Cabinet avocat Dreptul muncii

- drepturi băneşti -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 371

Şedinţa publică din 8 aprilie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării şi T B, cu sediul în municipiul B,(...)-30, sector 1, împotriva sentinţei nr. 1613 din 12 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

La apelul nominal au lipsit reprezentanţii pârâtului-recurent, pârâţilor-intimaţi Inspectoratul Şcolar Judeţean B, Consiliul Local J., Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării B, Şcoala cu clasele I-VIII „Ş. cel M” J. şi reclamanţii E. J., E. B., E. N., Ş. J., D. J. şi M. D. E..

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată:

T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă, prin sentinţa nr. 1613 din 12 decembrie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T B şi Inspectoratul Şcolar Judeţean B;

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii E. J., E. B., E. N., Ş. J., D. J. prin Liga Sindicatelor din Învăţământ B;

A obligat pârâţii Consiliul Local J. şi Şcoala cu clasele I-VIII „Ş. cel M” J. să calculeze şi să plătească diferenţa de drepturi salariale, după cum urmează:

- dintre salariul de bază brut de 880 lei şi salariul de bază brut efectiv acordat, reclamanţilor E. J., E. B., E. N., Ş. J., D. J., pentru perioada 1.01.2007 – 30.09.2007, sume ce vor fi actualizate în raport de indicii de inflaţie de la data scadenţei până la data plăţii efective şi la care se va aplica dobânda legală de la 13 septembrie 2007 până la data plăţii efective.

În fine a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M. D.-E..

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor referitoare la volumul fondurilor alocate învăţământului, în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi T funcţionează Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar.

Acest organism consultativ propune spre aprobare N. nivelul conturilor standard corespunzătoare finanţării de bază a unităţilor din învăţământ şi întocmeşte un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învăţământul preuniversitar de stat, pe baza informaţiilor centralizate transmise de către inspectoratele şcolare judeţene (art. 45).

Potrivit art. 16 din aceleaşi norme metodologice, „Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea „ iar conform art. 17 alin. 2, finanţarea unităţilor de învăţământ special se asigură din bugetul consiliul judeţean şi bugetul de stat.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că în discuţie sunt două chestiuni privitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional valabil pentru anul 2007 cât şi aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învăţământului Preuniversitar din B.

Potrivit art. 12 din Legea 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii din instituţiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. Pe de altă parte, potrivit art.13 din acelaşi act normativ părţile au obligaţia să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unităţi şi de ramură de activitate unităţile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.

Instanţa mai are în vedere faptul că prin Legea 130/1996 art.8 alin.4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaţilor au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariaţii provin din sectorul particular sau sunt angajaţii unei instituţii publice.

Acest act normativ trebuie interpretat şi prin raportare la Legea 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizaţii sindicale (art.239 ).

Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional nr.2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V- a nr.5 din 29 .01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcţii pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 1.01.2007.

În art.3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă şi pentru salariaţii instituţiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel naţional trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii 130/1996 art.8 cât şi al Legii 53/2003 art.239 în care se arată că prin dispoziţiile legale se poate stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaţilor iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaţilor indiferent dacă aceştia sunt din instituţii publice sau din unităţi din sectorul particular.

De altfel, în Anexa 7 a Contractului Colectiv de Muncă, Ministerul Educaţiei şi Cercetării figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părţile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învăţământ cu un număr de salariaţi de 115.835.

Tribunalul analizând susţinerile pârâţilor Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Inspectoratul Şcolar Judeţean a constatat că în prevederile Legii 128/1997 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învăţământ, astfel că nu devin aplicabile dispoziţiile art.12 din Legea 130/21996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcţii pentru care condiţia de pregătire este de studii superioare.

În raport cu cele arătate mai sus, instanţa a reţinut că prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional (...) sunt aplicabile şi personalului din instituţiile publice deci, implicit şi celui din cadrul Ministerului Educaţiei Cercetării şi T relevantă în acest sens fiind prevederea din art. 95 din Legea 128/1997 care statuează că personalul didactic de la toate nivelurile învăţământului are drepturi şi obligaţii care decurg din legislaţia în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum şi din prevederile contractului colectiv de muncă.

În temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 11/2007 (care modifică Legea nr. 128/1997) a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calculare a drepturilor salariale.

Salariul de bază este alcătuit din salariul de bază al funcţiei didactice (include sporul de stabilitate şi sporul de suprasolicitare neuropsihică), indemnizaţia de conducere, indemnizaţia pentru învăţământ special, gradaţia de merit, salariul de merit şi indemnizaţia pentru personalul didactic de predare care îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţător, institutor şi educator.

Este vorba de salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010.

Începând cu data de 1 octombrie 2007, valoarea coeficientului de multiplicare pentru personalul din învăţământul preuniversitar este de 259, 593 lei, iar un profesor debutant cu studii superioare are un coeficient de multiplicare de 3,439 echivalent unui salariu de bază al funcţiei didactice de 892,74 lei. În atare situaţie, salariul de bază minim brut al funcţiei didactice este mai M de 880 lei, aşa încât, reţine prima instanţă, nu se mai justifică acordarea de diferenţe de drepturi salariale după respectiva dată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T.

Criticile sale se referă la greşita reţinere a calităţii procesuale pasive. Susţine că acest minister nu este ordonator de credite pentru finanţarea învăţământului preuniversitar de stat şi face referire la art. 13 din OUG nr. 32/2001, care prevede că, începând cu anul 2001, finanţarea instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea.

Pe fond, relevă că a fost nesocotit art. 12 din Legea nr. 130/1996 care între altele prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţiile legale.

Examinând actele şi lucrările aflate la dosarul cauze, Curtea reţine că recursul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedură civilă, este nefondat.

În dispozitivul hotărârii atacate recurentul nu figurează obligat direct, ci prin unitatea de învăţământ respectivă, iar motivele de recurs vizează şi fondul cauzei deduse judecăţii.

El are calitate procesuală pasivă deoarece, alături de inspectoratele şcolare judeţene, are atribuţii în domeniul finanţării învăţământului, potrivit art. 33 lit.a din Normele metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, aprobate prin H.G. nr. 2192/2004.

P., potrivit art. 12 (1) din Legea nr. 84/1995 (Legea învăţământului), republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T, pe baza consultării celorlalte instituţii şi ministere interesate, proiectează, fundamentează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele sistemului de învăţământ în ansamblul său, precum şi obiectivele educaţionale pe niveluri şi profiluri de învăţământ.

Sub acest aspect, inexistenţa calităţii de angajator, stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanţă juridică de vreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.

Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii). Potrivit art. 239 din acest cod << Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii, indiferent de data angajării sau de afilierea lor, la o organizaţie sindicală >>.

Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 (Monitorul Oficial partea a V nr. 5 din 29 ianuarie 2006) s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcţii, pentru care condiţia de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei.

Celelalte critici, sub aspectul examinat, nu sunt justificate, din aceleaşi considerente .

Văzând şi prevederile art. 304¹ din C o d u l d e procedură civilă.

Constatând nefondat recursul, în baza art. 312 din acelaşi cod, urmează să fie respins.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T , împotriva sentinţei nr. 1613 din 12 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia civilă – în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 8 aprilie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. P.T.

Jud. fond M. L.

U. N.

Dact. H.L.

Ex. 2/15.04.2008