Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

- SECŢIA CIVILĂ

ŞI PENTRU CAUZE

CU MINORI ŞI DE FAMILIE

ŞI DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI

ASIGURARI SOCIALE

DECIZIA NR.353/R DOSAR NR(...)

Şedinţa publică din 31 martie 2009

PREŞEDINTE (...) (...) - judecător

(...) (...) (...) - judecător

(...) S. - judecător

D. O. - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâţii Curtea de A p e l A l b a I u l i a şi Ministerul Justiţiei B împotriva sentinţei civile nr.1035 din 3 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l A l b a în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor. Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică din 24 martie 2009, când părţile au lipsit, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie şi când instanţa, în vederea deliberării, a amânat pronunţarea la data de 31 martie 2009.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă.

Constată că prin sentinţa civilă nr. 1035/03.10.2007 T r i b u n a l u l A l b a a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâta Curtea de A p e l A l b a I u l i a, a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii N. E., G. N., O. D. H., T. N., G. F., I. E. şi E. O. împotriva pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de A p e l A l b a I u l i a şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să vireze pârâtei Curtea de A p e l A l b a I u l i a, aceasta din urmă cu obligaţia plăţii efective către fiecare reclamant, a drepturilor salariale, cuvenite acestora, reprezentând sporul de periculozitate de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru perioada 11.06.2004 – 3.12.2007 şi în continuare, corespondent raportului de serviciu avut de către fiecare reclamant.

Prima instanţă a reţinut că reclamanţii fac parte din categoria personalului din unităţile din justiţie, mai precis a personalului judiciar cu statut independent şi atribuţii deliberative, având calitatea profesională de magistraţi, iar raporturile juridice de serviciu ale acesteia sunt supuse şi se circumscriu normelor legale cuprinse în Legea 53/2003 modificată, conform art.l, art.295 alin.2 din acest ultim act normativ, cu reţinerea incidenţei prevederilor cuprinse şi în Legea 168/1999-art.67 şi urm.

S-a reţinut faptul că prin sistemul de salarizare uzitat, care determină stabilirea şi plata indemnizaţiei lunare, aceasta reprezentând contra-valoarea muncii prestate, se înţelege ansamblul principiilor , obiectivelor şi elementelor, dat şi a formelor concrete, acesta determinând condiţiile de stabilire şi acordare efectivă a prestaţiilor pecuniare datorate reclamantei, astfel că văzând şi dispoziţiile art. 155 din Legea 53/2003, indemnizaţia lunară se compune din salariul de bază, sporuri şi adaosuri salariale.

In prezent magistraţii, respectiv reclamanţii, beneficiază de sporul de condiţii vătămătoare sănătăţii, respectiv de sporul de condiţii nocive generat exclusiv de mânuirea dosarelor şi a actelor provenite de la diverse persoane, prin intermediul cărora se pot contacta microbi şi boli, aceste condiţii fiind determinate pe bază de expertize administrate de către instanţă.

Este evident faptul că reclamanţii au solicitat sporul de periculozitate pentru riscul vieţii şi al sănătăţii, recunoscut de art.77 din Legea 303/2007 şi de art.27 din OUG 27/2006, pentru care pârâtul Ministerul Justiţiei în calitate de administrator al justiţiei şi, de ordonator principal de credite trebuie să aprobe condiţiile periculoase stabilite potrivit legii.

În art.77 din Legea 303/2004, se recunoaşte faptul că magistraţii sunt expuşi în permanenţă ameninţărilor, violenţelor sau a oricăror fapte care pun în pericol viaţa, sănătatea sau integritatea fizică, familiile sau bunurile magistraţilor, modul diferenţiat de stabilire a sporului pentru condiţii periculoase fiind stabilit în D. unic nr. l 116/2003, în acest context fiind avute în vedere prevederile art.241 alin. l lit. c şi art.295 alin.2 din Legea 53/2003 modificată şi art.1l lit. d din Legea 130/1996.

Aşa după cum s-a reţinut mai sus, sporul de pericol este recunoscut pentru magistraţi şi de art. 7 din OUG 27/2006 în procent de 15% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar se referă la condiţii periculoase în sensul de a fi vătămătoare şi care se acordă procentual cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii.

Personalul din justiţie şi implicit reclamanţii, se regăsesc în prezenţa a două categorii de condiţii deosebite, respectiv vătămătoare şi periculoase, iar ordonatorul de credite a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiţii vătămătoare.

Gradul de expunere la pericol a vieţii şi integrităţii corporale a magistraţilor este evidenţiat expres şi fără echivoc inclusiv în prevederile art.27 din OUG 27/2006, unde se disting cu celeritate inclusiv condiţiile de invaliditate, acestea fiind corespondente periculozităţii funcţiei profesionale.

