Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L T Â R G U M U R E Ş

SECŢIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ŞI FAMILIE

Decizie nr. 289/R

Şedinţa publică din 18 Martie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: E. G.

JUDECĂTOR: T. J.

JUDECĂTOR: B. E.,

GREFIER: G. D.

Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanţii D. B., B E., L. F. G., N. H., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B. şi G. J., toţi cu domiciliul ales în Tg. M,(...), împotriva sentinţei civile nr.1188 din 6 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr(...).

În lipsa părţilor.

N. dezbaterilor şi susţinerile pe fond ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 11 martie 2009, când instanţa a dispus amânarea pronunţării pentru astăzi, 18 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A,

Prin sentinţa civilă nr.1188 din 06.06.2008 a T r i b u n a l u l u i M u r e ş a admis excepţia puterii de lucru judecat cu privire la cererea reclamanţilor L. F. G., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B..

A respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii L. F. G., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B., toţi cu domiciliul ales în Tg. M,(...), jud. M, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, cu sediul în Tg. M,(...), jud. M, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,(...)-3, sector l, ca urmare a admiterii excepţiei puterii de lucru judecat.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru pretenţiile aferente perioadei 01.04.2004 - 12.03.2005.

A respins acţiunea civilă formulată de reclamanţii D. B., E. E., N. H., G. J., toţi cu domiciliul ales în Tg. M,(...), jud. M, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării B, astfel:

- ca prescrisă, pentru pretenţiile aferente perioadei 01.04.2004 -12.03.2005;

- ca nefondată, pentru pretenţiile aferente perioadei 13.03.2005 -06.06.2008, precum şi în continuare.

A respins cererea de chemare în garanţie formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, în contradictoriu cu chematul în garanţie Consiliul Judeţean M .

Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut următoarele :

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii L. F. G., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B., instanţa a apreciat că excepţia puterii de lucru judecat (invocată din oficiu de către instanţă în şedinţa publică din data de 20 mai 2008), este întemeiată. Persoanele indicate mai sus au avut calitatea de reclamanţi şi în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr(...) al T r i b u n a l u l u i M u r e ş, au avut pretenţii identice cu cele din prezenta cauză şi s-au judecat în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă (D.G.A.S.P. M).

În consecinţă, cu privire la aceşti reclamanţi, instanţa a admis excepţia puterii de lucru judecat şi, urmare a admiterii acestei excepţii, s-a respins acţiunea civilă în ceea ce îi priveşte pe reclamanţii mai sus indicaţi.

În ceea ce îi priveşte pe reclamanţii D. B., B E., N. H., G. J. instanţa a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, pentru considerentele expuse în continuare:

Cu privire la sumele de bani solicitate de reclamanţi cu titlu de indemnizaţie de dispozitiv aferentă perioadei 01.04.2004 - 12.03.2005, instanţa a apreciat că excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune este întemeiată.

În acest sens, instanţa reţine că potrivit art. 166, alin. l Codul munci „dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate". Ori, cererea reclamanţilor cu privire la acordarea indemnizaţiei de dispozitiv pentru perioada amintită a fost formulată peste termenul de 3 ani amintit. Ca o consecinţă, instanţa a admis excepţia invocată cu privire la sumele de bani aferente perioadei 01.04.2004 - 12.03.2005.

Cu privire la sumele de bani solicitate începând cu data de 12.03.2005, instanţa a apreciat că această cerere este neîntemeiată.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază. Conform art. l din Legea nr. 138/1999, dispoziţiile prezentei legi se aplică personalului militar şi civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, M i n i s t e r u l u i d e Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi E., Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 9 alin. 4 din O.U.G. nr. 63/2003 Ministrul Administraţiei şi Internelor a emis Ordinul nr. 496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul M.I. nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2, având conţinutul „Indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice".

Instanţa apreciază că această completare nu îi vizează şi pe reclamanţi, care îşi desfăşoară activitatea, ca personal civil, în cadrul D.G.A.S.P.C. M (instituţie publică subordonată Consiliului Judeţean M), iar nu în domeniul administraţiei publice locale (f. 5-85,106).

Conform art. 91 alin. 2 lit. b) şi c) din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi societăţi comerciale de interes judeţean, precum şi reorganizarea regiilor autonome de interes judeţean, în condiţiile legii, şi aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului judeţean, organigrama, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale aparatului de specialitate, precum şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi ale societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean, în conformitate cu dispoziţiile art. 91 alin. 5 lit. a) pct. 2 din Legea nr. 215/2001, consiliul judeţean asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean privind serviciile sociale pentru protecţia copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei şi a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială.

