Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA Nr. 536/CA

Şedinţa publică de la 19 octombrie 2009

Completul compus din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător: (...) (...) (...)

Judecător: (...) G

Grefier :N. H. B.

S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe

recurentul T. V. F. J. în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică I, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) – recurs împotriva sentinţei 414/CA/28.05.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă recurentul T. V. F. J., lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care evidenţiază părţile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare şi stadiul procesual al dosarului care se află la primul termen de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa acordă cuvântul reclamantului în susţinerea cererii de recurs.

Recurentul T. V. F. J., solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată şi daune morale.

Instanţa, constatând dezbaterile încheiate rămâne în pronunţare.

După deliberare;

CURTEA DE APEL;

Asupra recursului în contencios administrativ de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 416/CA din 28 mai 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul T. F.-J. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică I.

S-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâtă.

A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 116,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâta Direcţia Silvică I s-a dispus sancţionarea reclamantului T. F. J., pădurar de vânătoare pe F.V. nr. 9 E. din cadrul Ocolului Silvic Hîrlău, cu “avertisment” , conform prevederilor art. 100 al. 2 lit. b din CCM pentru anul 2008-2009 şi art. 48 lit. b din Legea 427/2001 pentru neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind repararea instalaţiilor vânătoreşti din raza F.V. nr. 9 E..

La baza acestei decizii s-au avut în vedere referatul nr. 11.356/17.11.2008 aprobat prin Hotărârea Comitetului Director din 16.12.2008, nota de constatare nr. 16.801/20.10.2008 încheiată de J. S şi nota explicativă a reclamantului.

Instanţa a reţinut că reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă, nu este funcţionar public, astfel încât apărările sale urmează a fi examinate prin prisma art. 1 alin. 1, 2 art. 2 lit. a din Legea 53/2003 , constatând că în prezent trimiterile O.G. 59/2000 la Legea 188/1999 se limitează doar la competenţa instanţei de contencios administrativ , fiind efectiv incidente în practică doar în cazul funcţionarilor publici, motiv pentru care s-ar impune intervenţia legiuitorului pentru clarificarea statutului personalului silvic şi a competenţei instanţelor de soluţionare a litigiilor ce decurg din raporturile de muncă ale acestuia.

Instanţa constată că raportat la prevederile art. 268 alin. 2 lit. a, c din Legea 53/2003 decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâtă nu cuprinde descrierea abaterii disciplinare şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului în timpul cercetării disciplinare prealabile, menţiuni obligatorii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Corect s-a reţinut că pârâta s-a limitat a imputa reclamantului neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind apărarea instalaţiilor vânătoreşti, fără a indica în concret care este conţinutul material al faptei pentru care a fost sancţionat disciplinar, fapta respectivă nefiind individualizată nici sub aspectul momentului comiterii şi nici al indicării obligaţiilor reclamantului, în exercitarea funcţiei, şi instituite de reglementări specifice despre care se pretinde că ar fi fost încălcate.

Menţionarea generică a faptei nu satisface exigenţele art. 268 alin. 2 lit. a din Legea 53/2003 şi este contrară scopului urmărit de legiuitor prin aceste dispoziţii, respectiv acela de a-l informa pe salariat fără echivoc şi complet în privinţa faptelor pentru care este sancţionat disciplinar, nefiind permis ca omisiunile referitoare la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară să fie complinite prin trimiterea la alte înscrisuri decât decizia de sancţionare.

La data de 17.11.2008 s-a încheiat referatul nr. 11356 aprobat prin Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director, prin care s-a propus sancţionarea reclamantului cu „avertisment”, ataşându-se şi nota explicativă a acestuia din data de 10.11.2008 (fila 80 dosar).

În această notă reclamantul a arătat că şi-a îndeplinit atribuţiile din fişa postului, invocând încheierea unui proces verbal în anul 2008 privind instalaţiile vânătoreşti ce trebuie reparate, instalaţii care însă nu sunt în gestiunea sa şi faptul că nu este de competenţa sa executarea lucrărilor pe linie de vânătoare în F.V. nr. 9 E. .

