Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR.5305,(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.1971

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2008

Preşedinte : (...)-(...) (...)

Judecători : (...) (...)

: (...)-E. (...)

Grefier : F.-S. D.

Pe rol fiind soluţionarea contestaţiei în anularea deciziei nr.748 din 16 mai 2008 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I în dosarul nr(...) formulată de contestatorul E. N. cu domiciliul ales în Râmnicu S,(...), judeţul B , în contradictoriu cu intimata SC „B.” SA cu sediul în Râmnicu S,(...), judeţul B.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns contestatorul E. N., personal, pentru intimata SC „B.” SA, economist J. Ş..

Procedura legal îndeplinită.

Se referă instanţei de grefierul de şedinţă că prezenta contestaţie este scutită de plata taxei de timbru şi că s-a ataşat dosarul de fond.

Contestatorul E. N. depune la dosar note de concluzii şi înscrisuri, în copii, respectiv : decizia nr.LXXVIII(78) din 5 noiembrie 2007 privind recursul în interesul legii, referitor la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.6 din Legea nr.514/2003, criterii de acordare a sporului pentru exercitarea şi unei alte funcţii – anexele 2, 3, 4, 5, 6 , 7. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.

F. J. Ş., pentru intimata SC „B.” SA declară că a luat cunoştinţă de înscrisurile depuse de contestator ce i-au fost prezentate în şedinţa publică de astăzi, declară că nu mai are cereri de formulat şi solicită acordarea cuvântului în fond.

Curtea, faţă de actele şi lucrările dosarului, având în vedere declaraţia părţilor că nu mai au cereri de formulat şi acordă cuvântul în fond.

Având cuvântul în fond contestatorul E. N. solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată, anularea hotărârii atacate şi reluarea judecăţii pentru a se pronunţa o soluţiei neviciată.

În mod eronat s-a reţinut de către instanţa de recurs că nu s-a solicitat în scris anularea celor 2 clauze din Contractul colectiv de muncă. Prin decizia în interesul legii Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie referitoare la interpretarea şi aplicarea unilaterală a dispoziţiilor art.6 din Legea nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată prin Legea nr.246/2006 s-a statuat admisibilitatea acordării consilierilor juridici, cu statut de funcţionat public, a prestaţiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate. T.-menţionata decizie constituie izvor de drept şi este obligatorie pentru toate instanţele.

Arată că este angajat cu contract individual de muncă şi apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute pentru contestaţia în anulare la 318 Cod procedură civilă şi solicită admiterea contestaţiei.

Având cuvântul în fond pentru intimata SC „B.”SA, economist J. Ş. consideră că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la care face contestatorul referire, nu prevede în mod expres sporul de stabilitate şi mobilitate, ci doar că pot fi negociate, neputând fi negociate prestaţii suplimentare peste c o d u l m u n c i i şi contractul colectiv de muncă. Contestatorul fiind angajat cu contract individual de muncă şi se supune prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate şi atâta vreme cât în conţinutul acestuia nu sunt prevăzute cele 2 clauze nu-i pot fi acordate nici contestatorului.

Arată că, la data angajării, i s-a adus la cunoştinţa contestatorului condiţiile şi retribuţia prevăzută pentru un astfel de post, iar contestatorul a fost de acord cu aceste condiţii.

Solicită respingerea contestaţiei ca nefondată.

C U R T E A :

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr(...) de T r i b u n a l u l B u z ă u reclamantul E. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care aceasta să fie obligată să emită o decizie prin care să opereze modificările prevăzute de lege privind acordarea sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare începând cu data de 21.06.2005 acordarea sporului de confidenţialitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare.

În motivarea acţiunii reclamantul a învederat instanţei că înţelege să conteste nesoluţionarea cererii depusa la secretariatul pârâtei sub nr. 17.01.2007 prin care a solicitat acordarea celor 2 sporuri.

Reclamantul a mai arătat că este consilier juridic in cadrul societăţii pârâte începând cu data de 21.06.2005.

