Cabinet avocat Dreptul muncii

DECIZIA CIVILĂ NR. 598/R/2009

Şedinţa publică din 3 aprilie 2009

Preşedinte (...) (...) – judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului civil declarat de recurentul reclamant E. G, domiciliat în S,(...), judeţul B în contradictoriu cu intimata SC T.-AN SRL, cu sediul în Carei,(...)/B, judeţul S-M împotriva sentinţei civile nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r ¸având ca obiect: litigiu de muncă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei că părţile prezente în şedinţa publică din 1 aprilie 2009 au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când în vederea deliberării s-a amânat pronunţarea la data de 3 aprilie 2009, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul E. G în contradictoriu cu intimata SC T.-AN SRL şi în consecinţă:

S-a dispus anularea deciziei de imputare nr. 1 din 23.04.2008 emisă de intimată.

Au fost respinse restul capetelor de cerere.

Din considerentele sentinţei se reţine că ,contestatorul a fost angajatul societăţii SC T.-AN SRL în funcţia de lucrător comercial conform contractului individual de muncă nr.(...)/26.04.2006 (fila 5 dosar). În această calitate a avut dat în folosinţă autoturismul cu nr. (...). Cu acest autoturism contestatorul a făcut deplasări în Ungaria de mai multe ori în, interes personal, conform notei explicative de la fila 7 dosar. Pentru aceste fapte contestatorul a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă prin Decizia de concediere nr.1 din 23.04.2008 şi a fost emisă Decizia de imputare nr.1 din 23.04.2008 pentru recuperarea prejudiciului cauzat intimatei prin faptele comise.

Sub aspectul temeiniciei şi legalităţii Deciziei de concediere nr.1 din 23.04.2008, instanţa reţine faptul că în conformitate cu dispoziţiile art. 267 din Legea 53/2003 contestatorului i-a fost făcută cercetarea disciplinară prealabilă, la care contestatorul a fost prezent. Sub sancţiunea nulităţii absolute este prevăzută în lege sancţionarea unui angajat fără să fi fost făcută cercetarea disciplinară prealabilă. Nerespectarea termenului de cinci zile prevăzut de alin. 3 al art.75 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAŢIONAL PE ANII 2007-2010 pentru convocarea salariatului în vederea efectuării cercetării prealabile nu este sancţionată cu nulitatea actului încheiat în aceste condiţii. Convocatorul comunicat contestatorului (fila 8 dosar) corespunde cerinţelor prevăzute atât de art.267 alin.2 Din Legea 53/2003 cât şi de art. 75 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL NAŢIONAL PE ANII 2007-2010, arătând obiectul, data, ora si locul întrevederii.

Pentru aceste motive instanţa a constatat faptul că criticile aduse de contestator faţă de decizia de concediere nr.1 din 23.04.2008 sunt nefondate, motiv pentru care urmează să dea o soluţie de respingere a capetelor de cerere privind constatarea nulităţii cercetării disciplinare efectuată intimată la data de 22.04.2008 şi constatarea nulităţii Deciziei de concediere nr.1 din 23.04.2008, precum şi capetelor de cerere accesorii acestora, ca fiind neîntemeiate.

Privitor la Decizia de imputare nr.1 din 23.04.2008 instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 270 alin. 1 din Legea 53/2003 ”Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătura cu munca lor.”

Prin acest text de lege legiuitorul a eliminat instituţia juridică a răspunderii materiale, introducând o instituţie nouă a răspunderii patrimoniale, ca o garanţie in plus in ocrotirea drepturilor salariatului.

Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale în lumina reglementărilor Legii 53/2003 se impune ca angajatorul sa obţină titlu executoriu împotriva salariatului, astfel încât decizia de imputare si angajamentul de plata ca forme specifice de acţiune prin care se materializează dreptul de creanţa al unităţii păgubite faţă de autorul faptei ilicite si prejudiciabile nu-şi mai are reglementare legală în dispoziţiile c o d u l u i m u n c i i.
Decizia de imputare nu mai are în prezent un suport juridic. iar calea de recuperat a prejudiciului aleasă de către intimată excede mijlocului juridic prevăzut de legiuitor în conţinutul articolului în discuţie.

Faţă de aceste considerente instanţa a admis capătul de cerere privind anularea Deciziei de imputare nr.1 din 23.04.2008 şi a dispus anularea acestei decizii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul E. G solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Arată recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs că hotărârea instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, subliniind în acest sens că activitatea de cercetare disciplinară desfăşurată în privinţa acestuia este lovită de nulitate absolută întrucât nu au fost respectate dispoziţiile legale.