Potrivit art. 2 din H.G. nr. 1434/2004, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este instituţia publică cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliului judeţean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului B, prin comasarea serviciului public de asistenţă socială şi a serviciului public specializat pentru protecţia copilului de la nivelul judeţului, respectiv al sectorului municipiului B, prin preluarea, în mod corespunzător, a atribuţiilor şi funcţiilor acestora. Conform art. 3 din aceeaşi hotărâre de guvern, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului realizează la nivel judeţean, respectiv la nivelul local al sectoarelor municipiului B, măsurile de asistenţă socială în domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie.

Faţă de cele ce preced, este evident că direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este o instituţia publică, subordonată consiliului judeţean, care nu face parte însă din autoritatea administraţiei publice, întrucât domeniul protecţiei copilului, familiei, etc., nu se confundă cu domeniul administraţiei publice, angajaţii direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului nu se pot bucura de prevederile Ordinul M.I. nr. 496/28.07.2003.

Este evident că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 Ministrul Administraţiei şi Internelor s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice şi că prin această măsură s-a reuşit înlăturarea discrepanţelor în ceea ce priveşte drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea şi/sau coordonarea instituţiilor prevăzute de art. l din Legea nr. 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiaşi autorităţi.

Însă trebuie observat, încă o dată, că măsura a avut menirea de a aduce la nivel apropiat drepturile de natură salarială ale celor două categorii de personal - din cadrul internelor şi din cadrul administraţiei publice - care, prin comasarea a două ministere (Ministerului Administraţiei Publice şi M i n i s t e r u l d e Interne) au devenit părţi ale aceluiaşi minister (Ministerul Administraţiei şi Internelor - azi sub denumirea de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative).

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal reclamanţii D. B., B E., L. F. G., N. H., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B. şi G. J., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea cererii s-a arătat că ordinul nr.496/2003 emisă de MAI stabileşte o indemnizaţie de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, fără a se face distincţie între autorităţile centrale şi cele locale.

Dreptul de reglementare şi pentru autoritatea publică locală derivă din lege – art.14 din OUG nr.63/2003 iar Constituţia României tratează în cap.V Administraţia Publică, atât administraţia publică locală cât şi Instituţia Prefectului, ceea ce creează premisa unui regim unitar de reglementare.

În cauză sunt aplicabile şi prev. art.1 alin.2 din Legeanr.137/2000.

Prin întâmpinarea depusă la 8 ianuarie 2009, pârâta D.G.A.S.P.C. M a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că noţiunea de „personal civil” se referă la acel personal încadrat cu contract individual de muncă în cadrul unităţilor militare prev. de art.1 şi 2 din lege; că pârâta nu reprezintă o structură administrativă constituită la nivel local şi că activitatea desfăşurată de reclamanta recurentă este o activitate distinctă de administraţie publică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în limitele prev. de art.304¹ şi 306 alin.2 Cod pr.civilă instanţa constată că recursul declarat de reclamanţii D. B., B E., N. H., G. J. este fondat în sensul celor ce urmează:

Reclamanţii fac parte din categoria personalului civil contractual din cadrul D.G.A.S.P.C. M, instituţie publică ce funcţionează în subordinea Consiliului Judeţean , potrivit HG nr.1434/20904 privind atribuţiile şi regulamentul cadru de organizare şi funcţionare ale D.G.A.S.P.C. M.

D.G.A.S.P.C. este o instituţie publică, realizează o sarcină a puterii executive de satisfacere a interesului public şi are aceeaşi natură juridică ca şi organismul căruia este subordonat.

Este o instituţâie publică înfiinţată prin lege ca organl al puterii executive-administrative.

Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militate în activitate, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili din cadrul instituţiilor prev. la art.1 beneficiază de o indemnizaţie de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcţie, solda de grad, solda de merit, indemnizaţia de comandă şi gradaţii, respectiv din salariul de bază.

M i n i s t e r u l d e Interne şi Ministerul Administraţiei Publice s-a reorganizat conform prev.OUG nr.63/2003.

Ministerul Administraţiei şi Internelor, în temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 a emis ordinul nr.496/28.07.2003, prin pct.9, 2 prevăzând că indemnizaţia de dispozitiv se acordă şi personalului civil ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul administraţiei publice, fără a distinge între administraţia publică centrală şi cea locală.

Ministerul Administraţiei şi Internelor emite ordine care stabilesc obligaţii şi în seama personalului contractual din cadrul autorităţilor publice locale, caz în care se poate vorbi de o anumită subordonare legală.

Astfel, conform art.14 pct.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administraţiei şi Internelor îndrumă şi sprijină autorităţile publice locale şi aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă şi unitară a prevederilor legale.

Ordinul mai sus amintit are caracterul unui act administrativ de autoritate, cu forţă juridică deplină şi, în cazul neîndeplinirii unor condiţii de validitate îşi produce efectele juridice pentru care a fost emis până la data constatării nulităţii de către organul competent.

Prin urmare beneficiază de indemnizaţia de dispozitiv şi personalul civil din administraţia publică, fără a diferenţia între administraţia centrală şi cea locală.

