Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 75

Şedinţa publică de la 12 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

x.x.x.x.x.x.x.x.x.x.x.x

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul U. D., împotriva deciziei civile nr.583/17.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatele pârâte (...) B. (...) B şi (...) B. (...) C, având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat N. N., pentru recurentul reclamant, şi consilier juridic J. E., pentru intimatele pârâte.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, ca a învederat înscrisurile depuse, în şedinţa publică, de către reprezentanta intimatelor, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţilor prezente asupra recursului.

Avocat N. N., pentru recurentul reclamant, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, şi reintegrarea reclamantului, începând cu data de 01.04.2008, în funcţia deţinută anterior şi pe fond să se constate nulitatea deciziei nr.336/01.04.2008, emisă de intimată, şi admiterea excepţiei prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Consilier juridic J. E., pentru intimatele pârâte, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, şi pe fond menţinerea sentinţei pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, ca temeinică şi legală, iar cu privire la excepţia prescripţiei dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară invocată de reprezentanta reclamantului, consideră termenul de 30 de zile curge de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, şi nu de la data luării la cunoştinţă de săvârşirea faptei.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Prin decizia nr. 336/01.04.2008, intimata S.C. B. S.A. a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, reţinând încălcarea de către acesta a dispoziţiilor art. 11 lit. c, coroborat cu art. 36 alin. lit. b din Regulamentul de Ordine Interioară al intimatei. Faptele reţinute ca abatere disciplinară au constat în încheierea de asigurări de către contestator, prin firma S.C. B. – agent de asigurare, cu un comision de 35% faţă de un comision de 20% acordat celorlalţi inspectori de asigurare, precum şi nedepunerea la timp a sumei de 20.000 lei, reprezentând prime de asigurare încasate pe poliţele RCA, în casieria intimatei.

În cuprinsul deciziei s-a menţionat ca dată a încetării contractul individual de muncă, data comunicării acestei decizii. Conform dovezii de comunicare a deciziei, contestatorul a luat cunoştinţă de aceasta la data de 05.04.2008.

Începând cu data de 04.04.2008 şi până la data de 11.04.2008, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, aşa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar.

Cererea a format obiectul dosarului (...).

Prin sentinţa 4479/2008, s-a admis contestaţia formulată de contestator, s-a anulat decizia emisă de intimată , s-a dispus repunerea părţilor in situaţia anterioară emiterii deciziei ş i intimata a fost obligată la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii şi până la data integrării .

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art 50 alin 1 lit b din Codul muncii , contractul individual de muncă se suspendă de drept, pe perioada incapacităţii temporare de muncă a salariatului ,, perioadă în care, conform art. 60 alin 1 c o d u l m u n c i i nu poate fi dispusă concedierea acestuia”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs societatea pârâtă, criticile fiind in esenţă următoarele :

Contestatorul nu a făcut in instanţă dovada depunerii la casierie a sumei de 20. 000 lei inducând in eroare instanţa prin depunerea copiei borderoului care nu are alt rol dacit de a aviza asiguratorul despre poliţele de asigurare încheiate.

D. priveşte comisionul de 20% acordat inspectorilor de asigurări , recurenta arată că acesta nu are nici o legătură cu cel de 35% acordat (...) B. SRL al cărui asociat şi semnatar al contractului de mandat era şotia contestatorului , iar nu contestatorul .

Cu privire la nerespectarea disp.art 60 alin 1 din Codul muncii , intimata recurentă arată că sancţiunea a fost aplicată la 01 04 2008 , iar contestatorul nu a anunţat societatea că începând cu 04 04 2008 s-a îmbolnăvit şi se afla in concediu medical , deşi pentru emiterea concediului medical avea nevoie de adeverinţa de salariat , ceea ce nu a solicitat şi , in plus , salariatul est obligat să anunţe incapacitatea temporară de muncă .