Avându-se în vedere prevederile art. 24 alin. 2 din Legea 514/2003, art. 45, 47, 60 din Statutul profesiei de consilier juridic ,art. 25 şi 26 din Legea 53/2003 CM cu modificările ulterioare reclamantul a solicitat prin adresa nr. 170/17.01.2007, înaintată conducerii societăţii pârâte, acordarea sporului de mobilitate, respectiv confidenţialitatea în cuantum de 25% din salariul de încadrare, cerere rămasă nesoluţionată de către pârâtă.

Reclamantul a precizat că în calitate de consilier juridic îi sunt aplicabile şi dispoziţiile legii speciale şi dispoziţiile Legii 514/2003 care la art.16 precizează că, consilierul juridic are obligaţia de a se deplasa la instanţele judecătoreşti precum şi obligaţia de a păstra secretul profesional, având astfel dreptul de a negocia cuantumul prestaţiilor suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi confidenţialitate.

În cadrul societăţii există categorii de angajaţi care beneficiază de sporuri specifice activităţii desfăşurate.

În sprijinul acţiunii reclamantul a depus la dosar in copie xerox: referatul nr. 170/17.01.2007, dovada calităţii de consilier juridic, sentinţa civila nr. 1438/12.05.2006 pronunţata de Tribunalul C-S , sentinţa civila nr. 2327/03.11.2006 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i , decizia civila nr. 642/13.06.2006 a CA C , decizia civila nr. 1895/12.09.2005, a CA A I , sentinţa civila nr. 45/29.03.2007 a T r i b u n a l u l u i V r a n c e a.

În termenul legal pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală pentru următoarele considerente:

Cele 2 clauze prevăzute la dispoziţiile CM se încadrează în categoria clauzelor facultative, în sensul ca nu există obligativitatea inserării acestora in contractul individual de muncă, ele devenind obligatorii pentru părţi doar în momentul în care ar fi negociate.

Pârâta a precizat că în ceea ce priveşte clauza de confidenţialitate, aceasta este a obligaţie de serviciu pentru fiecare salariat, motiv pentru care nu se prevede nicio modalitate de compensare. Cu privire la clauza de mobilitate, aceasta implică lipsa unui loc de munca fix precum şi condiţia de respectare a dispoziţiilor contractului colectiv de muncă aplicabil.

În calitate de angajat al societăţii reclamantul se supune contractului colectiv încheiat la nivel de societate, contract care reprezintă legea părţilor şi în care nu au fost negociate acest tip de clauze şi sporuri. Acordarea acestora ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu faţă de salariaţii care, prin reprezentanţii legali, au participat la negocieri şi au stabilit prin CCM anumite drepturi si obligaţii.

Reclamantul a invocat în cererea sa dispoziţiile art.25 si 26 din Legea 53/2003 , conform cărora consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare in bani reprezentând clauzele solicitate.

Acordarea sporului de mobilitate nu se justifica atâta timp cât potrivit art.41 din Statutul profesiei de consilier juridic acesta are obligaţia de a se prezenta la termene in instanţa.

Norma juridică ce permite negocierea celor doua clauze nu instituie obligativitatea acestui demers din partea angajatorului.

Pârâta a mai arătat că reclamantul este consilier juridic angajat în muncă, are statut de salariat şi astfel se supune condiţiilor stabilite conform negocierilor in Contractul Colectiv negociat şi încheiat la nivel de societate.

În sprijinul celor susţinute pârâta a depus la dosar ,in copie xerox , extras din CCM încheiat la nivel de societate, cap. IV.

T r i b u n a l u l B u z ă u prin sentinţa civilă nr. 1010 din 5 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantul E. N., obligând pe pârâta SC B. SA la plata sporului de mobilitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare începând cu data de 21.06.2005.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 60 alin 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, în considerarea muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale , în temeiul art. 24 şi 25 din Legea 53/2003 consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.