Arată că nu a avut posibilitatea de a cunoaşte toate actele şi faptele cercetării şi a solicitat în apărare probele pe care le consideră necesare, de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului, ori de a-şi putea prezenta poziţia în termenul obligatoriu de 5 zile.

Mai subliniază că în opinia sa termenul de 5 zile este un termen imperativ a cărui nerespectare atrage invalabilitatea cercetării disciplinare.

De asemenea învederează că a fost chemat telefonic la sediul firmei, i s-a pus în faţă o hârtie şi i s-a cerut să scrie o notă explicativă, după care a fost pus să semneze că a primit convocarea pentru efectuarea cercetării disciplinare, nefiind astfel convocat în mod legal ceea ce echivalează cu nulitatea cercetării disciplinare.

În privinţa cheltuielilor judiciare arată că le-a justificat prin chitanţele depuse la dosar.

Intimata SC T.-AN SRL nu a formulat întâmpinare, însă şi-a precizat poziţia procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele :

Potrivit art.267 al.2 din Codul muncii, punctul de pornire în efectuarea cercetării disciplinare îl constituie convocarea în scris a salariatului cu arătarea obiectului, datei, orei şi locul întrevederii.

În cauză, intimata a făcut dovada convocării recurentului ( a se vedea convocatorul- fila 8 din dosarul de fond) prin care i s-a adus la cunoştinţă să se prezinte la data de 22.04.2008 ora 19,05 în vederea clarificării situaţiei legată de utilizarea autoturismului de serviciu în interesul său personal.

Ori acest act poate fi apreciat ca o convocare legală în sensul dispoziţiilor citate, aspect corect reţinut de altfel de către prima instanţă, neputându-se reţine din acest punct de vedere nulitatea cercetării disciplinare prealabile susţinută de recurent.

De asemenea nu poate fi primită nici critica cum că cercetarea prealabilă ar fi lovită de nulitate pentru nerespectarea termenului de 5 zile prev. de art.75 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă La Nivel Naţional pe anii 2007 – 2010, nefiind vorba de un termen legal imperativ, ci de un termen de recomandare, a cărui nerespectare este sancţionată cu nulitatea.

Rezultă că aplicarea sancţiunii s-a făcut cu efectuarea cercetării prealabile în condiţiile legii, convocarea respectând ad literam dispoziţiile art.267 alin.2 din Codul muncii.

În ceea ce priveşte critica referitoare la neacordarea cheltuielilor judiciare, se constată că în recurs s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate în faţa instanţei de fond, depunându-se la dosar chitanţele din care rezultă achitarea onorariului avocaţial, astfel că sub acest aspect, recursul va fi admis în conformitate cu dispoziţiile art.312 cod procedură civilă , urmând a se modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că se va acorda cheltuielile de judecată parţiale în favoarea contestatorului în sumă de 400 lei, corespunzătoare părţii admise din acţiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant E. G, domiciliat în S,(...), judeţul B în contradictoriu cu intimata SC T.-AN SRL, cu sediul în Carei,(...)/B, judeţul S-M împotriva sentinţei civile nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r pe care o modifică în parte în sensul că:

OBLIGĂ intimata la 400 lei cheltuieli de judecată parţiale în favoarea recurentului reclamant.

MENŢINE restul dispoziţiilor sentinţei recurate.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţa publică din 3 aprilie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)

Red dcz D. N.

24.04.2009

Jud fond D. H., M. D.

Dact IC

2ex/30.04.2009

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică din 1 aprilie 2009

Preşedinte (...) (...) – judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, soluţionarea recursului civil declarat de recurentul reclamant E. G, domiciliat în S,(...), judeţul B în contradictoriu cu intimata SC T.-AN SRL, cu sediul în Carei,(...)/B, judeţul S-M împotriva sentinţei civile nr. 857/LM din 15 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r ¸având ca obiect: litigiu de muncă.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă av. Ş. T., în baza împuternicirii avocaţiale din 1 aprilie 2009 emisă de B a r o u l B i h o r- Cabinet Individual, consilier juridic E. H., în reprezentarea intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanţei că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul supra recursului.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului în sensul admiterii în totalitate a acţiunii aşa cum a fost aceasta formulată, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocaţial conform chitanţei depuse la instanţa de fond.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului , menţinerea în tot a hotărârii atacate.

CURTEA DE APEL

Pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise şi în vederea deliberării,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 3 aprilie 2009, cam. 39, ora 9.00

Pentru când părţile au termen în cunoştinţă.

Dată în şedinţa publică din 1 aprilie 2009.

Preşedinte, Judecător, Judecător, Grefier,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) (...) (...)