Prin decizia 10409/3 12 2008 , Curtea de A p e l C r a i o v a , a admis recursul declarat de intimata (...) B. S.. B. (...) împotriva s.c.nr. 4479/02 07 2008 , pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul (...), a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă .

Instanţa de control judiciar a apreciat că instanţa de fond nu a lămurit natura juridică a celor două comisioane de 35% şi respectiv 20% invocate in contestaţie , nu a administrat toate probele ce s-ar fi impus pentru verificarea depunerii efective a sumei de 20 000 lei la casieria unităţii , nu a verificat realitatea stării de incapacitate temporară de muncă şi motivele pentru care contestatorul nu a anunţat angajatorul aflat in această stare in timp util .

Dosarul a fost înregistrat sub nr (...) la data de 16 01 2009.

In rejudecare, cu luarea in considerare a indicaţiilor instanţei de control judiciar , instanţa a constatat că şi Sucursala din C are calitate procesuală in cauză alături de societatea (...) B. (...) B , şi a dispus introducerea acesteia in cauză în calitate de pârât , a solicitat cabinetului dr.E. D. B. să comunice copiile adeverinţelor care au stat la baza emiterii certificatelor de concediu medical valorificate de către salariatul contestator , şi din oficiu , a dispus interogatoriul contestatorului.

Răspunzând interogatoriului luat din oficiu la 17 02 2009 , contestatorul arată textual „ la întrebarea instanţei – dacă adeverinţa nr 16/4 04 2008 este emisă de mine – răspund că este emisă de unitatea la care am fost angajat in calitate de Director prin contractul individual de muncă cu angajatorul (...) D. SRL” .

S-a depus la dosar contractul individual de muncă ,in care angajator figurează ( aşa cum rezultă din ştampilă) societatea de Asigurare Reasigurare B. (...) B – CF RO (...) şi regulamentul de ordine interioară.

T r i b u n a l u l D o l j prin sentinţa nr. 583 de la 17 februarie 2009 a respins contestaţia .formulată de contestatorul U. D., în contradictoriu cu intimata (...) B. (...) C.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este sancţiunea disciplinară maximă , cea mai severă , care presupune in îndepărtarea salariatului vinovat in colectivul de muncă, ca o consecinţă , a încetării contractului individual de muncă prin voinţa unilaterală a angajatorului.

De aceea, in aplicarea acestei sancţiuni, trebuie să se U. seama de disp., art 61 lit a din Codul muncii, care, prevăd concedierea „ in cazul in care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin CCM , CCM aplicabil sau Regulamentul Intern „ .

Din această perspectivă , tribunalul , trebuie să cerceteze şi să aprecieze dacă fapta sau faptele săvârşite de salariat îndeplinesc condiţiile de gravitate , condiţii care au impus desfacerea contractului individual de muncă , in ceea ce priveşte fondul cauzei , ca şi faptele şi împrejurările ce se circumscriu , unei situaţii de excepţie , constând în încetarea raporturilor de muncă din iniţiativa angajatorului pe timpul cât salariatul s-a aflat in concediu medical .

Potrivit art 60 alin 1 „ concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă stabilite prin certificat medical conform legii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, decizia privind desfacerea disciplinară a CCM al salariatului , poartă nr 336 şi este datată 01 04 2008 , în timp ce certificatul de concediu medical (...) acordă concediu medical începând cu data de 04.04.2008 fiind , aşadar , ulterior deciziei de desfacere a contractului individual de muncă . Este adevărat că , potrivit art 268 alin 3 din Cod , decizia de sancţionare se comunică salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii , şi produce efecte de la data comunicării iar , potrivit art 267 alin 1 „ sub sancţiunea nulităţii absolute nici o măsură …. , nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.”