Instanţa de judecată urmează a reţine şi prevederile incidente şi cuprinse inclusiv în Legea 319/14.07.2006, acest act normativ aplicându-se în toate sectoarele de activitate atât publice, cât şi private, fiind reţinute normele cuprinse în art.5 lit. a - b, lit. n şi art. 7 şi urm.

Conform Directivei 2000/CE/78, privind crearea codului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă, se sancţionează atitudinea omisivă în recunoaşterea şi valorificarea echitabilă prin plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite, în acest context fiind şi prevederile art.7, art.23 din Carta Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la o recunoaştere echitabilă şi satisfăcătoare, art. 14 din Carta Europeană privind garantarea drepturilor omului respectiv Protocolul nr.12 la această convenţie, art.4 şi urm. din Carta Socială Europeană revizuită, dar şi art. 5-8, art.39 alin. l lit. a, art.40 alin.2 lit. c şi j, art.154 alin.3, art.155, art.165 din Legea 53/2003, art.20, art.16 alin. l, art.53 şi art.41 din Constituţia României, care garantează dreptul la salariu, drept care face parte din conţinutul complex al dreptului constituţional la muncă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Curtea de A p e l A l b a şi Ministerul Justiţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta Curtea de A p e l A l b a invocă lipsa calităţii sale procesuale pasive având în vedere că nu are calitatea de angajator, iar statele de funcţii şi drepturile salariale sunt comunicate de către Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator principal de credite. Pe fondul cauzei se arată că soluţia este greşită având în vedere dispoziţiile art. 7 din OUG nr. 27/2006, din modul de redactare al textului rezultând că limita maximă a sporului este de 15% indiferent dacă sunt prezente toate elementele de risc sau numai unele dintre acestea.

În recursul Ministerului Justiţiei se arată că prima instanţă a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, respectiv a art.7 din OUG nr. 27/2006, sporul în discuţie putând fi acordat numai o singură dată, şi s-a întemeiat şi pe clauzele contractului colectiv de muncă, clauze neaplicabile magistraţilor din perspectiva interpretării art. 295 şi art. 157 din Codul muncii coroborate cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.

Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursurile sunt fondate, cel al recurentei Curtea de A p e l A l b a numai în parte.

Referitor la motivul de recurs privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei Curtea de A p e l A l b a, instanţa constată că respingerea acestei excepţii de către prima instanţă s-a făcut în mod legal întrucât această recurentă este ordonator secundar de credite, adică persoana chemată să plătească efectiv drepturile salariale către reclamanţii – intimaţi, ceea ce conduce la concluzia că şi ea, alături de cealaltă pârâtă este legată în raportul obligaţional.

Cu privire la motivul comun de recurs, al celor două recurente, vizând aplicabilitatea art. 7 din OUG nr. 27/2006 curtea constată că acesta este fondat.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 157 şi art. 295 din Codul muncii raportate la dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 şi ale art. 74 din Legea nr. 303/2004 rezultă că drepturile salariale ale magistraţilor sunt stabilite prin legi speciale, nefiind supuse dispoziţiilor din Codul muncii decât în măsura în care aceasta este norma generală privind obligaţia angajatorului de a plăti drepturi salariale, iar în ceea ce priveşte contractul colectiv de muncă acesta nu este aplicabil acestei categorii aparte a personalului autorităţii judecătoreşti, categorie ce se supune unor legi speciale.

În ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 7 din OUG nr. 27/2006 curtea constată că textul legal prevede plata unui spor de 15% pentru condiţii deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase. Condiţiile periculoase sunt prevăzute ca o alternativă la primele, iar din interpretarea gramaticală rezultă că acest spor se poate acorda pentru una sau alta dintre ipotezele legale şi nu separat pentru fiecare dintre ele.

Este adevărată susţinerea reclamanţilor, reţinută şi de către prima instanţă, privind faptul că se recunoaşte legal posibilitatea apariţiei unor condiţii periculoase de muncă, însă pentru acestea există alte modalităţi legale de protecţie şi nu plata altui spor de 15%.

Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va admite în totalitate recursul Ministerului Justiţiei şi în parte recursul Curţii de A p e l A l b a, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

D E C I D E :

Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1035/03.10.2007 a T r i b u n a l u l u i A l b a, admite în parte recursul declarat de Curtea de A p e l A l b a împotriva aceleaşi sentinţe şi în consecinţă modifică în parte sentinţa atacată în sensul că:

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanţii N. E., G. N., O. D. H., T. N., G. F., I. E. şi E. O. în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi CURTEA DE A P E L A L B A.

E. restul dispoziţiilor sentinţei atacate referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de A p e l A l b a şi cheltuielile de judecată.

Respinge restul pretenţiilor din recursul pârâtei Curtea de A p e l A l b a, referitoare la excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 31.03.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) S.

GREFIER,

D. O.

Red. R.T. /27.04.2009

Dact. C.N./12.06.2009

-3 exemplare –

Jud. fond – I.M., L. E.