Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L A L B A I U L I A

SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR(...)

DECIZIE Nr. 228/CA/2009

Şedinţa publică de la 24 Februarie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE : (...) (...) (...)

Judecător : (...) (...)

Judecător : (...) G.

Grefier : P. E. E.

Pe rol se află soluţionarea recursului declarat de pârâţii E. P. E. şi D. T. împotriva sentinţei nr. 2667/CA/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul (...).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al recurenţilor, avocat H. S., lipsă fiind recurenţii şi intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.

Mandatara recurenţilor depune la dosar delegaţia de reprezentare, comunicată prin fax arătând că nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat instanţa acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurenţilor solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei atacate, respingerea ca nefondată a sesizării formulate de intimată, înlăturând obligarea recurenţilor de la plata despăgubirilor în cuantum de 132.863 lei reprezentând ajutoare pentru echipament (îmbrăcăminte), ajutor financiar de C şi Paşti, spor de confidenţialitate în procent de 15% şi spor de mobilitate în procent de 10%.

Se arată că, prima instanţă a admis sesizarea aşa cum a fost formulată, pentru întreaga sumă, a constatat că primele de Paşte şi de D. s-au acordat în baza acordului colectiv de muncă, acord considerat, de instanţă, nelegal. Acordul Coletiv de muncă a fost înregistrat la D.M.S.S.F. a Judeţului H, sumele acordate sub formă de ajutoare financiare au fost înscrise în bugetele locale al oraşului V. şi aprobate prin hotărî care n-au fost atacate în contencios administrativ. Totodată, instanţa de fond nu a observat că, C.C.M şi Acordul Colectiv au fost redactate cu preluarea şi respectarea dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i.

Instanţa a neglijat faptul că primarul a făcut parte din două comisii respectiv Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001 şi Comisia în aplicarea Legii fondului funciar nr.18/1991, motiv pentru care a beneficiat de un sport de dificultate de 50% pentru fiecare comisie.

Pentru motivele expuse în scris şi oral solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul respingerii sesizării formulate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului

Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la T r i b u n a l u l H u n e d o a r a sub dosar nr(...) reclamanta Curtea de Conturi a României a solicitat stabilirea răspunderii şi recuperarea prejudiciului total de 132.863 lei în solidar de la pârâţii E. P. E. primarul oraşului V. şi de la D. T.-şef serviciu buget, contabilitate a Primăriei Oraşului V. din care suma de 125.563 lei reprezentând drepturi salariale acordate şi suma de 7305 lei despăgubiri civile totale, calculate până la data de 31 martie 2007 şi până la recuperarea efectivă a sumelor conform încheierii nr.10/6.06.2007 anexată.

În motivarea încheierii reclamantei Curtea de Conturi a României prin Camera de Conturi H s-a arătat că:

1.În cursul anului 2005 – 2006 instituţia (Primăria oraşului V.) a acordat şi plătit salariaţilor (personal contractual şi funcţionari publici) în total suma de 115.100 lei reprezentând ajutoare financiare astfel:

-pentru anul 2005:

-echipament (îmbrăcăminte) – în sumă de 19.000 lei

-ajutor financiar de C – în sumă de 19.500 lei, în total suma de 38.500 lei.

-pentru anul 2006:

-echipament (îmbrăcăminte) – în sumă de 42.710 lei

-ajutor financiar de Paşti – în sumă de 11.700 lei,

-ajutor financiar de C – în sumă de 22.200 lei, Se arată că acordarea acestor ajutoare a avut la bază Acordul Colectiv privind rapoartele de serviciu dintre Primăria oraşului V. şi funcţionarii publici şi s-a reţinut că aceste ajutoare financiare acordate sunt nelegale raportat la disp. art. 30 şi 61 din Legea 188/1999, art. 157 alin. 2 din Legea 53/2003 – c o d u l m u n c i i şi art. 14, 47 alin. 3 din OUG 45/2003 privind finanţele publice locale.

2.În cursul anilor 2006 – 2007 a fost acordat şi plătit spor de confidenţialitate şi spor de mobilitate, în sumă brut de 11.407 lei unui număr de 8 funcţionari publici, nefiind respectate disp. art. 29 din Legea 188/1999, art. 157 alin. 2 din legea 53/2003 – c o d u l m u n c i i, art. 11 din OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2006 şi art. 14 din OUG 45/2003.

3.Începând cu luna ianuarie 2007, ordonatorul de credite – primarul pârâtul E. P. E. a încasat eronat sporul de dificultate de 100 % calculat la indemnizaţia cuvenită, faţă de 50 % cât era prevăzut de actele normative, fiind încălcate disp. art. III din Legea 263/2006 introdus pe OUG 136/22.12.2006 şi art. 14 din OUG 45/2003 privind finanţele publice locale.

Cu privire la pct. 3 din sesizare, respectiv acordarea sporului de dificultate de 100 % de către Primarul oraşului V. se arată că acest spor nu depăşeşte 50 %, însă Primarul fiind implicat atât în aplicarea legii 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate abuziv cât şi ale legii fondului funciar, fiind vorba de două comisii cu activitate distinctă s-a acordat de două ori acest spor de 50%.