Aspectele invocate de reclamant nu au fost incluse în Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director prin care se aprobă referatul conţinând propunerea de sancţionare a reclamantului, iar în decizia de sancţionare de asemenea nu se indică argumentele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate.

Rezultă că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 268 alin. 2 lit. a, c din Legea 53/2003, dispoziţii cu caracter imperativ a căror încălcare a avut loc la emiterea deciziei de sancţionare a reclamantului.

După cum a statuat şi Curtea Constituţională prin decizia nr. 319/29.03.2007, dispoziţiile art. 268 alin. 2 se înscriu printre cele care au ca scop asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, a desfăşurării acestora în condiţii de legalitate şi a respectării drepturilor şi îndatoririlor ambelor părţi ale raportului juridic de muncă. În acelaşi timp sunt menite să asigure apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziţia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăşurarea raportului de muncă.

Faţă de motivele de nulitate absolută sus menţionate instanţa reţine că devine inutilă cercetarea fondului cauzei, urmând a admite în parte acţiunea şi a constata nulitatea absolută a deciziei de sancţionare a reclamantului emisă de pârâtă.

A fost respinsă cererea reclamantului privind acordarea daunelor materiale şi morale, având în vedere că acesta nu a suferit un prejudiciu material urmare a emiterii deciziei nr. 213/2008, nefiindu-i afectate drepturile salariale, precum şi faptul că desfiinţarea deciziei este suficientă pentru remedierea stării de disconfort creată reclamantului, daunele morale fiind excesive şi nedovedite.

Astfel, reclamantul nu a probat că prin emiterea deciziei de sancţionare cu „avertisment” ar fi fost pus într-o situaţie de inferioritate cu consecinţe defavorabile la locul de muncă sau în societate şi care să justifice acordarea unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul T. F.-J., care consideră sentinţa recurată ca fiind nelegală şi netemeinică, motivat de faptul că nu i-au fost acordate daune morale, cauza nu a fost soluţionată şi analizată pe fondul situaţiei de fapt pentru care a fost luată măsura sancţionării. Nu au fost depistate persoanele vinovate de crearea acestui incident şi pentru că acestea ar trebui să fie obligate la daune morale, ca sancţiune pecuniară.

În recurs nu au fost administrate noi probatorii şi nici nu s-a depus întâmpinare.

Curtea examinând cererea de recurs şi dosarul de fond, reţine următoarele considerente:

Prin decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâta Direcţia Silvică I s-a dispus sancţionarea reclamantului T. F. J., pădurar de vânătoare pe F.V. nr. 9 E. din cadrul Ocolului Silvic I., cu “avertisment” , conform prevederilor art. 100 al. 2 lit. b din CCM pentru anul 2008-2009 şi art. 48 lit. b din Legea 427/2001 pentru neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind repararea instalaţiilor vânătoreşti din raza F.V. nr. 9 E..

Reclamantul a fost încadrat cu contract de muncă, nu este funcţionar public, astfel că în mod corect instanţa de fond a examinat apărările reclamantului prin prisma art. 1 alin. 1,2, art. 2 lit. „a” din Legea nr. 53/2003.

Raportat la prevederile art. 268 alin. 2 lit. „a” şi „c” din Legea nr. 53/2003, decizia nr. 213/22.12.2008 emisă de pârâtă nu cuprinde descrierea abaterii disciplinare şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului în timpul cercetării disciplinare prealabile, menţiuni obligatorii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Corect s-a reţinut că pârâta s-a limitat a imputa reclamantului neexecutarea sarcinilor trasate în urma controalelor anterioare privind apărarea instalaţiilor vânătoreşti, fără a indica în concret care este conţinutul material al faptei pentru care a fost sancţionat disciplinar, fapta respectivă nefiind individualizată nici sub aspectul momentului comiterii şi nici al indicării obligaţiilor reclamantului, în exercitarea funcţiei, şi instituite de reglementări specifice despre care se pretinde că ar fi fost încălcate.