Actele şi faptele de muncă , de natură să genereze declanşarea procedurii prealabile au fost cunoscute de salariat , deoarece , încă de la 6 03 2008 , prin decizia nr 216 s-a dispus constituirea unei comisii de cercetare disciplinară pentru , efectuarea cercetării disciplinare prealabile , în care , in conformitate cu dispoziţiile legii , s-a prevăzut „salariatul va fi convocat in scris de către comisie , precizându-se in cuprinsul convocării , obiectul , data , ora şi locul întrevederii . In scrisoarea de convocare este obligatorie aducerea la cunoştinţa salariatului a faptelor care fa obiectul cercetării prealabile disciplinare „ -.

In consecinţă, tribunalul a constatat că angajatorul a respectat condiţiile legale privind convocarea salariatului la ascultare in cadrul cercetării preliminare iar salariatul cunoştea acest fapt.

Că, avea reprezentarea faptelor ce i se imputau ,rezultă atât din conţinutul deciziei prin care se consemnează atitudinea acestuia in contextul apărărilor pe care şi le organizează , in timpul cercetării , cât şi din conţinutul chestionarului privind cercetarea disciplinară prealabilă datat 21 03 2008 ( fila 37 dosar ) , cu mult anterior deciziei de desfacere a contractului individual de muncă .

Raportat la funcţia pe care o îndeplinea in societate , aceea de inspector de asigurare , tribunalul a constatat, aşadar, că, salariatul a avut reprezentarea faptelor ce se impută, încă de la data de 6 03 2008, atunci când se dispunea constituirea unei comisii de cercetare disciplinară pentru fapte şi împrejurări care îl privesc .

In conformitate cu disp. art . 8 alin 1 din Codul muncii , „ relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe „.

Faţă de această dispoziţie legală, tribunalul a constatat că salariatul îşi organizează apărarea, pe excepţie , cu lipsa bunei credinţe.

A invocat faptul că, decizia i s-a comunicat in timp ce era in concediu medical .

Faţă de această situaţie in fapt, tribunalul a constatat următoarele :

Pentru a beneficia de concediu medical, salariatul trebuia să prezinte unităţii sanitar sau de medicină, un înscris privind calitatea de salariat. A prezentat înscrisul ( probabil adeverinţă , deoarece nu are o titulatură – fila 9 ) prin care, (...) D. – AG B. SRL, sub nr.16/04 04 2008, adevereşte că, contestatorul are calitatea de salariat, in funcţia de director general, înscris pe care îl semnează şi îl ştampilează în această calitate.

Înscrisul nu face nici o vorbire despre condiţia contribuţiei la fondul special al asigurărilor de sănătate .

Acest înscris, nu a fost comunicat (adus la cunoştinţă) niciodată angajatorului faţă de care activitatea salariatului crease, deja, premisele declanşării unui conflict de muncă, in fază preliminară printr-o cercetare prealabilă ce se desfăşurase sau prin emiterea unei decizii de încetare a raporturilor de muncă .

In aceste condiţii, tribunalul a constatat culpa salariatului de a nu comunica angajatorului faţă de care se derulează raportul de muncă grevate pe ideea de conflict de muncă, a stării de incapacitate temporară de muncă lipsind, aşadar, buna credinţă.

Este motivul pentru care, pretinsa comunicare a deciziei de concediere in timp ce se afla în concediu medical, împrejurare ce dă posibilitatea invocării excepţii de nulitate absolută a deciziei , va fi respinsă .

Cât priveşte fondul cauzei , tribunalul a constatat că, sancţiunea este temeinică şi legală .

La dosarul cauzei, există răspunsul la chestionarul privind cercetarea disciplinară efectuată în cauză, prin care se contestă, în parte întinderea, prejudiciului rămânând un prejudiciu de 4100 lei pentru care, personal, a dat angajament de plată deşi, pretinde contestatorul, nu a fost legal ( dar nici nu l-a contestat - fila 51 dosar ).

Răspunzând la acelaşi chestionar, învederează că, nu are mandat din partea Consiliului de administraţie al (...) B. SRL să ofere date despre activitatea firmei ceea ce dovedeşte că salariatul are reprezentarea exactă a îndatoririlor ce-i revin, pe ideea de fidelitate, faţă de angajator, ideea ce nu are o reglementare distinctă în Cod fidelitate pe care nu a respectat - o, faţă de societatea intimată, (...) B. (...) .

