel încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voinţa reclamanţilor, aceasta calitate revenind salariaţilor reprezentaţi prin Federaţia Naţională, conform art.222 Codul muncii. Desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acţiunii şi a altor drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenţei teritoriale în materia litigiilor de muncă, ceea ce interesează fiind domiciliul real al reclamanţilor.

Împotriva sus-menţionatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Federaţia Naţională „Drum de G.”, înregistrat pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I – Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr(...).

În susţinerea recursului a arătat că, în fapt, recurenta este semnatară a Contractelor Colective de Muncă a căror nerespectare a solicitat-o a se constata de către instanţă.

Având în vedere calitatea de salariaţi ai membrilor ce alcătuiesc prezenta federaţie, a înaintat prezenta acţiune, împotriva intimaţilor. Astfel, cum recurenta a semnat Contractele colective de muncă, negocierile cu intimatele purtându-se doar în B, unde toate părţile din prezentul dosar îşi au sediul principal, solicita ca şi constatarea nerespectării Contractelor Colective de Muncă de către intimate, a se face la sediul subscrisei, în acest mod instanţa neeludând prevederile legale prin care se stabileşte competenţa teritorială exclusivă la sediul reclamantului (art.284 alin.2 Codul muncii).

Prin soluţionarea prezentei cauze, precum şi a celorlalte care au fost declinate pentru necompetenţă teritorială, de către o singură instanţă, se va păstra o practică unitară, fiind de notorietate faptul că în ţară nu există o practică unitară.

De asemenea, recurenta aduce la cunoştinţă faptul că procedura de desfăşurare a prezentei cauze în alt judeţ, iar nu în B, va fi foarte greoaie, deoarece toate actele ce se vor prezenta în instanţă, atât de către recurentă cât şi de către intimate, trebuie pregătite la sediul din B, sediile secundare din ţară neavând în competenţă astfel de atribuţii.

Federaţia Naţională Drum de G. arată că este reclamantă în prezenta cauză, iar aspectul referitor la faptul că este reprezentat de membri săi, se concretizează prin acceptul acestora de a demara anumite proceduri în folosul lor. Toţi salariaţii intimatelor, prezentaţi prin listele depuse la instanţă, sunt membrii ai subscrisei. Deci membrii pentru care sunt solicitate aceste drepturi băneşti formează prezenta federaţie. Aspect din care recurenta deduce că competenţa teritorială astfel cum art.284 alin.2 Cod muncii impune, va fi stabilită după sediul recurentei.

Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenta, ţinând seama de prevederile art.304¹ Cod pr.civilă, Curtea reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art.284 din Codul muncii, cererile având ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă sunt de competenţa instanţei competente material de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului.

Art.284 din Codul muncii prevede în alineatul 1 ca judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C o d u l u i d e procedură civilă. Aceeaşi dispoziţie legală, în alineatul 2, stabileşte că cererile referitoare la asemenea litigii se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, abrogând atât implicit cât şi expres, potrivit art.298 alin.2 teza finală din Codul muncii, ca dispoziţii contrare acestuia, prevederile art.72 din Legea nr.168/1999 care stabileau competenţa de soluţionare a conflictelor de drepturi în favoarea instanţelor judecătoreşti în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.

Sub aspectul competenţei materiale, competenţa soluţionării cauzelor având ca obiect litigii de muncă aparţine tribunalelor, potrivit prevederilor art.2 pct.1 lit.c din C o d u l d e procedură civilă.

În vederea determinării competenţei teritoriale exclusive, legea a prevăzut două criterii alternative de stabilire a competenţei, în sensul că reclamantul are alegerea între competenţa domiciliului sau reşedinţei, iar în cazul persoanelor juridice competenţa este atrasă de localitatea în care se află sediul acestora.

Or, din analiza cererii de chemare în judecată se constată faptul că reclamant în prezenta cauză nu este Federaţia Naţională „Drum de G.”, ci aceasta a formulat cererea în calitate de reprezentant legal a membrilor de sindicat indicaţi în listele aflate la dosarul cauzei, care acţionează în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în temeiul art.28 din Legea nr.54/2003.

Potrivit prevederilor art.28 din Legea nr.54/2003, a sindicatelor, „organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.1 organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată.

Curtea mai reţine şi prevederile art.67 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă, în conformitate cu care ”părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar”, coroborate cu cele ale art.70 din C o d u l d e procedură civilă, din a cărui interpretare rezultă faptul că dreptul de reprezentare poate să izvorască din mandat (procură dată unui terţ sau unui avocat) sau din lege.