T r i b u n a l u l H u n e d o a r a-Secţia Comercială şi Contencios Administrativ şi Fiscal prin sentinţa nr.2667/CA/23 09 2008 a admis sesizarea şi în consecinţă a stabilit răspunderea materială a pârâţilor, pe care i-a obligat în solidar la plata sumei de 132.863 lei (din care 125.563 lei drepturi salariale acordate în sumă de 7305 lei despăgubiri civile calculate până la 31.03.2007 şi în continuare până la recuperarea efectivă a sumei

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâţii prin fapta lor au cauzat prejudiciul bugetului oraşului V., aşa cum a fost reţinut prin încheierea nr.10/2007.

Cu privire la pct. 1 din sesizare respectiv acordarea către personalul contractual şi funcţionari publici a unor ajutoare financiare sub formă de echipament (îmbrăcăminte), instanţa a constatat că aceste ajutoare sunt nelegale întrucât potrivit disp. art. 30 din legea 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici, funcţionarii publici sunt obligaţi să poarte uniforme şi acestea sunt acordate în mod gratuit.

Ca atare, aceste uniforme fiind acordate gratuit ordonatorul principal de credite nu putea să achite beneficiarului dreptului respectiv funcţionarilor publici contravaloarea acestora.

Pentru personalul contractual textul de lege nu prevede nici măcar purtarea uniformei sau acordarea lor gratuit decum să se poată acorda contravaloarea acestor uniforme.

S-a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 14 din OUG 45/2003 privind finanţele publice locale, în sensul că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele publice şi nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

S-a reţinut că Acordul Colectiv nu este o bază legală în ce priveşte acordarea de drepturi salariale peste dispoziţiile legale.

S-a concluzionat că, acordarea drepturilor de la punctul 1 din sesizare este nelegală şi s-a dispus recuperarea de la cele două persoane vinovate primarul oraşului V. şi şeful serviciului buget - contabilitate.

Cu privire la punctul 2 din sesizare, respectiv acordarea sporului de confidenţialitate şi sporului de mobilitate în procent de 25 % din care 15 % spor de confidenţialitate şi 10 % spor de mobilitate, instanţa a constatat că acordarea acestor sporuri este nelegală.

În mod greşit susţin cei doi pârâţi că au acordat aceste două sporuri în baza art. 60 alin. 2 din Statutul profesiei de consilier juridic şi ale legii 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, întrucât funcţionarilor publici – angajaţi ca şi consilieri juridici în cadrul instituţiilor bugetare li se aplică doar actele normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Ca atare, acestei categorii de funcţionari publici consilieri juridici nu li se aplică legislaţia specifică statutului profesiei de consilier juridic.

În acest sens este şi decizia în interesul legii nr. LXXVIII din 5.11.2007 pronunţată de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire la punctul 3 din sesizare respectiv încasările de către primar, începând cu luna ianuarie 2007 a unui spor de 100% faţă de 50%, instanţa a constatat că este nelegală acordarea acestui spor care nu poate fi acordat de două ori în baza aceluiaşi text de lege, respectiv art. III alin. 1 şi 2 din legea 263/2006, chiar dacă este vorba de două comisii una pentru aplicarea legii 10/2001 şi una pentru aplicarea legii 18/1991 rep.

Instanţa a înlăturat în totalitate raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză şi nu a ţinut seama de concluziile sale, întrucât concluziile acestui raport de expertiză nu se întemeiază pe actele normative de salarizare a funcţionarilor publici.

Intimata, Curtea de Conturi nu a depus întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului sub aspectul criticilor formulate cât şi din oficiu, Curtea constată că recursul reclamanţilor este fondat, urmând a fi admis şi a modifica în parte hotărârea atacată în ce priveşte punctul 3 din sesizare.

Astfel, Primarul oraşului V. a încasat începând cu luna ianuarie 2007 sporul de dificultate în cuantum de câte 50% de la Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar constituită în baza art.12 din Legea nr.18/1991 şi de la Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945/ 22.12.1989.

Încasarea acestor sume este legală conform art.III, alin.1 şi 2 din Legea nr.263/2006 completată prin OUG nr.136/2006, justificate prin calitatea de membru în ambele comisii.

Cu privire la pct.1 şi 2 din sesizare, criticile pârâţilor sunt nejustificate, astfel că recursul în baza art.312 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive,
În numele legii

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii E. P. E. şi D. T. împotriva sentinţei nr. 2667/CA/2008 pronunţată de T r i b u n a l u l H u n e d o a r a în dosarul (...) şi în consecinţă:

Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite în parte sesizarea Curţii de Conturi împotriva pârâţilor E. P. E. şi D. T.. Stabileşte răspunderea materială a pârâţilor şi obligă pârâţii la plata în solidar a sumei de 130.442 lei din care 123.159 lei drepturi salariale acordate şi 7288 lei despăgubiri civile calculate până la 31 03 2007 şi în continuare până la recuperarea efectivă a sumei.

Respinge punctul 3 din sesizare.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 24 02 2009.

Red.ŞF

Dact.E./ex.2/17 04 2009

Jud.fond.T. L.D.