Fapta salariatului de a încheia asigurări prin firma (...) B., agent de asigurare cu comision de 35% faţă de un comision de 20% acordat celorlalţi inspectori de asigurare, şi de nedepunere la timp a sumei de 20 000 lei reprezentând contravaloarea primelor încasate pe poliţele RCA in casieria Sucursala C, îndeplineşte condiţiile unei abateri grave de la regulile de disciplina a muncii, şi justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că instanţa de fond reţine în mod eronat că, din rea credinţă, nu Am comunicat angajatorului certificatul de concediu medical.

Ori, din certificatul de concediu medical nr.(...)/04.04.2009 rezultă că recurentului i s-a pus diagnostic „H.” în formă acută(potrivit codului diagnosticelor, codul 630 =H.), astfel fiind în imposibilitatea de a se deplasa la sediul angajatorului pentru a comunica certificatul de concediu medical.

Mai mult decât atât la data emiterii certificatului de concediu medical nr.(...)/04.04.2009 recurentul nu avea cunoştinţă de emiterea deciziei de sancţionare nr.336/01.04.2008 a Societăţii de Asigurare – Reasigurare B. (...) B, aceasta fiindu-i comunicată ulterior, respectiv la data de 05.04.2008.

Instanţa de fond a reţinut eronat că faptele calificate ca abateri disciplinare ar fi fost săvârşite de recurent. Ori, aşa cum rezultă din susţinerile angajatorului, poliţele de asigurări ar fi fost încheiate ca urmare a unor acte juridice dintre angajator şi (...) B. SRL, situaţie faţă de care apreciază că nu se poate reţine că recurentul ar fi săvârşit o faptă ilicită, autorii fiind cele două societăţi comerciale (...) B. (...) şi (...) B. SRL.

Şi în ceea ce priveşte nedepunerea la timp a sumei de 20.000lei, menţionează recurentul că aşa cum angajatorul a reţinut în conţinutul deciziei contestate, (...) B. SRL a avut un volum de prime brut subscrise nedepuse de 19.753,87 lei, aspect care de asemenea exclude săvârşirea aceleiaşi fapte de către recurent.

Consideră că au fost interpretate greşit prevederile art. 61 lit.a Codul muncii, potrivit căruia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului în următoarele situaţii - în cazul în care salariatul a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiunea disciplinară. Ori, dispoziţiile art. 263 alin.2 Codul muncii defineşte abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat.

În cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii disciplinare, deoarece, pe de o parte recurentul a acţionat în baza actului adiţional nr.1/22.06.2007 la Contractul de mandat nr.115/22.06.2007, iar pe de altă parte, nedepunerea sumei de 20.000 lei la casieria (...) B. (...) C a fost săvârşită de către o altă persoană decât recurentul.

Consideră că au fost interpretate greşit prevederile art. 60 alin.1 Codul muncii potrivit cărora concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.

Mai mult decât atât, potrivit art. 268 salin.3 Codul muncii – decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

Decizia nr. 336/01.04.2008 a fost emisă de directorul general al Societăţii B. (...) B la data de 01.04.2008 şi comunicată recurentului la data de 05.04.2008.

Ori, certificatul de concediu medical nr.(...)/04.04.2009 a fost emis de dr.E. D.-B. la data de 04.04.2008, deci cu o zi înainte ca recurentul că ia la cunoştinţă de decizia prin care a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;

Cu privire la excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare, instanţa reţine că această excepţie este nefondată.

Potrivit Art. 268 - (1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Reiese că legea stabileşte 2 termene în care angajatorul poate emite decizia de sancţionare şi anume unul de 30 de zile de le data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare sau 6 luni de la săvârşirea faptei.