În ceea ce priveşte prescripţia dreptului material la acţiune aferentă perioadei 01.01.2005-24.02.2005 potrivit art.166 alin.1 Codul muncii, aceasta este întemeiată, deoarece petitul de acţiune are în vedere drepturi scadente în luna ianuarie şi februarie 2005 iar acţiunea a fost înregistrată în 25 februarie 2008.

Pentru perioada 01.04.2004-12.03.2005 dreptul material la acţiune este prescrisă, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 13.03.2008 şi ţinând seama de prev.art.166 alin.1 Codul muncii.

În sensul art.1084 Cod civil, daunele interese cuprind prejudiciul efectiv suferit precum şi beneficiul de care creditorul a fost lipsit pe perioada de referinţă, ori sumele de bani datorate reclamanţilor s-au devalorizat în mod continuu, ele trebuind fi reactualizate în momentul plăţii.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a Consiliului Judeţean aceasta este admisibilă deoarece potrivit art.8 din HG nr.1434/2004 finanţarea Direcţiilor Generale se asigură din bugetele locale ale judeţelor, în cauză fiind incidente şi disp.art.91 alin.1, lit.a, alin.5 lit.a, art.104 alin.1, lit.a şi alin.4, lit.d din Legea nr.215/2001.

Referitor la recursul declarat de reclamanţii L. F. G., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B., acesta este nefondat, aceştia având calitatea de reclamanţi şi în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr(...) (f.16) a T r i b u n a l u l u i M u r e ş şi în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr.508/28.03.2008, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr.1522/R/04.11.2008 a Curţii de Apel Tg.M, existând autoritate de lucru judecat potrivit art.1201 Cod civil.

Cu majoritate de voturi,

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantele D. B., cu domiciliul ales în Tg.M,(...), jud. M, B E., cu domiciliul ales în Tg.M,(...), jud. M, N. H., cu domiciliul ales în Tg.M,(...), jud. M, G. J., cu domiciliul ales în Tg.M,(...), jud. M împotriva sentinţei civile nr.1188 din 6 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l M u r e ş în dosarul nr(...).

Modifică sentinţa civilă atacată, în sensul că, admite în parte, acţiunea formulată de reclamanţii D. B., B E., N. H., G. J., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului M, cu sediul în Tg. M,(...), jud. M.

Obligă pârâta să plătească reclamantelor drepturile salariale băneşti reprezentând indemnizaţia de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul pe perioada 13.03.2005 – şi 18.03.2008 şi în continuare, actualizat, în raport cu indicele de inflaţie calculate de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii în parte şi până la data plăţii efective.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta D.G.A.S.P.C. M, împotriva chematului în garanţie Consiliul Judeţean M şi obligă pe acesta la asigurarea sumelor necesare, achitării despăgubirilor băneşti.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii L. F. G., E. J., E. F. H., L. T., S. E., F N., G. B., toţi cu domiciliul ales în Tg. M,(...), jud. M, împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 Martie 2009.

Judecător Judecător

T. J. B. E.

Grefier

G. D.

Red.T.

Tehnored.CC/2 exp.

04.05.2009

Jd.fd.V.T., C.N.

Asist.jud.A.D., A.B.

OPINIE SEPARATĂ

În sensul respingerii recursului tuturor reclamanţilor.

Preşedinte

G. E.

Nu pot fi de acord cu opinia majoritară pronunţată în prezenta cauză şi consider că reclamantele nu sunt îndreptăţite la sporul de 25%, spor de dispozitiv, pentru următoarele considerente:

Ordinul nr. 496/2003 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, precizează că sporul de dispozitiv se cuvine personalului civil care-şi desfăşoară activitatea în administraţia publică.

Acest ordin instituie o dublă condiţionare, pentru acordarea acestui spor, şi anume: să fie angajat într-o instituţie din cadrul administraţiei publice şi în acelaşi timp să lucrezi efectiv aparatul administrativ.

Se observă că reclamantele, angajate a Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, nu îndeplinesc cele două condiţii. Pe de o parte, ele nu sunt angajate ale unei instituţii care face parte din administraţia publică locală, ci a unei instituţii subordonate Consiliului Judeţean M, iar pe de altă parte nu lucrează în aparatul administraţiei publice.

Conform Anexei nr. 1 aflată la fila 4 dosarul de fond, rezultă că reclamanta D. B. este şef de centul, la Centrul 2 Materna, B E. este asistent social, G. J., conform contractului individual de muncă, fila 16 – dosar fond, este administrator iar N. H. este instructor educaţie la acelaşi centru, conform copiei carnetului de muncă aflat la fila 82.

Funcţiile pe care le ocupă arată în mod evident faptul că reclamanţii nu lucrează în cadrul administraţiei publice şi, deci nu fac parte din categoriile socio - profesionale pe care le-a avut în vedere Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Preşedinte

G. E.