Menţionarea generică a faptei nu satisface exigenţele art. 268 alin. 2 lit. a din Legea 53/2003 şi este contrară scopului urmărit de legiuitor prin aceste dispoziţii, respectiv acela de a-l informa pe salariat fără echivoc şi complet în privinţa faptelor pentru care este sancţionat disciplinar, nefiind permis ca omisiunile referitoare la descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară să fie complinite prin trimiterea la alte înscrisuri decât decizia de sancţionare.

La data de 17.11.2008 s-a încheiat referatul nr. 11356 aprobat prin Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director, prin care s-a propus sancţionarea reclamantului cu „avertisment”, ataşându-se şi nota explicativă a acestuia din data de 10.11.2008 (fila 80 dosar).

În această notă reclamantul a arătat că şi-a îndeplinit atribuţiile din fişa postului, invocând încheierea unui proces verbal în anul 2008 privind instalaţiile vânătoreşti ce trebuie reparate, instalaţii care însă nu sunt în gestiunea sa şi faptul că nu este de competenţa sa executarea lucrărilor pe linie de vânătoare în F.V. nr. 9 E..

Aspectele invocate de reclamant nu au fost incluse în Hotărârea nr. 20/16.12.2008 a Comitetului Director prin care se aprobă referatul conţinând propunerea de sancţionare a reclamantului, iar în decizia de sancţionare de asemenea nu se indică argumentele pentru care apărările reclamantului au fost înlăturate.

Corect a reţinut instanţa de fond că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 268 alin. 2 lit. ”a,c” din Legea nr. 53/2003, aşa cum de altfel a fost statuat de Curtea Constituţională prin decizia nr. 319/29.03.2007, dispoziţiile art. 268 alin. 2 se înscriu printre cele care au ca scop asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, a desfăşurării acestora în condiţii de legalitate şi a respectării drepturilor şi îndatoririlor ambelor părţi ale raportului juridic de muncă. În acelaşi timp sunt menite să asigure apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale salariatului, având în vedere poziţia obiectiv dominantă a angajatorului în desfăşurarea raportului de muncă.

Totodată, corect s-a reţinut că faţă de motivele de nulitate absolută ale deciziei nr. 213 din 22 decembrie 2008 nu mai era cazul a fi analizată cercetarea fondului cauzei, aşa cum de fapt solicită recurentul în motivele de recurs, şi instanţa de control judiciar apreciază că nu este oportun a se analiza in extenso această cauză.

Referitor la daunele materiale şi morale pretinse, se apreciază că nici acestea nu pot fi acordate, avându-se în vedere faptul că, reclamantul-recurent nu a suferit niciun prejudiciu moral sau material, nefiindu-i afectate drepturile salariale iar desfiinţarea deciziei corect s-a apreciat că este suficientă pentru remedierea stării de disconfort creată reclamantului-recurent.

Cu privire la daunele morale, de asemenea corect s-a reţinut de instanţa de fond că prin emiterea deciziei de sancţionare, ce a şi fost anulată, acesta s-ar fi aflat într-o situaţie de inferioritate cu consecinţe defavorabile la locul de muncă sau în societate, care ar fi putut fi justificate prin acordarea unor astfel de despăgubiri.

Aşa fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 312 din C o d u l d e procedură civilă,s e va respinge recursul şi va fi menţinută ca fiind legală şi temeinică sentinţa recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII:

DECIDE:

Respinge recursul formulat de T. F.-J., contra sentinţei nr. 416/CA/28.05.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 octombrie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

(...) (...) (...) (...)-(...) G (...)

Grefier,

B. N.-H.

Red. R.L.

Tehnored. I.R.

T r i b u n a l u l I a ş i: D. B.

17.11.2009

2 ex.