Având in vedere acest text de lege şi in raport de prevederile art. 16 din Legea 514/2003 reclamantul are dreptul sa negocieze cele 2 clauze deoarece are obligaţia de a se deplasa la instanţele judecătoreşti pentru a reprezenta interesele pârâtei precum şi obligaţia de a păstra secretul profesional.

În baza art. 25 din CM prin cauza de mobilitate se înţelege convenţia părţilor ca, în considerarea specificului muncii, respectiv datorită faptului că executarea contractului, a obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează intr-un loc stabil de munca, aceştia să beneficieze de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.

Clauza de confidenţialitate este definita de art.26 CM ca fiind acea clauză prin care părţile convin ca pe toată durata desfăşurării raportului de munca şi după încetarea acestuia să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului în condiţiile stabilite prin regulamentele interne, CCM, sau contractul individual de muncă.

Nu există nici o raţiune pentru care, în virtutea principiului dreptului la egalitate de şanse, consfinţit prin disp. art. 39 al. l lit.d din Legea 53/2003 reclamantul să nu beneficieze de sporurile de mobilitate şi confidenţialitate atâta timp cât altor angajaţi ai societăţii le sunt acordate sporuri specifice activităţii desfăşurate pe de o parte, iar pe de altă parte altor consilieri juridici le-au fost recunoscute aceste drepturi.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC B. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sens în care a invocat disp. art. 304, 304¹ cod proc.civilă.

În susţinerea motivelor de recurs recurenta a arătat că în mod greşit prima instanţă a apreciat că acţiunea reclamantului este întemeiată în raport de faptul că atât clauza de confidenţialitate cât şi cea de fidelitate sunt clauze facultative, ele devenind obligatorii în momentul negocierii ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

A susţinut recurenta că acordarea acestor sporuri nu se justifică, raportat la disp. art. 26, 26 din Legea 53/2003 şi art. 41 din Statutul profesiei de consilier juridic , precum şi raportat la împrejurarea de fapt conform căreia intimatul reclamant a solicitat aceste sporuri pentru prima dată la 17 ianuarie 2007, dată după care a încheiat actul adiţional la contractul individual de muncă privind salariul la care se stabilise şi sporul de vechime, fără a mai solicita şi negocierea altor sporuri.

A mai invocat recurenta faptul că practica judiciară de care intimatul a înţeles să se prevaleze în susţinerea pretenţiilor nu este incidentă în cauză întrucât priveşte strict categoria funcţionarilor publici , or intimatul este consilier juridic cu statut de salariat, deci se supune condiţiilor stabilite conform negocierilor contractului colectiv încheiat la nivel de societate.

Pentru aceste considerente recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia nr.748/16.05.2008 Curtea a admis recursul declarat de pârâtă ,a modificat în tot sentinţa şi pe fond a respins acţiunea pentru următoarele considerente:

Intimatul are funcţia de consilier juridic al societăţii recurente şi ,prin urmare , are statut de salariat , sens în care a încheiat cu angajatorul său contractul individual de muncă nr. 411/21.06.2005 (fila 21 dosar recurs). În aceste condiţii, legislaţia aplicabilă acestui tip de raport de muncă este cea a c o d u l u i m u n c i i.

Conform art. 2 din Legea 514/2003, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic poate fi numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii. Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului iar cel angajat în muncă are statut de salariat.

Această lege cadru prevede , deci, două regimuri juridice diferite aplicabile celor două categorii de consilieri juridici.

În ceea ce priveşte consilierul juridic cu statut de salariat, art. 60 alin. 1 din statutul profesiei de consilier juridic stipulează că pentru activitatea sa profesională, consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază, stabilită prin negociere. În cauză există un contract individual de muncă, fiind posibilă negocierea individuală, sens în care devin aplicabile dispoziţiile alineatului 2 al art. 60 din Statut, conform cărora , deosebit de remuneraţia de bază stabilită, în consideraţia specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art. 25 şi 26 din C o d u l m u n c i i, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate .

Altfel spus, din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că prevederea art. 60 alin. 2, cu referire expresă la negocierea prestaţiilor suplimentare, în corelaţie cu disp. alineatului 1, se referă la consilierii juridici cu statutul de angajaţi în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate şi cea de confidenţialitate.

Aceste clauze nu sunt deci, obligatorii, ele sunt supuse negocierii.

În speţă, intimatul reclamant nu a negociat cu angajatorul acordarea acestor prestaţii suplimentare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare în termen legal contestatorul E. N.,solicitând admiterea ei ,anularea deciziei şi rejudecarea recursului ,motivat de împrejurarea că dezlegarea dată de instanţa de recurs rezultatul unei erori de drept şi a unei greşeli materiale,reţinându-se în mod eronat că nu a depus diligenţe pentru a negocia ci intimata cele două clauze de mobilitate şi de confidenţialitate prevăzute de art. 25 şi 26 din Legea nr.53/2003 ,dovadă în sensul susţinerilor sale fiind referatul înregistrat la conducerea societăţii-intimate sub nr.170/17.01.2007.

Totodată ,a fost ignorată decizia nr.78 /5.11.2007 pronunţată într-un recurs în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce statuează cu caracter obligatoriu disp.art.25 şi 26 din Legea nr.53/2003 vizează doar categoria consilierilor juridici care au statut de salariat în baza raporturilor de muncă decurgând din contractul individual de muncă.

Curtea,examinând decizia ce face obiectul contestaţiei în anulare în baza actelor şi lucrărilor dosarului,a motivului de contestaţie în anulare invocat şi a dispoziţiilor legale în materie,constată că aceasta e nefondată din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art.318 c.proc.civ. hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată e rezultatul unei erori materiale.

În speţă,contestatorul invocă împrejurarea că instanţa de recurs a comis o eroare materială atunci când a ignorat faptul că prin referatul înregistrat la conducerea societăţii-intimate sub nr.170/17.01.2007 a solicitat negocierea celor două clauze şi că prin decizia nr.78/05.11.2007 Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite a dat o interpretare cu caracter obligatoriu unor dispoziţii legale aplicabile consilierilor juridici cu statut de funcţionar public.

În condiţiile în care instanţa de recurs a reţinut în considerentele deciziei ce face obiectul contestaţiei că cele două clauze de mobilitate şi de confidenţialitate prev. de art. 25 şi 26 din Lege nr.53/2003 nu au caracter obligatoriu în privinţa modului de salarizare a consilierilor juridici care au calitatea de salariaţi în baza unui contract individual de muncă,ele fiind aplicabile numai dacă au fost negociate de angajat şi angajator, existenţa cererii de iniţiere a negocierilor pentru acordarea sporului de confidenţialitate şi de stabilitate ,dovedită prin referatul invocat de contestator , nu poate fi considerată ca un aspect a cărui nereţinere de către instanţa de recurs ar putea avea ca efect producerea unei „greşeli materiale” în sensul disp.art.318 c. proc. civ.

Din acest considerent şi având în vedere şi împrejurarea că nemenţionrea de către instanţa de recurs a deciziei nr.78/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii ,fără legătură cu obiectul şi cauza juridică a acţiunii deduse judecăţii, nu poate fi apreciată ca o eroare ce ar fi putut conduce la stabilirea unei situaţii de fapt şi de drept greşite,în baza art. 317 şi urm. c. proc. civ. Curtea va respinge ca nefondată contestaţia în anularea deciziei nr.748/13.05.2008 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E CI D E :

Respinge ca nefondată contestaţia în anularea deciziei nr.748 din 16 mai 2008 pronunţată de Curtea de A P E L P L O I E Ş T I în dosarul nr(...) formulată de contestatorul E. N. cu domiciliul ales în Râmnicu S,(...), judeţul B , în contradictoriu cu intimata SC „B.” SA cu sediul în Râmnicu S,(...), judeţul B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.10.2008.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...) (...) (...) E. (...)

Grefier

F. S. D.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120/2006

Tehnored.2 ex.

M.P./E.R.C.

2008-10-29