Atât prevederea din norma specială (art.28 din Legea nr.54/2003) cât şi C o d u l d e procedură civilă, în art.69, referindu-se la drepturile de dispoziţie ale părţilor (renunţarea la judecată, tranzacţia), au în vedere pe titularul drepturilor procesuale, respectiv pe titularii drepturilor ce decurg din legislaţia muncii, ceea ce presupune că întotdeauna, indiferent că dreptului de reprezentare izvorăşte din lege sau este convenţional, reclamant şi titular al drepturilor procesuale şi al drepturilor deduse judecăţii este cel reprezentat iar nu persoana reprezentantului.

De altfel, chiar textul art.28 din Legea nr.54/2003, a sindicatelor, referindu-se la exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi la actele de dispoziţie, foloseşte expresiile „din partea celor în cauză” (mandatul) şi „cel în cauză”, expresii din care rezultă indubitabil că în cauză calitatea de reclamanţi o au membrii de sindicat iar nu organizaţiile sindicale ce acţionează în numele membrilor lor.

O altă interpretare este absurdă şi ar face inaplicabile prevederile din C o d u l d e procedură civilă şi din legea specială referitoare la actele de dispoziţie ale reclamantului, întrucât, nu s-ar vedea cum, salariatul care nu este el însuşi reclamant în cauză se poate opune introducerii acţiunii sau poate renunţa la judecată, astfel cum permit prevederile art.28 alin.2 teza finală din Legea nr.54/2003.

În realitate, în cazul dat, organizaţia sindicală nu este ea însăşi partea reclamantă în cauză, întrucât nu sunt în discuţie drepturile sale ci drepturile membrilor săi de sindicat, context în care titularii dreptului subiectiv cât şi a dreptului la acţiune sunt salariaţii iar organizaţiile sindicale au doar calitatea de reprezentanţi ai părţilor reclamante, cu singura diferenţă că în acest caz dreptul de reprezentare izvorăşte din lege.

Or, indiferent de natura sau izvorul reprezentării, din convenţie, lege sau dispoziţie judecătorească, în cazul competenţei instanţei, atunci când aceasta este atrasă de domiciliul părţilor, se are în vedere întotdeauna domiciliul părţii reprezentate iar nu a reprezentantului, textele din C o d u l d e procedură civilă şi din legile speciale care instituie norme de competenţă referindu-se la domiciliul pârâtului sau reclamantului după caz, reprezentanţii părţilor neputând determina instanţa competentă.

De altfel, ar fi şi excesiv ca atunci când, în cazul unei judecăţi, atât salariaţii - reclamanţi cât şi angajatorul - pârât au domiciliul sau după caz sediul în raza teritorială a aceluiaşi tribunal, acolo unde se găsesc şi probele ce urmează a fi administrate şi unde în principiu ar trebui să se facă executarea, context în care drepturile şi interesele ambelor părţi ar putea fi mai bine administrate de instanţa de la domiciliul comun al părţilor iar părţile au şi investit respectivul Tribunal cu soluţionarea pricinii, aceasta să poată fi declinată pe motiv că reprezentantul părţii are sediul pe raza teritorială a altui Tribunal.

În acest context, cum în cazul de faţă reclamanţii sunt membrii de sindicat indicaţi cu tabelele anexate, salariaţi în calitate de personal contractual în cadrul intimatelor, persoane care lucrează şi au domiciliul după caz reşedinţa în raza teritorială a T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a, rezultă faptul că în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a, ca instanţă de la domiciliul/reşedinţa reclamanţilor.

Întrucât normele de competenţă în discuţie instituie o competenţă teritorială exclusivă de la care nici părţile şi nici instanţa nu ar putea deroga, Curtea văzând şi dispoziţiile art.158 alin.3 şi art.159 alin.3 Cod procedură civilă, constată că în mod legal instanţa de fond a admis excepţia de necompetentă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a, instanţa de la domiciliul reclamanţilor competentă teritorial pentru soluţionarea cauzei.

G. de aceste considerente de fapt şi de drept, în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul declarat de către recurenta Federaţia Naţională "Drum de G.", împotriva sentinţei civile nr.1486 din data de 23.02.2009, pronunţate de către T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.7086/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Compania Naţională de D. Ferate CFR SA, SC „T. şi E. CFR” SA, SC Ï. N. a D. Ferate şi SC „U. Filaret” SA.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.10.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...) H.

GREFIER

D. N.

Red.G.G.

Dact. LG/2 ex./15.10.2009

Jud.fond: D.F.; C.G.D.