Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI

ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A nr.2200

Şedinţa  publică din data de 18 noiembrie 2009

Preşedinte - (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- (...) D.

Grefier - N. E.

Pe rol fiind soluţionarea recursului declarat de pârâta SC E. SA Membru P. Grup cu sediul în municipiul B, Calea E., nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 octombrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. G., cu domiciliul în municipiul C, Bulevardul G., nr. 80, (...) . 1 judeţul C.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Curtea verificând actele şi lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată şi după deliberare a pronunţat următoarea decizie:

C U R T E A

Prin acţiunea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a, sub nr(...), reclamantul O. G. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA Membru P. Grup, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată parata la plata unei sume reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale şi a câte unui salariu minim pe SA E., reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă .

Instanţa investită legal cu soluţionarea litigiului, la termenul 27 februarie 2009 a reţinut că reclamantul are domiciliul în judeţul D.

Faţă de acest aspect, întrucât în cauză erau incidente prevederile art. 284 alin. 2 Codul muncii, a admis excepţia necompetenţei materiale a T r i b u n a l u l u i C o n s t a n ţ a şi pe cale de consecinţă a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a.

Cauza a fost înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a sub nr(...).

În şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009, avocatul N. F. B. având cuvântul pentru unitatea pârâtă, a solicitat instanţei să fie sesizată Curtea Constituţională cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222 şi art. 282 din Legea 53/2003 – Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi a art. 28 alin. 2 din legea 54/20033 a sindicatelor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 octombrie 2009, T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a respins cererea apărătorului pârâtei privind sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 222 şi art. 282 din Legea 53/2003 – Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi a art. 28 alin. 2 din legea 54/20033 a sindicatelor, ca inadmisibilă.

Pârâta a invocat faptul că deşi contractele colective de muncă la nivel de unitate pe care se întemeiază pretenţiile reclamanţilor au fost încheiate de către sindicate şi societate, totuşi acţiunea în pretenţii este formulată de salariaţi, iar nu de sindicat. In acest context, societatea este văduvită de dreptul de a se judeca în contradictoriu cu sindicatul.

A reţinut instanţa de fond că sindicatul este cel care este mandatat de salariat să îi reprezinte interesele în faţa instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, şi care în conformitate cu alin. 2 din acelaşi articol nu poate introduce şi nici continua vreo acţiune daca salariatul se opune acestui fapt. Ceea ce este demn de a fi reţinut este faptul că în persoana salariatului se produc efectele juridice ale actului sau acţiunii formulate de sindicat în numele salariatului, pe care îl reprezintă, sindicatul neavând un interes în nume propriu în exercitarea atribuţiilor sale. S-a reţinut astfel că între sindicat şi societate nu există raporturi juridice directe în materia celor ce formează obiectul prezentei cauze.

Mai mult decât atât, textele legale invocate de societatea pârâtă ca nefiind constituţionale, nu au legătură cu cauza şi sub aspectul practic al faptului ca reclamanţii nu mai sunt salariaţii societăţii pârâte.

Împotriva acestei soluţii pârâta SC E. SA Membru P. Grup a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel , se arată că în litigiile de acest gen suportul demersurilor judiciare îl constituie contractele colective de muncă perfectate in urma negocierilor cu sindicatele in calitate de unici parteneri de dialog, apărarea constantă a recurentei constând în aceea că acestea au confirmat introducerea în salariul de bază a drepturilor salariale pretinse de reclamanţi.

Or, in calitate de angajator subscrisa era obligată să se supună dispoziţiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea – rezolvarea conflictelor de drepturi, făcând astfel imposibilă introducerea acestora in cauză la iniţiativa recurentei.

Aşa fiind, susţine recurenta limitarea drepturilor sale este evident neconstituţională şi cu efecte directe asupra dreptului la apărare a cărui limitare o provoacă.

Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea va constata ca aceasta este legală deoarece aşa cum a reţinut şi instanţa de fond prevederile legale invocate a fi neconstituţionale respectiv art. 222 şi art. 282 din Legea 53/2003 – Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi a art. 28 alin. 2 din legea 54/2003 a sindicatelor nu au legătură cu cauza dedusă judecaţii.

Susţinerea recurentei ca in calitate de angajator este obligată să se supună dispoziţiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor in rezolvarea conflictelor de drepturi este nefondată deoarece aceste conflicte de drepturi au la baza contractele colective de muncă semnate atât de reprezentanţii recurentei cât şi de reprezentanţii salariaţilor.

In calitate de angajator astfel, recurenta este obligată să se supună dispoziţiilor legale precum şi contractelor colective de muncă însuşite de către aceasta prin semnătură, neputându-se constata o limitare a drepturilor sale procesuale.

Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate prin normele legale menţionate mai sus, respectiv art. 1 alin.3 si art.9 , se referă la principii generale iar dispoziţiile art.16 alin.1 si 2, art.20 alin.1 si 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.5 si art.53 alin.1 şi 2 din titlul II se referă la drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale.

Nu se poate retine ca prin articolele legale menţionate mai sus a fi neconstituţionale legiuitorul român a încălcat litera şi spiritul constituţiei, cu atât mai mult cu cât acestea nu au nici o legătură cu prezenta cauză.

Faţă de aceste considerente, in baza disp.art. 29 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea va constata ca excepţia invocată nu are legătura cu prezentul litigiu, urmand ca să respingă recursul împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 octombrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a,ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC E. SA Membru P. Grup cu sediul în municipiul B, Calea E., nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de şedinţă din data de 22 octombrie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. G., cu domiciliul în municipiul C, Bulevardul G., nr. 80, (...) . 1 judeţul C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.

Preşedinte Judecători

(...) (...) (...) (...) (...) (...) D.

Grefier

N. E.

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

S. DV

Tehnored.VD/MD

4 ex/ 23.11.2009

dosar fond (...) al Trib. D

j.f.H. D.

S. N.