Cabinet avocat Dreptul muncii

- drepturi salariale –

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 537

Şedinţa publică din 5 mai 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta S.C. E. SA membru P. H. B, cu sediul în municipiul B, D. E. nr. 239, împotriva încheierii T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i, din 30 martie 2009.

La apelul nominal s-a prezentat B. M., pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind reclamanţii-intimaţi T. G., E. N., S. N., I. E., B. N., I. J., E. E., B. D., B. N., E. F.-N., S. M., S. S., V. E., (...) B.-P., Ş. T., H. B., N. M., I. N., T. N., D. M., B. B., G. S.-E., Ş. H., O. B.-N., H. D.-E., I. D., E. J., E. (...)-E., H. M., D. J.-(...), D. M., Ş.cu G.-N., Ş.cu N.-E., U. J..D. J., R E., E. N., P. T., O. F., T. E., V. O., T. E. G., H. B., E. N. (...), H. T.-N., E. B., B. J., Ş. N. T., E. E., D. P., E. J.-J., B. U., H. F., H. D., S. E., E. E., E. B.-B., E. F., D. B., D. D., U. E., D. Ş., P. J.-E., T. N., T. F., D. (...) N., N. F., S. E.-M., F. D., E. E., I. E., V. O., E. B., T. (...), B. T., B. D., B. N., N. N. prin avocat H. M.,lipsă.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.

Avocat B. M., pentru pârâta-recurentă, a cerut admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

După deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin cererea adresată T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i şi înregistrată sub nr(...), reclamanţii T. G., E. N., S. N., I. E., B. N., I. J., E. E., B. D., B. N., E. F.-N., S. M., S. S., V. E., (...) B.-P., Ş. T., H. B., N. M., I. N., T. N., D. M., B. B., G. S.-E., Ş. H., O. B.-N., H. D.-E., I. D., E. J., E. (...)-E., H. M., E. G., D. J.-(...), D. M., Ş.cu G.-N., Ş.cu N.-E., U. J., D. J., R E., E. N., P. T., O. F., T. E., V. N., T.-E. G., H. B., E. N.-(...), H. T.-N., E. B., B. J., Ş. N.-T., E. E., D. P., E. J.-J., B. U., H. F., H. D., S. E., E. E., E. B.-B., E. F., D. B., D. D., U. E., D. Ş., P. J.-E., T. N., T. F., D. (...)-N., N. F., S. E.-M., F. D., E. E., I. E., V. O., E. B., T. (...), B. T., B. D., B. N. şi N. N. au solicitat obligarea pârâtei S.C. „E.” S.A. B la plata drepturilor salariale reprezentând cota-parte din profitul societăţii realizat pe anii 2005, 2006, 2007, în funcţie de perioada efectiv lucrată la angajator, respectiv: 3252 lei/salariat pentru anul 2005; 6959 lei/salariat pentru anul 2006; 6736 lei/salariat pentru anul 2007; acordarea drepturilor salariale menţionate mai sus actualizate cu indicele de inflaţie pentru perioada cuprinsă între data când trebuiau acordate şi data plăţii efective; obligarea la plata sumei de 500 Euro/salariat cu titlu de daune morale; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii, salariaţi la societatea E., au invocat drepturile lor de participare la profitul societăţii conform art. 139 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2005 şi menţinut în anii 2006 şi 2007, drepturile derivând din art. 41 (2) lit. a şi art. 42 (2) lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, pe anii 2005 – 2006 şi 2007 – 2010.

În cauză pârâta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 al. 2 (ultima liniuţă) din Legea 53/2003 Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 al. 4 şi 5, art. 73 al. 3 lit. p şi art. 79 al. 1 din Constituţia României revizuită şi a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României în vederea soluţionării acesteia.

T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia civilă, prin Încheierea din 30.03.2009 (f. 837 Dosar – E.. III), a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 29 al. 6 –Legea 47/1992).

Acest text legal, vizează inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate, dacă aceasta este contrară prevederilor art. 29 al. 1,2 sau 3.

În motivarea încheierii, instanţa a reţinut practic că excepţia vizează, modul de aplicare în timp a unor norme legale, precum şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii.

Ori, o asemenea discuţie şi stabilire a aplicabilităţii în termen a unor prevederi legale din legea specială prin raportare la dreptul comun, aparţine instanţei de judecată şi nu Curţii Constituţionale, aşa cum într-o speţă similară s-a pronunţat aceasta (prin decizia 254/2009, excepţia de neconstituţionalitate a art. 284 al. 2 şi art. 298 al. 2 ultima liniuţă – legea 53/2003 a fost respinsă ca inadmisibilă).

Împotriva Încheierii din 30.03.2009 pârâtul a formulat recurs în conformitate cu prevederile art. 29 al. 2 teza 1 – Legea 47/1992 şi art. 146 lit. d din Constituţia României.

În motivare,recurenta a invocat nelegalitatea încheierii reiterând motivele pe care şi-a întemeiat excepţia la instanţa de fond ( a se vedea motivele din recurs f. 3 – 10 dosar recurs şi motive excepţie (f. 82 – 89 dosar tribunal).

Examinând recursul de faţă şi având competenţa de a se pronunţa în legătură cu corecta sau incorecta soluţionare a excepţiei de nelegalitate pe excepţia inadmisibilităţii, instanţa constată că recursul este nefondat.

În motivarea excepţiei de nelegalitate, pârâta susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 al. 4 şi 5, art. 73 al. 3 lit. p şi art. 79 al. 1, în măsura în care aceste dispoziţii legale se referă la abrogarea art. 72 Legea 168/1999 privind conflictele de muncă, la care se referă expres Legea 53/2003 – abrogarea fiind implicită şi nu expresă „ se foloseşte în art. 298 al. 2 Codul muncii, sintagma de abrogare a oricăror dispoziţii contrare.

Ori o asemenea excepţie, a fost respinsă ca inadmisibilă de Curtea Constituţională a României prin decizia 254 din 24.02.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 149/10.03.2009, cu motivarea din art. 126 din Constituţie, „ per a contrario”- reţinând că excepţia încalcă acest text, în sensul că pârâta pune în discuţie prin excepţie, modul de aplicare în timp a unor norme legale şi raportul dintre legea specială şi dreptul comun în materia dreptului muncii, ori aceste aspecte sunt de analiza instanţei de judecată şi nu a Curţii Constituţionale a României, cu alte cuvinte ca şi în prezentul dosar excepţia soluţionată de Curtea Constituţională viza constatarea necompetenţei Curţii Constituţionale a României în soluţionarea ei, faţă de atribuţiile sale din Legea 47/1992 şi Constituţia României.

Cum excepţia invocată în prezenta cauză se referă la aceleaşi dispoziţii legale analizate de Curtea Constituţională prin Decizia 254/2009;

Se va respinge recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. E. SA membru P. H. B, împotriva încheierii T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i, din 30 martie 2009 în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 5 mai 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. G.C.

Jud. fond U. N.

M. L.

Tehnored. H.L.

Ex. 2/27.05.2009