În speţă se poate constata că angajatorul a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare la data de 24 03 2008 urmare a procesului verbal de cercetare disciplinară şi care a stabilit că faptele săvârşite de contestator constituie abaterii disciplinare.

Decizia de sancţionare a fost emisă la data de 01 04 2008 deci în termenul de 30 de zile, termen ce curgea de la data de 24 03 3008, astfel că excepţia invocată este nefondată.

Cu privire la critica privind interzicerea concedierii pe durata incapacităţii de muncă, această critică este fondată.

Astfel potrivit art. 60 alin. 1 c o d u l m u n c i i, concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:

1. pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii

2. Potrivit art. 268 alin3 din codul munci decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.

În speţă se constată că decizia de concediere i-a fost comunicată contestatorului la data de 05 04 2008 şi deci de la această dată îşi produce efectele.

Din actele aflate la dosar se constată că la data respectivă contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă, conform certificatului medical seria (...) nr. (...) din 04.04.2008.

În această situaţie devin aplicabile prevederile textului de lege mai sus enunţat decizia de sancţionare fiind astfel nelegală. Motiv pentru care se impune admiterea recursului şi anularea deciziei respective, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acesteia.

În ceea ce priveşte cererea privind plata despăgubirilor pe perioada concedierii şi până la repunerea părţilor în situaţia anterioară, instanţa reţine că potrivit art. 78 alin. 1 din c o d u l m u n c i i, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

Obligarea angajatorului la plata despăgubirilor respective porneşte însă şi are în vedere culpa angajatorului cu privire la nelegalitatea deciziei.

În speţă, se poate observa că nu există o culpă a angajatorului în nelegalitatea deciziei de sancţionare în raport cu prevederile art. 60 din c o d u l m u n c i i, deoarece nici la data emiterii deciziei de concediere şi nici la data comunicării acesteia angajatorul nu a avut cunoştinţă de faptul că salariatul se afla în incapacitate temporară de muncă.

Mai mult se poate spune că acestuia îi revine culpa pentru emiterea deciziei respective deoarece certificatul medical a fost emis la data de 04.04.2008, anterior comunicării deciziei, contestatorul putând încunoştinţa angajatorul de faptul că se află în incapacitate de muncă.

Susţinerea acestuia în sensul că ar fi fost în imposibilitate de a anunţa angajatorul de acest fapt nu poate fi primită, contestatorul nefăcând o asemenea dovadă, încunoştinţarea putându-se face şi altfel decât deplasându-se la sediul angajatorului. Aceasta cu atât mai mult cu cât avea cunoştinţă că fusese cercetat disciplinar şi era posibilă o sancţiune împotriva sa.

Neexistând deci, culpă în sarcina angajatorului în emiterea deciziei atacate, nu poate opera nici răspunderea acestuia pentru eventualele prejudicii aduse salariatului ca urmare a concedierii nelegale, astfel că cererea contestatorului de obligare a acestuia la despăgubiri va fi respinsă.

Pentru toate aceste considerente în baza art. 312 Cod. pr. civilă va fi admis recursul şi modificată sentinţa în sensul că va fi admisă în parte contestaţia, va fi anulată decizia nr.336/01 04 2008 emisă de intimată, şi se va dispune reangajarea contestatorului pe postul deţinut anterior.

Va fi respinsă cererea privind plata drepturilor salariale formulată de contestator şi în baza art. 274 Cod pr. civilă va fi obligată intimata către contestator la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul U. D., împotriva deciziei civile nr.583/17.02.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatele pârâte (...) B. (...) B şi (...) B. (...) C.

Modifică sentinţa în sensul că admite în parte contestaţia.

Anulează decizia nr.336/01.04.2008 emisă de intimată şi dispune reangajarea contestatorului pe postul deţinut anterior.

Respinge cererea privind plata drepturilor salariale.

Obligă intimata către reclamant la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Ianuarie 2010.

18.01.2010

Red.jud.M.(...)

3 ex/AS

j.f.M.O.

C.E.