Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 565

Şedinţa publică de la 19 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) N.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Primarul Comunei N. împotriva sentinţei civile nr. 265 din 18.02.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimată fiind O. F..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen şi că prin serviciul registratură s-a depus la dosar concluzii scrise de către recurentul Primarul Comunei N.. S-a solicitat judecata în lipsă.

Instanţa constată recursul formulat în termen şi motivat. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, mai constată recursul în stare de judecată şi rămâne în pronunţare cu privire la acesta.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrata la nr. 309/99/14.01.2009, contestatoarea O. F. a chemat in judecată pe intimatul Primarul Comunei N. solicitând anularea dispoziţiei nr.520 din 05.12.2008 emisa de intimatul Primarul Comunei N. , exonerarea de plata sumei de 122 lei stabilita prin dispoziţia contestata si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea cererii, contestatoarea a arătat următoarele :

Cu încălcarea vădita a dispoziţiilor art. 269 si următoarele din Codul muncii referitoare la răspunderea patrimonială, pârâtul ii imputa prin dispoziţia contestata suma de 122 lei, fără a respecta normele si principiile răspunderii civile contractuale, respectiv fără a supune pretenţiile jurisdicţiei instanţei competente in faţa căreia să aibă posibilitatea sa-si formuleze apărări.

Conform înscrisurilor pe care le deţine rezultă fără nici un dubiu ca sumele ce i se imputa au fost cheltuite exclusiv in interesul instituţiei la care funcţionează, deci avea dreptul ca respectivele sume sa-i fie decontate in mod corespunzător.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Instanţa a invocat excepţia nulităţii absolute a deciziei contestate.

Prin sentinţa civilă nr. 265/18.02.2009, T r i b u n a l u l I a ş i a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea O. F.,a constatat nulitatea dispoziţiei nr. 520 din 5.12.2008 emisă de intimatul Primarul Comunei N. şi a exonerat-o pe contestatoare de plata sumei de 122 lei.

Prin aceeaşi hotărâre, s-a respins cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin dispoziţia nr. 520 din 5.12.2008, Primarul Comunei N. a imputat contestatoarei O. F., angajată cu contract individual de munca, suma de 122 lei reprezentând prejudiciul cauzat Primăriei comunei N., conform procesului –verbal de inspecţie întocmit de către D.G.F.P. I cu nr. 27410/06.11.2008.

Potrivit disp. art. 164 pct.1 Codul muncii, nici o reţinere din salariu nu poate fi operată , în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.

Art. 107 din vechiul Cod al muncii , în vigoare până la 1 martie 2003,ce prevedea posibilitatea emiterii deciziilor de imputare , nu a mai fost preluat în Legea 53/2003 – Codul muncii actual. Decizia contestată a fost emisă la data de 05.12.2008, dată la care răspunderea patrimonială a salariaţilor era reglementată de art. 270- 271 din Legea 53/2003 .

Pentru aceste considerente, prima instanţă a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 520/2008 emisă de intimat şi a dispune exonerarea contestatoarei de plata sumei de 122 lei.

Instanţa de fond a respins cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca fiind nedovedită .

Împotriva acestei sentinţe civile a formulat recurs Primarul comunei N., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

Decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data respectivă, respectându-se toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de normele aplicabile.

Se mai arată că, prin contestarea acestei dispoziţii, contestatoarea are posibilitatea de a-şi formula apărări şi dea valorifica dispoziţiile legale în condiţii de oralitate şi de contradictorialitate.

Se mai susţine că, potrivit disp.art.272 din Codul muncii, angajatorul are posibilitatea de a antrena răspunderea patrimonială a reclamantei fără a o acţiona în judecată pe aceasta, printr-un act unilateral care, în speţă este tocmai dispoziţia contestată.

Analizând recursul formulat de Primarul comunei N., prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi a motivelor de recurs invocate, se reţine că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin dispoziţia nr. 520 din 5.12.2008, Primarul Comunei N. a imputat contestatoarei O. F., angajată cu contract individual de munca, suma de 122 lei reprezentând prejudiciul cauzat Primăriei comunei N., în temeiul disp.art.270 -274 din Codul muncii.

În mod corect prima instanţă a constatat nulitatea absolută a acestei decizii, având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor actualului Cod al muncii, aplicabile în speţă, angajatorul nu mai este îndreptăţit să antreneze răspunderea patrimonială a salariatului printr-o decizie de imputare.

Dacă legiuitorul a dat expres în competenţa angajatorului, potrivit disp.art.263-268 din Codul muncii, dreptul de a stabili întrunirea condiţiilor răspunderii disciplinare şi aplicarea sancţiunilor disciplinare, printr-un act unilateral ce să poată fi cenzurat ulterior, în ceea ce priveşte legalitatea şi temeinicia sa, de către instanţa de judecată, în privinţa răspunderii patrimoniale a salariatului şi a obligaţiei de restituire a sumelor nedatorate, angajatorul nu mai are posibilitatea de a antrena această răspundere prin actul său unilateral.

Având în vedere faptul că întrunirea condiţiilor răspunderii patrimoniale se stabileşte de către instanţa de judecată, iar reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este certă, lichidă şi exigibilă şi a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, potrivit disp.art.164 din Codul muncii, se reţine că pentru obligarea salariatului la daune, atât în temeiul disp.art.270 din Codul muncii, cât şi în baza disp.art.272 din Codul muncii, angajatorul trebuie să se adreseze instanţei judecătoreşti competente.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 din C o d u l d e procedură civilă, urmează să se respingă recursul formulat de Primarul comunei N. şi să se menţină sentinţa pronunţată de prima instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de Primarul comunei N. împotriva sentinţei civile nr.265/18.02.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 19.05.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B.C. M.C. M.N.C. GREFIER,

P.I.

Red./Tehnored.: M.C.;

2 ex.- 16.06.2009;

Jud.fond:- T r i b u n a l u l I a ş i:-U. E.;

-T. (...).